Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 757/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1205/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.757
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 8 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat învederează instanței că, prin cererea de recurs promovată, se solicită casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere poziția procesuală sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele, ceea ce denotă că, lăsat în libertate, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care avea un loc de muncă până la arestarea sa, are un copil minor care este sub supravegherea mamei sale în vârstă de 75 ani, astfel încât nu prezintă pericol pentru ordinea publică ci îi va da posibilitatea de a se îngriji de familia sa până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat și de menținea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, instanța de fond apreciind, în mod corect, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura si gravitatea faptelor comise, trafic de droguri, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, natura drogului traficat - heroină, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a săvârșit fapta în stare de recidivă.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 8.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul -, în baza art. 3001al.1 și 3.C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 4 al.1 și 2, din Legea 143/2000 cu aplic. art. 37 lit.a și art. 33.
Cod PenalS-a reținut că la data de 13.04.2009 inculpatul a vândut unui martor denunțător două doze de heroină.
S-a mai reținut că inculpatul a mai deținut, fără drept, un număr de 13 doze de heroină, deținute în vederea vânzării și a consumului propriu.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea de ședință din data de 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Prima instanță a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit.f
C.P.P.În motivarea încheierii se arată că din materialul probator existent în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Astfel, prima instanță a avut în vedere la stabilirea existenței indiciilor temeinice, în accepțiunea dispozițiilor art. 68 ind. 1.C.P.P. declarațiile inculpatului, procesul verbal de percheziție domiciliară și de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică.
Tribunalul a reținut totodată că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f întrucât C.P.P. lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptei penale, urmările socialmente periculoase ale acesteia, recrudescența acestui tip de infracțiuni, aspecte care conturează posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpatului să pună în pericol ordinea publică.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, arătând că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Solicită a se avea în vedere poziția sa procesuală sinceră, care a recunoscut și regretat faptele, ceea ce denotă că, lăsat în libertate, nu va impieta buna desfășurare a procesului penal, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care avea un loc de muncă până la arestarea sa, are un copil minor care este sub supravegherea mamei sale în vârstă de 75 ani, astfel încât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea constată că menținerea măsurii arestării inculpatului potrivit art.300 ind.1 Cod procedură penală, a fost dispusă în mod legal și temeinic, cu respectarea dispozițiilor art.136, art.143 și art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Se arată că încheierea este netemeinică, întrucât, față de atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere și regret, desfășurarea judecății poate avea loc cu inculpatul în stare de libertate, judecarea cauzei nefiind împiedicată de inculpat.
Referitor la aceste susțineri, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarațiile martorilor, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de percheziție domiciliară în care se consemnează împrejurarea că în locuința inculpatului au fost găsite 13 doze de heroină, deținute în vederea consumului propriu și în scopul vânzării.
Se invocă împrejurarea că dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, nefiind îndeplinite, cumulativ, cele două condiții prevăzute de acest text de lege.
Curtea constată că în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care acesta este cercetat pentru infracțiunile de trafic și consum de droguri de mare risc, iar pericolul pentru ordinea publică reiese și din natura infracțiunii și modalitatea de săvârșire a acesteia, prin comercializare către alte persoane și consum.
În condițiile în care inculpatul este consumator de droguri, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, cu suspendarea condiționată a executării, există pericolul ca acesta să reia activitatea infracțională dacă va fi lăsat în libertate, pentru a-și procura dozele și veniturile necesare consumului.
Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, că avea un loc de muncă la data comiterii infracțiunii și că are în îngrijire un copil minor nu constituie în sine temeiuri suficiente pentru a se dispune punerea sa în libertate, ci sunt aspecte ce pot fi avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei, în eventualitatea unei condamnări în fondul cauzei.
Cu privire la susținerea că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, Curtea constată că la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive există în continuare.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind. 1.C.P.P. întrucât în cauză urmează a fi administrate probele în cadrul cercetării judecătorești.
În consecință, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, conform art.38515pct.1 lit.b Cod pr.pen. va respinge recursul ca nefondat, iar conform art.192 al.2 Cod pr.pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 8.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală, în dosarul nr. -.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul - inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./ 3.06.2009
Trib. BSa II-a Penală, jud.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
