Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 771
Ședința publică de la 30 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Oana Ghiță
- - - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, deținut în C, împotriva încheierii din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventive, întrucât acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică.
Recurentul inculpatul având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, învederând totodată că pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare în raport cu gravitatea faptei săvârșite.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în baza art. 300 ind. 2 rap.C.P.P. la art. 160 ind. b alin. 3.C.P.P. s-a menținut, în continuare, măsura arestării preventive dispusă față de apelantul inculpat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1160/ 17.06.2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 11.10.1962, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. și i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 61 alin. 1.Cod Penal, a revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr. 384/ 13.03.2008 a Judecătoriei Brașov și s-a a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 371 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv, și s-a menținut starea de arest.
În fapt s-a reținut că în data de 21.12.2008, după ce a ajuns în municipiul DTS cu o mașină de ocazie din T, în jurul orei 03,00, inculpatul a pătruns prin efracție, forțând cu un fier rama geamului și ulterior prin escaladarea ferestrei, în apartamentul părții vătămate de unde a adunat obiecte de îmbrăcăminte,de încălțăminte, sticle cu băutură, un telefon mobil marca Nokia model 1600, cu carcasă de culoare argintie, un telefon mobil marca, cu carcasă de culoare neagră, ceasuri de mână și diverse alte obiecte pe care le-a depozitat într-un loc în bucătărie, cu intenția de a le sustrage, fiind surpins în apartament de organele de poliție, care au fost sesizate de către o vecină.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S și inculpatul.
Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, s-a procedat conform art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 la C.P.P. verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive constatându-se următoarele:
Inculpatul, a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 21.12.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S reținându-se ca temei al arestării dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.S-a apreciat că subzistă temeiul inițial de arestare preventivă prev. de 148 lit. f fiind C.P.P. îndeplinite ambele condiții cumulative prevăzute de textul de lege întrucât infracțiunea reținută în sarcina apelantului inculpat este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește cea de-a doua condiție, s-a reținut că în raport de infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță - tentativă de furt calificat, de modalitatea concretă în care a acționat - pe timp de noapte, prin efracție, a pătruns în apartamentul părții vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri, rezultă că lăsarea în libertate a apelantului inculpat prezintă pericol public.
Referitor la antecedentele penale aleinculpatului, s-a constatat potrivit fișei de cazier, că a mai fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat atât în formă consumată, cât și în formă de tentativă, acesta fiind liberat condiționat din penitenciar la data de 21.11.2008, infracțiunea prezentă fiind săvârșită la data de 21.12.2008, rezultând o specializare a sa în săvărșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
De asemenea, s-a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatului nu a depășit un caracter rezonabil fiind respectate exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii preventive, cu precizarea că pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare în raport cu gravitatea faptei săvârșită, respectiv tentativă la infracțiunea de furt calificat, arătând totodată, că este arestat preventiv de 7 luni, prejudiciul a fost acoperit integral, astfel încât, conform practicii CEDO se impune judecarea sa în stare de libertate.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv.
Recurentul inculpat a ost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a unei tentative la infracțiunea de furt calificat.
În mod corect instanța a apreciat că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, arătate în dispozițiile art. 143 și 148 Cod procedură penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că acesta este bănuit a fi săvârșit o faptă împotriva patrimoniului, în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior, de nenumărate ori, pentru infracțiuni de același gen, la data presupusei fapte fiind liberat condiționat.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, așa cum am arătat, pericolul social se apreciază în raport cu reacția opiniei publice și sentimentul se insecuritate în rândul societății, generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei infracțiuni, persoană aflată în stare de recidivă postcondamnatorie, după liberarea condiționată, ar fi cercetată și judecată în stare de libertate.
Motivul de recurs invocat de către inculpat, referitor la cuantumul prea mare al pedepsei aplicat de prima instanță, nu poate fi examinat de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței ce soluționează apelul declarat de inculpat, ca pe baza tuturor actelor de la dosar să stabilească vinovăția sau nevinovăția acestuia, precum și cuantumul pedepsei ce se va aplica în cazul stabilirii vinovăției.
De asemenea, recurentul inculpat a invocat și depășirea termenului rezonabil, sub acest aspect constatându-se că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive, întrucât o astfel de apreciere se face în raport cu toate aspectele cauzei.
În raport de aceste considerente recursul inculpatului este nefondat astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în C, împotriva încheierii din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 iulie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.LB.
IB/ 31.07.2009. 30 iulie 2009,
C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Oana Ghiță, Ecaterina
