Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 741/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 741/
Ședința publică din 31 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
JUDECĂTOR 3: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal, declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 18 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată, potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat din oficiu de avocat, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, apărătorul a luat legătura cu inculpatul.
Avocat și procurorul având cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile.
Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, arată că, deși faptele sunt grave, perioada de timp cât a stat arestat este suficientă pentru a reflecta asupra a ceea ce a făcut și nu sunt motive temeinice care să ducă la menținerea în continuare în stare de arest.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, în urma probelor administrate s-a reținut vinovăția și inculpatul a fost condamnat de către instanța de fond.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim, arată că a avut o depresie la momentul când a comis fapta, se afla sub tratament medical, fiind internat de patru ori la Spitalul de Vedea.
Consideră că poate fi judecat și în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 18 2008, Tribunalul Argeș, a menținut arestul preventiv al inculpatului, fiul lui și, născut la 20.03.1976 în comuna, jud. A, CNP -, domiciliat în comuna, sat, jud. A, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în temeiul disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b pr.pen. instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Având în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. De asemenea, se mai constată că, în cauză, se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri de prevenție, în sensul că sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod proc. penală. și art.148 lit. f Cod proc.penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La determinarea pericolului concret pentru ordinea publică, au fost avute în vedere modul agresiv de operare al inculpatului, numărul persoanelor implicate și conținutul declarațiilor acestora din care reiese că au încercat o reală temere față de comportamentul inculpatului apelant, gravitatea măsurilor la care au fost nevoiți să apeleze agenții forțelor de ordine publică pentru a-i determina pe inculpați să înceteze activitatea infracțională și pentru a reuși să-i imobilizeze, precum și durata demersurilor întreprinse de polițiști pentru a-l determina pe acesta să înceteze actele publice de automutilare, aspecte ce rezultă din probele administrate la judecarea în fond a cauzei penale.
În consecință, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul, apreciind în susținerea demersului său că detenția preventivă la care este supus reprezintă în momentul de față o măsură nejustificată datorită lipsei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea ei.
Inculpatul apreciază că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, iar faptele de care este acuzat au fost comise pe fondul unor tulburări de natură psihică.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține din actele dosarului că prin rechizitorul din 12.05.2008 au fost trimiși în judecată inculpații și pentru comiterea infracțiunilor de lovire în formă agravantă, violare de domiciliu, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj împotriva organelor de poliție, incriminate de art.180 alin.2, 192 alin.2, 217 alin.1, 321 alin.2, 239 alin.1 și 239/1 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Rezultă din actul de inculpare că la 18.03.2008, în jurul orelor 23,25 cei doi inculpați înarmați cu răngi metalice, au pătruns fără drept în curtea părții vătămate, după ce în prealabil au distrus geamurile magazinului SRL, din localitatea, sat. județul
La intervenția polițiștilor, și, cei doi inculpați i-au amenințat pe aceștia și familiile lor cu moartea și având în mână cioburi de sticlă, au început să se automutileze.
Incidentul care a durat câteva ore a produs în rândul locuitorilor comunei, tulburând grav ordinea și liniștea publică.
Prin încheierea din 19.03.2008, în dosarul nr-, Judecătoria Costeștia dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați, reținând că pentru faptele comise, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura a fost prelungită succesiv de către instanța de judecată până în momentul de față când se analizează legalitatea și temeinicia menținerii ei în continuare, conform art.300/2 Cod procedură penală.
Atât dispozițiile art.143 Cod procedură penală, cât și ale art.5 paragraful 1, lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, condiționează legalitatea privării de libertate, de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a comis, ori că se va comite o infracțiune,m sau că autorul va fugi după săvârșirea acesteia.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare, sau pentru a formula o acuzare, nefiind obligatoriu ca persoana supusă la un moment dat prevenției preventive să fie într-un final și acuzată ori trimisă în judecată.
Caracterul temeinic al acestor motive, urmează a fi stabilit în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte (Hotărârea Gusinskiy Rusiei din 19.05.2004).
Inculpatul este prin urmare, trimis în judecată pentru infracțiuni de violență și ultraj prin amenințare, realizate la o oră înaintată din noapte în condiții ce au semănat groază în rândul opiniei publice, tulburând grav liniștea locuitorilor din satul.
Fișa de cazier judiciar care se află la dosarul cauzei, arată că în antecedență, inculpatul a suferit alte patru condamnări la pedepse cu închisoarea, pentru același gen de fapte, demonstrând riscul crescut de recidivă, înclinația spre violență și caracterul său incorigibil.
Așa cum a arătat în nenumărate decizii de speță, curtea precizează că pericolul pentru ordinea publică este în directă legătură și se degajă nemijlocit din consecințele pe care fapta reținută în sarcina unei persoane le produce în mediul social, perturbând liniștea publică, ordinea de drept și normele de conviețuire socială.
Dacă aceste coordonate se raportează la modul de acțiune și datele ce caracterizează persoana inculpatului înainte de comiterea faptelor, se poate ajunge la concluzia pericolului pentru ordinea publică determinat de lăsarea acestuia în libertate, împrejurare ce impune detenția sa preventivă.
CEDO a stabilit că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă a unei persoane cel puțin pentru o anumită durată de timp ( cauza Letellier Franței, hotărârea din 26 iunie 1991).
Curtea, arată din această perspectivă că pericolul tulburării liniștii publice, este în continuare actual, având în vedere, așa cum s-a arătat, persoana inculpatului, modul acțiunii sale și efectele pe care le-au produs faptele reținute în sarcina sa, impunându-se și pentru viitor privarea de libertate în ceea ce-l privește, cum în mod corect a apreciat și prima instanță.
Nu s-au constatat alte motive care să determine nulitatea hotărârii recurate, iar alternativa unei alte măsuri preventive, este pentru motivele arătate inoportun a fi avută în vedere în acest moment.
Conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge prin urmare, recursul inculpatului, obligându-l pe acesta potrivit art.192 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal, declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 18 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.:
3 ex.
Jud.fond.:
07.01.2009.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu
