Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 758/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1207/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.758
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27 APRILIE 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât există dubii privind săvârșirea infracțiunii de către acesta, ceea ce profită inculpatului în conformitate cu principiul in dubio pro reo, sens în care solicită a se avea în vedere modalitatea în care organele de cercetare au înțeles să efectueze percheziția domiciliară, astfel că, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, inculpatul poate fi cercetat în libertate, fără a impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal. Mai arată că cel pe care îl apără are în întreținere șase copii minori și nu există probe care să ateste că se va sustrage cercetării judecătorești, iar împrejurarea că este recidivist nu-i poate fi imputată, deoarece acesta s-a reabilitat, fiind condamnat pentru o infracțiune de furt. Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, sens în care solicită a se avea în vedere procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți precum și ale celorlalți martori audiați în cauză, iar, pe de altă parte, cercetarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, recursului formulat de inculpat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat și își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția I Penală a dispus, în temeiul art.3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 22 iunie 1972 în comuna, jud. C, arestat în baza nr.216/ din 31 octombrie 2008).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că, măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind întrunite condițiile prev.de art.143 alin. 1 Cod de procedură penală și existând cazul prev.de art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
În acest sens Tribunalul a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice în accepțiunea disp.art.681Cod de procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptei.
De asemenea s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, fără a se constată intervenția vreunor împrejurări noi care să determine schimbarea respectivelor temeiuri.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 08 mai 2009)inculpaul,fără a-l motiva în scis.
Recursul inculpatului a fost înaintat și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 20 mai 2009.
Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului, inculpatul recurent, asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, iar pe fond punerea sa în libertate, susținând, pe de o parte, că există serioase dubii privind săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, ceea ce profită în conformitate cu principiulin dubio pro reo, sub acest aspect cerând a se avea în vedere modalitatea în care organele de anchetă au înțeles să efectueze percheziția domiciliară, astfel că, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, consideră că ar putea fi cercetat în libertate, iar pe de altă parte, că lăsat în libertate nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care are șase copii în întreținere și nu există date din care să rezulte că s-ar sustrage cercetării judecătorești, condamnarea suferită anterior, cu privire la care de altfel a intervenit reabilitarea, fiind una aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar nu pentru vreo faptă similară celei deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpațului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 13309/D/P/2008 din 24 noiembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, față de acesta luându-se în cursul urmăririi penale - respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- - măsura arestării preventive, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că din cercetările efectuate în cauză au rezultat indicii temeinice că acesta comercializează heroină la adresa unde locuiește fără forme legale, iar la data de 30 octombrie 2008 vândut denunțătorului patru doze de heroină în cantitate de 0,36 grame contra sumei de 200 lei.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de acesta a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care împotriva sa s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind denunțul și declarațiile martorului denunțător prin care arată că începând cu lunile septembrie - octombrie 2008 și-a cumpărat heroina de la numiții "" și "", identificați ulterior în persoana inculpaților și, iar la data de 30 octombrie 2008 inculpatul a i-a vândut cele patru doze de heroină contra sumei de 200 lei, procesele verbale de verificare și supraveghere, procesul verbal de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/03 11 2008 din care rezultă că substanța ce a făcut obiectul tranzacției din 30 octombrie 2008, reprezintă heroină, declarațiile martorilor asistenți, J, și, care confirmă cele consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și aspectele relatate de denunțătorul, procesul verbal de percheziție domiciliară din care rezultă că în camera locuită efectiv de către inculpatul, sub pat, a fost descoperită suma de 320 lei, alcătuită din bancnote între care se aflau și cele două bancnote de câte 100 lei capcanate înainte de realizarea tranzacției ilicite dintre inculpat și denunțător, precum și declarația martorului, care relatează că fiind consumator de droguri, în ziua de 30 octombrie 2008, venise la locuința inculpatului cu intenția de a-și cumpăra o doză de heroină, iar anterior mai cumpărase de la acesta heroină, de aproximativ trei ori.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că susținerile recurentului inculpat în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, sunt nefondate, elementele probatorii strânse în cauza de față până în acest moment procesual relevând suficiente indicii care îndreptățesc bănuiala legitimă că acesta s-a implicat în mod voit și conștient în activitatea de trafic ilicit de droguri de mare risc - heroină.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpatului, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a infracțiunii pe care se presupune că acesta a săvârșit-o, pusă în evidență pe de o parte de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), iar pe de altă parte de modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba de o implicare constantă și de durată a inculpatului în infracționalitatea cu droguri, tranzacțiile ilicită cu substanțe interzise având tocmai rolul de a asigura acestuia disponibilitățile financiare necesare asigurării subzistenței.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile.
Totodată, Curtea reține că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, în perioada 1993 - 1996, fiind de mai multe ori condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și, cu toate că în privința acestor condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, ele constituie totuși o realitate juridică ce nu poate fi ignorată și care ilustrează perseverența de care acesta a dat dovadă pe calea infracțională, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea comite și alte fapte penale, mai ales că nu are ocupație și nici loc de muncă, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii în mod facil a unor importante venituri ilicite.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este finalizată.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 27 aprilie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
-
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
