Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.73/R/2010
Ședința publică din 04 februarie 2010
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 28 septembrie 1968, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 19/A din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza delegației nr.747/03.02.2010 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent, depune la dosar un memoriu din partea inculpatului.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii acestuia în libertate. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Mai arată că inculpatul are 3 copii și soția bolnavă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul recurent, arată că are trei copii minori, soția este bolnavă și nu lucrează. Solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 19/A din 25 ianuarie 2010, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 indice b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și în consecință s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.09.1968, în S M, CNP -, domiciliat în S M,-, jud. S, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, condamnat prin sentința penală nr. 1354/23 decembrie 2009 pronunțată de către Judecătoria Satu Mare.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare la termenul de judecată fixat la 25 ianuarie 2010, luat în discuție menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37, alin.1 lit.b Cod penal, condamnat prin sentința penală nr. 1345 din 23 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- la o pedeapsă rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, pricina fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, fiind fixat termen de judecată la data de 18 februarie 2010, aspect care a fost adus la cunoștința inculpatului.
În cauză, inculpatul fiind în stare de arest preventiv, conform prev.art.300 ind.2 Cod de procedură penală, s-a pus în discuție la termenul din 25 ianuarie 2010, soluționarea sesizării din oficiu privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și menținerea stării de arest preventiv în apel.
Tribunalul Satu Mare, analizând sesizarea, a constatat că, împrejurările rezultate din coroborarea probelor, au generat suficiente indicii de natura celor prevăzute în art.143 Cod de procedură penală, în privința faptelor de care inculpatul este acuzat, iar celelalte elemente referitoare la natura faptelor ce fac obiectul acuzării, modul de operare, gravitatea concreta a acestora, posibilitățile probatorii, complinesc cadrul legal ce confirmă legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța de fond, a dispus condamnarea inculpatului și în baza art. 350 Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest a acestuia.
Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea arestului preventiv, Tribunalul Satu Marea constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, sesizarea din oficiu în baza dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a fost admisă, instanța a reținut că se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod de procedură penală, respectiv inculpatul este învinuit că a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, Tribunalul Satu Marea procedat la menținerea măsurii arestului preventiv în cursul judecății în apel, conform disp.art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b alin.3 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatul recurent a susținut, că măsura menținerii arestului preventiv dispusă prin încheierea din 25 ianuarie 2010 Tribunalului Satu Mare, este netemeinică întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este nefondat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod de procedură penală, Tribunalul Satu Marea menținut măsura arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Măsura preventivă dispusă și menținută de către instanță, respectă și exigențele prevederilor art.5 paragraf I lit.c din Convenția d l Strasbourg, în cauza dedusă judecății, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.148 litera f combinat cu art.160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, în cursul judecății, măsura arestări preventive poate fi menținută dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauză, condițiile prevăzute de art.148 litera f Cod procedură penală sunt îndeplinite cumulativ întrucât, pe de o parte, inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar, pe de altă parte, există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel fiind, în baza prevederilor art.385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținându-se ca temeinică și legală încheierea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.192 aliniatul 2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 747/2010, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 28 septembrie 1968, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 19/A din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 747/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /08.02.2010.
Judecători apel - M -
3 ex./08.02.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
