Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 68/
Ședința publică din data de 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-a luat în examinare recursurile penale declarat de inculpații,- deținuți în Penitenciar Poarta Albă, județ C - împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
- recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales;
- recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales;
- recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită părțile fiind citate cu respectarea prevederilor art. 176 - 181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind recurenții inculpați precizează că mențin recursurile declarate.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat astfel cum a fost formulat și revocarea măsurii arestării preventive. Să fie avut în vedere timpul îndelungat în care inculpatul a fost arestat, poziția procesuală sinceră a acestuia, de cooperare. Dacă la începutul anchetei existau temeiuri care impuneau luarea măsurii preventive consideră că la acest moment aceasta nu se mai impune deoarece majoritatea probelor au fost fixate, probele nu pot fi alterate sau sustrase de către inculpat, fiind vorba despre înscrisuri de la societățile de leasing și de la societățile bancare. Inculpatul nu mai are cum să desfășoare o altă activitate infracțională. Poziția acestuia a fost sinceră, a recunoscut de prima dată și a reușit să aducă lămuriri cu privire la faptă. Consideră că nu există temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Este evident că de 7 luni Ministerul Publica avut să înfăptuiască toate aceste acte, iar în prezent această măsură tinde să capete caracterul unei pedepse privative de libertate. Consideră că acum, la 7 luni de la luarea acestei măsuri, se poate foarte bine ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate. În subsidiar, dacă se va aprecia că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și să nu se mențină starea de arest preventiv pentru următoarele considerente:
Apreciază că temeiurile avute în vedere nu subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Referindu-se la temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive urmează a se observa că aceasta s-a dispus pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale și, eventual, pentru împiedicarea inculpatului de a săvârși noi infracțiuni. Niciodată de-a lungul urmăririi penale și a prelungirilor succesive nu s-a spus ce infracțiuni ar trebui împiedicat să săvârșească inculpatul. În ce privește asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale - aceasta s-a definitivat, deci nu mai poate fi avută în vedere, eventual, se poate discuta despre buna desfășurare a procesului penal, însă, nu există dovezi că inculpatul s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească sau, că lăsat în libertate inculpatul ar împiedica cumva administrarea probelor în fața tribunalului Constanța.
Probele din acest dosar, în marea lor majoritate, se constituie din înscrisuri - înscrisuri care se află deja la dosarul cauzei sau, iar cele ce urmează a fi depuse nu pot fi influențate de inculpatul întrucât acestea se află în custodia unor instituții bancare sau de altă natură. Deci, prezența inculpatului în stare de libertate nu are cum să influențeze - din acest punct de vedere - probatoriile din dosar.
Consideră că, după 7 luni de zile de arest preventiv s-a depășit cu mult termenul rezonabil pentru care se poate dispune o astfel de măsură - care este una preventivă - și riscăm ca aceasta să se transforme în prefigurarea unei condamnări cu executare.
Existența unor indicii că persoana a săvârșit o infracțiune nu poate fi avută la nesfârșit în vedere pentru păstrarea în stare de arest a acesteia. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze, din care una împotriva Austriei, la data de 28 martie 1990. Păstrarea unei persoane în stare de arest preventiv doar în considerarea faptului că există indicii că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală este nerezonabilă, instanța care analizează măsura preventivă trebuind să aibă în vedere nu numai acest aspect, ci și dacă păstrarea în continuare în stare de arest preventiv ar înrâuri cumva cercetarea judecătorească.
de 4 luni inculpații au fost păstrați în stare de arest preventiv doar pentru a se dispune o expertiză, expertiză care s-a dispus și a fost efectuată în două săptămâni.
Față de aceste considerente apreciază că la acest moment se poate dispune, dacă nu revocarea - care este principala cerere, atunci cel puțin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Această măsură poate asigura o bună desfășurare a procesului penal față de obligațiile ce se pot impune inculpatului pe durata existenței acesteia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că se împlinesc 7 luni de când inculpatul este arestat. sa nu a suferit modificări majore. Solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive sau obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Pentru ambele situații, solicită a se observa că de 2 luni de zile instanța a fost sesizată prin rechizitoriu în condițiile în care probatoriul avut în vedere la momentul inițial nu a suferit modificări majore. Singura completare intervenită este raportul de expertiză contabilă care, spre nedumerirea sa, a durat mult pentru a fi dispus și foarte puțin pentru a fi realizat. Acesta nu rezolvă însă chestiuni din perspectiva infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului pentru că obiectivele expertizei, așa cum au fost ordonate de procuror și rezultatul expertizei nu aduc nici un fel de lămuriri peste ceea ce procurorul a încercat să inducă ca bănuială rezonabilă, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiuni încă se la început și care bănuială rezonabilă, până la momentul sesizării instanței de judecată, din păcate, nu s-a concretizat, nu s-a transformat în probe care să conducă cu certitudine și în afara oricărui dubiu la concluzia că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
A dorit să sublinieze că la acest moment, după 2 termene de judecată la care cauza a fost amânată - din motive neimputabile inculpatului și, de asemenea, neimputabile nici instanței de fond - ci din cauze obiective ce privesc vicii de procedură s-a ajuns în imposibilitatea demarării cercetării judecătorești, în imposibilitatea de a face declarații, de a se administra sau de a propune probe în apărare, astfel încât judecătorul fondului să ajungă măcar la o concluzie provizorie cu privire la confirmarea sau nu a actului de sesizare al instanței.
A intrat în practica instanțelor de judecată principiul potrivit cu care probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, dacă este suficient pentru sesizarea instanței, el nu este suficient și nu poate fi primit ca atare în cursul cercetării judecătorești în vederea pronunțării unei hotărâri de condamnare.
În aceste condiții, solicită a se constata că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mențin și, pentru susținerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive aceste temeiuri oricum s-au schimbat, în sensul în care vom înțelege prin temeiuri altceva decât dispozițiile legale care reglementează cazurile și condițiile pentru care se poate lua măsura arestării preventive. Atunci când discutăm despre temeiurile măsurii arestării preventive obișnuim a ne raporta la cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală și condițiile prevăzute la art. 143, art. 146 cod procedură penală, ori nu acestea sunt temeiurile. Acestea sunt cazurile și condițiile pe care legea le definește ca atare pentru a se dispune luarea măsurii preventive. Prin temeiuri trebuie înțelegem acele elemente și date care stau la fundamentul pentru care instanța de judecată apreciază dacă, îndeplinite fiind condițiile și existând cazurile, se impune luarea măsurii preventive sau nu, se impune luarea uneia sau alteia dintre măsurile preventive. Acestea ar fi gradul de pericol social pe care infracțiunea îl prezintă, gradul de pericol social al individului "in personam" față de ordinea publică și, nu în ultimul rând, interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Gradul de pericol social al persoanei - - pentru ordinea publică ar trebui analizat din perspectiva unor date, cel puțin prezumții, că acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori astfel de date sau prezumții nu există. Deși cercetarea judecătorească nu a demarat din motive obiective, nu se mai poate schimba nimic în condițiile în care probatoriul este fundamentat pe documente, înscrisuri, expertize și, foarte puțin pe declarațiile unor persoane, care s-ar putea presupune că ar putea fi influențate de către sau de ceilalți inculpați dacă ar fi lăsați in stare de libertate. O astfel de chestiune este exclusă în cazul înlocuirii măsurii arestării preventive întrucât, la îndemâna instanței stau dispozițiile legii prin care se pot impune inculpaților obligații în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care ar exista suspiciuni că inculpatul s-ar putea sustrage de la judecată.
Având în vedere considerentele expuse solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să se aprecieze dacă la acest moment procesual nu este mai potrivit pentru buna desfășurare a procesului penal, să se înlocuiască măsura arestării preventive. Inculpatului trebuie să i se recunoască dreptul la o viață privată, a depășit vârsta de 60 de ani, starea sănătății sale nu este tocmai potrivita pentru regimul de detenție, de două luni de zile inculpatul aflându-se între locul de deținere și infirmerie.
Reprezentantul Ministerului Public, față de recursurile declarate de inculpați și cererile privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea, apreciază că, în raport de situația celor trei inculpați, cererile acestora apar ca nejustificate. Aceștia sunt cercetați pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, falsuri, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fals privind identitatea. S-a arătat că inculpații sunt arestați de 7 luni de zile și cercetările nu au demarat. Acest lucru nu face decât să afirme că în aceste condiții temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat și nu s-au modificat. Nu au fost administrate probe, iar din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă vinovăția inculpaților. În ce privește rezonabilitatea duratei arestării preventive, având în vedere prevederile art. 5 pct. 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în raport de complexitatea dosarului și de modalitatea de săvârșire a faptelor, consideră că acest termen rezonabil nu a fost depășit.
S-a mai susținut că probatoriul este constituit din acte și că, lăsați în libertate, inculpați nu ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal. Măsura arestării preventive nu se ia pentru administrarea probelor ci în condițiile legii pentru împiedicarea inculpaților de a săvârși în viitor același gen de infracțiuni. Prin modul în care au acționat, aceștia au dovedit pricepere, reușind ca în decurs de trei luni să înșele mai multe persoane.
Față de aceste aspecte solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului. Solicită a se observa că persoana care a organizat totul - autorul moral - este liberă. Chiar dacă este infractor, solicită a se avea în vedere că are o familie și solicită judecarea sa în libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului și solicită judecarea sa în libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate. Este de acord cu concluziile apărătorului și va plăti pentru ceea ce va fi găsit vinovat.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art. 160 / b alin. 1 și alin. 3 Cod proc. pen. rap. la art. 300 / 2 Cod proc. pen.
Menține măsura arestării preventive față de inculpații, și .
Cu recurs în termen de 24 de ore.
În baza art. 139 alin.1 rap. la art. 145 alin.1 Cod proc pen.
respinge ca nefondate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. "
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului, a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, iar în momentul procesual de față, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Astfel, în cauză sunt în continuare îndeplinite condițiile art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 68 / 1 Cod procedură penală referitoare la existența indiciilor temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpații, și au săvârșit faptele penale deduse judecății, respectiv infracțiunile: prev. de art.26 raportat la art. 288 Cod penal, art. 293 Cod penal, art. 292 Cod penal, art. 290 Cod penal, art. 48 din Legea nr. 26 / 1990, art. 280 alin. 2, art. 280 alin. 3 din Legea nr. 31 / 1990, art. 323 Cod penal, art. 9 din Legea 241/2005, art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5Cod penal, art. 23 din Legea 656/ 2002 - primul - prev. de art. 323 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 9 din Legea 241/2005, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, art. 23 din Legea 656/2002, art. 290 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal - cel de-al doilea - și prev. de art. 323 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 9 din Legea 241/2005, art. 293 Cod penal și art. 26 raportat la art. 215 al. 1, 2, 3, 4, 5 Cod penal, art. 23 din Legea 656/2002 - cel de-al treilea.
temeinice sunt evidențiate de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și anume: plângeri ale mai multor societăți comerciale, sesizări ale băncilor, sesizări din oficiu, procese - verbale de percheziție, procese-verbale de transcriere a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare grafoscopică, procese - verbale de recunoaștere din grup, procese - verbale de conducere în teren, contracte, documente privind preluarea prin cesionare sub numele fictive de " " a SRL, SC SRL și SC SRL, raport de expertiză contabilă, facturi fiscale, documente bancare, instrumente de plată, declarațiile reprezentanților părților civile, depozițiile martorilor,actele de identitate falsificate și alte înscrisuri.
S-a apreciat că ansamblul probator justifică în acest moment procesual când cercetarea judecătorească nu a început, presupunerea că: inculpatul, atribuindu-și identitate falsă, prin declarații false la Oficiul Registrului Comerțului C, în perioada februarie-martie 2008, preluat prin concesionare mai multe societăți comerciale, iar în perioada aprilie - iunie 2008, în numele acestor societăți, a indus în eroare alte șase societăți comerciale, la încheierea unor contracte comerciale. Astfel, a achiziționat marfă iar pentru plată a emis filă CEC ce făcea parte dintr-un set de instrumente retras din circulație și fără a avea disponibil în cont. În perioada februarie-iulie 2008, prin mijloace frauduloase și sub identitate falsă, împreună și cu ceilalți inculpați, a ajutat la întocmirea unor contracte de leasing și astfel a achiziționat un excavator pe șenile " HUNDAY", în valoare de 128. 520 EURO. Inculpatul și-a atribuit identitate falsă ( " " ) și în calitate de director executiv la SRL M, a formulat declarații false în fața autorităților și a încheiat contracte de leasing și pentru un încărcător frontal în valoare de 128.520 EURO. Inculpatul, în perioada februarie-iulie 2008, inițiat și a coordonat activitatea infracțională a celorlalți doi, atribuindu-și calitatea de contabil și director resurse umane la SC SRL, sub falsa identitate de " " sub acest nume fiind cunoscut și de secretara societății. numita. Pentru derularea activității infracționale, i-a asigurat lui, închirierea unei locuințe în C, transportul la bănci,furnizori,societăți de leasing. Pentru deplasări, a folosit autoturismul RENAULT LAGUNA -, în interiorul căreia s-a găsit documentația privind constituirea SC " SRL", facturi emise în numele a două societăți comerciale, cartea de identitate a inculpatului, cartele telefonice și alte documente care dovedesc controlul pe care îl avea asupra unor societăți, respectiv,SC SRL și SC SRL.Tot inculpatul i-a cerut inculpatului să încheie un contract de distribuție cu SC IMPORT- EXPORT SRL C, pe care l-a negociat ( în numele SC SRL ) sub numele " " păstrând legătura telefonic cu reprezentantul societății furnizoare,iar pentru plata mărfurilor, ajutat de același coinculpat, a emis file CEC fără a avea disponibil la tras.O parte din produsele achiziționate în acest mod,au fost descoperite la locuința inculpatului. Folosind același mod de operare și coordonându- telefonic și prin discuții personale, l-a ajutat pe inculpatul să inducă în eroare și alte societăți comerciale cu ocazia încheierii de contracte, prin atribuirea de nume false și calități mincinoase, de către ambii inculpați, eliberând file CEC fără a avea disponibil la tras în vederea plății mărfurilor, cauzând prejudicii însemnate societăților comerciale înșelate.
Prin urmare, în esență, probele oferă indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpații, cu intenție și acționând conjugat, au folosit identități false în raporturile comerciale, stabilind angajamente financiare, emițând instrumente de plată fără acoperire în numele unor persoane juridice, unii creând aparența că au drept de administrare.
De asemenea, se confirmă existența cazului prevăzut de art.148 lit. "f" Cod procedură penală deoarece pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani pentru infracțiunile prev. de art.323 Cod penal, art. 23 din Legea 656 / 2002, art. 215 al. 1- 5 Cod penal, art. 9 din Legea nr. 241 / 2005, art. 280 / 2 și art. 280 / 3 din Legea nr. 31 / 1990.și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea reglementării acestui text de lege. Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei, care ține în principal de instituția individualizării tratamentului penal, ci presupune o anumită rezonanță la nivelul întregii ordini sociale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de dezaprobare publică, de insecuritate socială.
În speță, dincolo de pericolul social generic ridicat al faptelor, instanța are în vedere multitudinea actelor materiale, modul de organizare și modalitatea concretă de comitere ( în scopul îngreunării tragerii la răspundere a persoanelor implicate în angajarea raporturilor comerciale și financiare), fapte greu de descoperit de persoane neavizate, numărul persoanelor implicate, prejudiciile însemnate, numărul mare al părților civile, situate în mai multe zone din țară, multitudinea valorilor sociale lezate și intensitatea atingerii adusă acestora, rezonanța puternic negativă în rândul societății civile în raport de gravitatea acestor infracțiuni prin chiar natura lor, elemente care coroborate cu datele privind persoana inculpaților, conduita procesuală a acestora și antecedentele penale ale inculpaților și, conduc la demonstrarea unui pericol concret pentru ordinea publică, evident și actual.
Privarea de libertate a inculpaților corespunde și scopului măsurilor preventive, prevăzut în art. 136 al. 1 Cod procedură penală în vederea bunei desfășurări a procesului penal, prin asigurarea prezenței inculpaților la dispoziția instanței, buna administrare a probelor, evitarea denaturării lor, a unor posibile înțelegeri între inculpați, evitarea riscului sustragerii de la judecată, ceea ce ar avea drept rezultat zădărnicirea aflării adevărului. În această ordine de idei, actele dosarului relevă date privind sustragerea inculpatului de la executarea unei pedepse, date privind intenția inculpatului de a părăsi țara folosind sumele de bani obținute din activitățile ce fac obiectul acestei cauze.
Circumstanțele personale invocate și apărările inculpaților, sunt contrabalansate în acest stadiu procesual când cercetarea judecătorească nu a început, de probele în acuzare, care oferă indiciile temeinice prevăzute de art.143 Cod procedură penală și definite de art. 68/1 Cod procedură penală, fără a încălca prezumția de nevinovăție întrucât existența ori inexistența vinovăției inculpaților urmează a fi analizate de instanță pe baza întregului material probator din cele două faze ale procesului penal. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților,în condițiile legii, condiții ce se regăsesc în cauză pentru fiecare,nu afectează cu nimic dreptul acestora la un proces echitabil, ei având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă in esență depășirea termenului rezonabil de arest preventiv, inexistența temeiurilor care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea.
La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub nr-.
Verificând încheierea recurată în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursurile declarate de inculpații, și sunt nefondate.
Din probele administrate în cauză până în acest moment procesual se reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați continuă să subziste, că există presupunerea rezonabilă privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, continuând să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. "f" cod procedură penală.
Față de circumstanțele concrete ale cauzei, complexitatea acesteia, durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați la 08.07.2008 se încadrează în limitele rezonabile ale unei detenții provizorii, fiind conformă cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ținând seama că inculpații au fost trimiși în judecată însă cercetarea judecătorească nu a început, Curtea constată că se justifică continuarea privării de libertate a inculpaților pentru asigurarea prezenței la dispoziția instanței, evitarea sustragerilor de la judecată, pentru buna administrare a probelor și pentru buna desfășurare a procesului penal, potrivit art. 136 cod procedură penală.
Starea de boală invocată de recurentul inculpat ca impediment la menținerea măsurii arestării preventive nu a fost dovedită.
Reținând că încheierea din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică, Curtea constată că nu există motive de revocare a măsurii arestării și nici de înlocuire.
Drept urmare, în lipsa unor cauze de nulitate care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpaților, instanța, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpații,- deținuți în Penitenciar Poarta Albă, județ C - împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală va obliga recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge recursurile declarate de inculpații,- deținuți în Penitenciar Poarta Albă, județ C - împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală obligă recurenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 februarie 2009.
Președinte de Complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Red. dec. jud.: -
Tehnored. gref.:
Ex. 3/11.02.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița
