Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 742/
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Diaconu dr. G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 aprilie 2009, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru acesta, conform delegației nr. 4785/2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegațiile avocațiale din partea avocatului.
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, aflat în stare de arest ia legătura cu acesta.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul.
Avocat, care substituie pe avocat, desemnată din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv.
Solicită ca instanța să aibă în vedere poziția inculpatului, respectiv că acesta a recunoscut săvârșirea faptei. S-a motivat că se ia măsura arestării pentru a nu împiedica cercetarea judecătorească dar din poziția inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei rezultă că acesta nu va zădărnici aflarea adevărului sau influențarea martorilor.
Mai susține și că, temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii nu se mai impun și nu sunt temeiuri noi care să impună, în continuare, menținerea arestării.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, și de menținere a încheierii tribunalului. Inculpatul este trimis în judecată pentru lovituri cauzatoare de moarte și prezintă pericol concret pentru ordinea publică. temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii astfel că, nu se impune punerea în libertate a acestuia.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate cu obligația de a se prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat. Arată că, nu cunoștea victima dar aceasta a intrat peste el în curte. Revine și arată că de fapt cunoștea victima numai din vedere și că, după ce a intrat peste el în curte, a rugat-o să plece. Victima nu a vrut să plece, a introdus mâna în buzunar și el a interpretat acest gest ca vrând să scoată ceva și a reacționat în consecință.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2009, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, a menținut starea de arest inculpatului fiul lui și, născut la 19.04.1984 în Târgoviște, jud.D, domiciliat în com., sat, jud.A, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.246/P/2009 din 21.10.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.183 cod penal.
În esență, actul de sesizare al instanței a reținut că în noaptea de 30.06.2009/01.07.2009 inculpatul a lovit cu pumnii și picioarele pe victima pe care l-a înghesuit între poartă și gard provocându-i căderea și lovirea de beton, ceea ce a condus la deces; potrivit raportului medico-legal întocmit de SML A moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii cerebrale care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral forte prin lovire cu sau de corp dur, între leziuni și deces existând legătură directă de cauzalitate.
Față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea nr.56/CC/02.07.2009 a Tribunalului Argeș pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 02.07.2009.
Măsura arestării preventive a fost luată în temeiul disp.art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală reținând că în cauză există indicii temeinice potrivit cărora inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr.62/CC/20.07.2009 Tribunalul Argeșa prelungit arestul preventiv pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 31.07.2009, iar prin încheierea nr.69/CC/25.08.2009 s-a prelungit arestul pe o perioadă de 30 zile, începând cu 30.08.2009, iar prin încheierea nr. 76/CC/24.09.2009 a fost prelungit arestul cu încă 30 de zile.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în temeiul art.3001rap.la art.160 Cod pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
În cauzele în care inculpatul este arestat potrivit disp.art.3002Cod pr.penală, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod pr.penală.
Conform disp.art.160balin.1 Cod pr.penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit disp.art.160balin.2 Cod pr.penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform disp.art.160balin.3 Cod pr.penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Prima instanță a reținut în acest sens, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, în cauză există indicii temeinice conform cărora inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și din condițiile și modalitatea în care se reține în actul de sesizare a instanței, că inculpatul a săvârșit fapta; de asemenea pericolul social concret pentru ordinea publică, rezultă din posibila reacție a comunității la săvârșirea unei astfel de infracțiuni, care a avut drept urmare decesul victimei.
La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică s-a avut în vedere și vârsta victimei.
S-a constatat în cauză că termenul de arestare a inculpatului este unul rezonabil și nu există motive de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii primei instanțe inculpatul a formulat recurs susținând prin apărătorul său revocarea arestului preventiv deoarece nu mai există temeiurile care au determinat inițial arestarea, a avut un comportament sincer, recunoscând fapta și nu se poate să influențeze aflarea adevărului.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului, având în vedere următoarele argumente:
Inculpatul este cercetat așa cum rezultă din actele dosarului pentru comiterea unei infracțiuni de lovituri cauzatoare de moarte, faptă ce incorporează un grad sporit de pericol social datorită atingerii aduse celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală și anume viața omului.
Practica instanțelor naționale în evaluarea pericolului pentru ordinea publică ca cerință a dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, este constantă în a raporta această noțiune la modalitatea de comitere a faptei, persoana inculpatului, consecințele pe care aceasta le-a produs în mediul social.
În același sens, este și practica CEDO care stabilește că gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru a împiedica săvârșirea de noi fapte dacă circumstanțele cauzei și personalitatea acuzatului fac ca riscul comiterii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată ( Cauza Dumont-Maliverg Franței, hotărârea din 31 mai 2005).
Prin urmare, unul dintre criteriile esențiale ce stă la baza evaluării pericolului public ca cerință a arestării preventive este gravitatea infracțiunii comise, aspect ce se raportează în mod necesar la pericolul social al acesteia.
Toate aceste elemente este suficient să rezulte din date și indicii temeinice și nu din probe, date care să aibă puterea de a convinge un observator independent că este posibil ca persoana împotriva căreia se efectuează cercetări a comis fapta.
Procesul verbal de constatare a faptei, planșele fotografice, raportul medico-legal de necropsie nr.175/B/2009, declarațiile martorilor, și, coroborate cu recunoașterea inculpatului, reprezintă mai mult decât indicii temeinice în sensul că recurentul este implicat în comiterea faptei ce face obiectul cercetărilor în cauza prezentă.
În ceea ce privește existența în continuare a temeiurilor care să justifice detenția inculpatului, curtea apreciază că pericolul pentru ordinea publică este încă de actualitate, având în vedere rezonanța negativă a unei fapte extrem de grave, cum este aceasta și pericolul în sine pe care-l reprezintă pentru colectivitate, persoana celui care l-a comis.
Nu se poate susține în opinia curții că ecoul unei asemenea fapte a dispărut într-un interval de aproape 6 luni de detenție, sau că inculpatul prin prisma comportamentului său de o violență extremă a reușit în acest interval de timp să nu mai reprezinte nici un pericol pentru semenii săi.
Este vorba prin urmare, de un interes public major ce reclamă în continuare detenția inculpatului, interes care prevalează în raport cu dreptul fundamental al acestuia la libertate și la siguranță, în condițiile în care nu au dispărut și nici nu s-au schimbat măcar temeiurile ce au determinat ca inculpatul să se afle în arest.
În ce privește faptul dacă inculpatul poate sau nu să influențeze martorii denaturând adevărul în cauză, curtea reține că nu acesta este temeiul care a stat inițial la baza arestării sale și prin urmare nici nu se poate susține în acești termeni, revocarea măsurii preventive.
În concluzie, curtea apreciind că detenția inculpatului este o măsură ce se impune și pentru viitor, urmează să respingă recursul acestuia ținând seama de dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând hotărârea recurată ca legală și temeinică.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19 aprilie 2009, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr.Gh.- - dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored:
2 ex./16.12.2009.
Jud.fond:Gh.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
