Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 735
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui și, nascut la 14.02.1976 - detinut in Penitenciarul Iași, impotriva incheierii de sedinta din data de 04.11.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Instanta procedeaza la identificarea inculpatului, prin compararea datelor de stare civila declarate de acesta oral cu datele aflate la dosarul cauzei, dupa care, interpelandu-l, inculpatul precizează că isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului chiar dacă există o condamnare la fond, dar avand in vedere pozitia procesuala a inculpatului, in sensul că nu se consideră vinovat de infractiunea de care este acuzat, consideră că nu prezintă pericol social și solicită a se dispune judecarea acestuia in stare de libertate pana la finalizarea dosarului. Apreciază că măsura arestarii preventive este o măsură excesivă, starea firească in care ar trebui să fie judecat inculpatul este starea de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza incheierea pronunțată de Tribunalul Vaslui ca fiind legala si temeinică, inculpatul este deja condamnat, este o infractiune de pericol. Consideră că subzistă in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, sunt intrunite dispozitiile art.148 lit.f Cod procedura penala, motiv pentru care, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței solutia ce urmează a se pronunța.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronunțare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 04.11.2009 a Tribunalului Vaslui s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, acesta fiind condamnat pentru comiterea a două infracțiuni de violare de domiciliu și viol și la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, prin sentința penală nr. 301 din 11.09.2009 a Judecătoriei Huși și, în prezent se află în faza de judecată a apelului împotriva acestei sentințe.
Instanța de apel a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpatul și criticată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând prin apărătorul său, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
- nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este învinuit;
- nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Inițial arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări procesului penal și în această fază a judecării apelului.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deși inculpatul amintește de dovezi de nevinovăție, cu privire la fapta ce face obiectul judecării, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față, fiind atributul instanței ce judecă apelul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptelor inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s- comis fapta din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită ar fi judecate în stare de libertate.
Și instanța de recurs reține că se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal și în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15, pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 04.11.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.11.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Otilia Susanu, Dan Anton
