Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.73
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 03.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Vadana Monica
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Anti Silviu Mengoni Arin
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU este reprezentat de procuror
********************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat în cauză.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate inculpatului.
Consideră că termenul rezonabil al arestării inculpatului a fost depășit și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Probele în cauză au fost administrate în mare parte, astfel că inculpatul nu mai poate influența bunul mers al cercetării judecătorești.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Dealtfel inculpatul a fost arestat începând cu data de 01.08.2009 și față de natura infracțiunilor și pluralitatea infracțiunilor comise, pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă, nu a dispărut nici la această dată.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin încheierea din data de 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art. 300 ind. 2. p p. . raportat la art. 160 ind. b al. 1. p p. . menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Prima instanță a prezentat următoarele argumente în justificarea luării acestei măsuri:
În raport cu dispozițiile legale menționate, tribunalul a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării față deinculpatul - apelant, subzistă în continuare neintervenind elemente sau situații noi care să impună revocarea acesteia.
Astfel, prin încheierea nr. 21 din 01.08.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr-, s-a dispus în temeiul art. 1491Cod procedură penală, arestarea preventivă pentru o perioadă de câte 29 zile a inculpatului.
Măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost menținută și de prima instanță de fond pe parcursul judecării cauzei, fiind pronunțată și hotărârea de condamnare la pedeapsa cu închisoare, executată în regim de detenție, împotriva căreia inculpatul a formulat apel.
Faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel cum sunt stabilite prin considerentele sentinței apelate în baza probelor administrate în urmărirea penală și cercetarea judecătorească a cauzei prezintă un grad ridicat de pericol social învederând și pericolul public concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru comunitate.
Starea de pericol social, își găsește expresia și în sentimentul de insecuritate socială generat de faptul că persoana inculpatului bănuit de săvârșirea unor astfel de infracțiuni de perversiune sexuală ar fi judecat în stare de libertate. Și în conformitate cu dispozițiilor art. 5 din măsura de lipsire de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Toate aceste elemente a determinat instanța în a statua că, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în continuare, neintervenind situații sau elemente noi care să justifice înlocuirea sau revocarea acesteia.
Constatând, prin cele ce preced, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în continuare, tribunalul a dispus menținerea stării de arest în conformitate cu dispozițiile art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul iar în motivarea orală a cererii de recurs s-a invocat că termenul rezonabil al arestării a fost depășit iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă întrucât probatoriul a fost administrat în cauză.
Procedând la verificarea încheierii recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea apreciază că prima instanță a menținut în mod justificat starea de arest a recurentului - inculpat, până în prezent în cauză neintervenind elemente noi, de natură să conducă la concluzia că au dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Este evident pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, în raport de gravitatea deosebită a faptelor care formează obiectul acuzațiilor, dintre care agresiuni sexuale îndreptate împotriva unor copii cu vârste cuprinse între 7- 10 ani.
În cauză nu a fost depășită nici durata rezonabilă a detenției preventive, perioada de circa6 luni de când inculpatul a fost arestat neapărând ca excesivă în raport de exigențele impuse de
Pentru considerentele expuse va fi respins ca nefondat recursul și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE-
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat,împotriva încheierii din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-.
În conformitate cu dispozițiile art.189 pr.penală dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei către Baroul Bacău -av..
În conformitate cu dispozițiile art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul -inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,03.02.2010, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Anti Silviu Mengoni Arin
- - - -
- -
GREFIER,
Red. V/
Red.
Tehnored. PE/ 05.02.2010 / 2 ex
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Anti Silviu Mengoni Arin
