Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 759/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 759/ Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Radu G -
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lână Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest ( deținută în Penitenciarul Codlea ) asistată de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărător ales al recurentei inculpate arată că inculpata a declarat recurs împotriva încheierii din data de 13 octombrie 2008 Tribunalului Covasna, prin care s-a menținut măsura arestării preventive și s-a respins cererea formulată de aceasta de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Se arată că, atunci când se discută măsura arestării preventive se ajunge la concluzia că este inaplicabil textul de lege de la art. 148 lit.f Cod procedură penală,pentru că ar duce la o adevărată judecare a cauzei și ar lipsi de obiect întregul proces penal, din moment ce s-ar constatat că inculpata a săvârșit o infracțiune înainta de a fi judecată, înainte de a exist o hotărâre definitivă de condamnare.
Arată că, se vorbește de gravitatea infracțiunilor săvârșite, deși dacă se pornește de aici ceea ce lipsește este individualizarea pedepsei, având în vedere că procesul penal nu s-a terminat,de abia s-a adus la cunoștință conținutul rechizitoriului.
În ceea ce privește art. 143 Cod procedură penală și art. 139 Cod procedură penală, pentru că se face referire și la buna desfășurare a procesului penal, apreciază că sunt două noțiuni distincte, pericolul social care este o instituție legată de individualizare judiciară și pericolul concret pentru ordinea publică, este altceva, acesta trebuie ca atare definit de către instanța care dispune sau menține măsura arestării preventive pentru că doar în această situație ne aflăm în cadrul legal de limitare a art. 148 Cod procedură penală.
Consideră că nici la luarea măsurii și nici cu ocazia pronunțări acestei încheierii de menținere acestei măsurii preventive nu s-a arătat în ce constă pericolul pentru ordinea publică, dacă inculpata s-ar judeca în stare de libertate, apreciază că lăsarea în libertate acestei persoane nu ar prezenta nici un pericol concret pentru ordinea publică. Procesul urmează să-și desfășoare cursul său și dacă la sfârșit se va constata că este autoarea vreunei fapte prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, va fi condamnată și va suporta rigorile legii.
Arată că măsurile preventive sunt o excepție,dar apreciază că, s-a transformat într-un formalism toată chestiunea verificării măsurii preventive de către instanța de fond, pentru că s-a luat această măsură, spunându-se că nu s-a schimbat nimic,dar s-au schimbat multe, însăși prin actul de sesizare a instanței, parchetul solicită aplicarea art. 16 din Legea 143/2000, datorită comportamentului și atitudinii avute de inculpată în faza de urmărire penală.
Astfel, solicită admiterea recursului și să se aprecieze că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, însă dacă instanța constată că există vreun temei pentru menținerea măsurii preventive, arată oricare dintre măsurile neprivative de libertate este mai mult de cât suficientă pentru buna desfășurarea procesului penal și ar acoperi toate ipotezele legate de această instituție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpată și menținerea încheierii Tribunalului Covasna din data de 13 octombrie 2008, fiind legală și temeinică.
Apreciază că temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și la aceste moment procesual.
Inculpata a săvârșit fapte de o periculozitate deosebită și a având în vedere și multitudinea de fapte săvârșite, apreciază că trebuie menținută în continuare acestă măsură.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
curtea
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Covasnaa dispus menținerea arestării preventive a inculpatei, motivând că subzistă temeiul care a determinat luarea acestei măsuri preventive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate. S-a motivat că temeiul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală nu este incident în cauză, întrucât despre săvârșirea unei infracțiuni se poate vorbi numai când rămâne definitivă hotărârea de condamnare. De asemenea, nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât prin actul de sesizare a instanței s-a solicitat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea arestări preventive cu una din măsurile preventive restrictive de libertate, oricare fiind suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Recursul nu este fondat.
Inculpata a fost arestată preventiv la data de 6 mai 2008 pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri, constând în aceea că, în perioada 2-5 mai 2008, cumpărat în Ungaria de la o persoană rămasă necunoscută cantitatea de 462 comprimate de methylendyoxiamfetamină, droguri de mare risc, pe care le-a introdus în România la data de 5 mai 2008. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunile săvârșite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost de trei ori prelungită în cursul urmăririi penale și apoi menținută de prima instanță, ultima oară prin încheierea atacată.
Având în vedere că inculpata este trimisă în judecată pentru fapte de procurare și de introducere în țară a unei cantități mari de droguri de mare risc, fapte care prezintă un pericol deosebit pentru sănătatea populației, curtea constată că sunt îndeplinite ambele condiții impuse de art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, atât cea privitoare la maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de lege, acesta fiind de 20 de ani pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de 25 de ani pentru fapta prevăzută de art. 3 alin. (2) din aceeași lege, cât și cea privitoare la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei. Astfel, ținând seama de gravitatea deosebită a faptelor, probele referitoare la existența lor și la identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât, prin natura lor, au rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Critica adusă cu privire la terminologia folosită în art. 148 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală, în sensul că se face vorbire de săvârșirea unei "infracțiuni", este corectă dar formală, fiind evident că despre întrunirea tuturor trăsăturilor unei infracțiuni se poate vorbi numai la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De altfel, în afară de textul art. 143 Cod procedură penală, în care se folosește corect expresia "faptă prevăzută de legea penală", în toate celelalte texte de lege referitoare la măsurile preventive, chiar și în art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se folosește termenul de "infracțiune", fără ca prin acesta să se răstoarne prezumția de nevinovăție, interpretarea fiind restrictivă.
De asemenea, împrejurarea că în rechizitoriu s-a cerut aplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu echivalează cu o încetare sau schimbare a temeiului care a determinat luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind avută în vedere de instanță numai la individualizarea judiciară a eventualei pedepse.
Ținând seama și de faptul că durata totalizată a arestării nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, curtea constată că menținerea măsurii este justificată de buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata Împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă inculpata să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
- -
red.Gh/28.10.2008
dact.G/28.102.008
3 exemplare
jud fond/
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Manuela Barbu, Gheorghe Radu
