Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 774
Ședința publică de la 30 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Oana Ghiță
- - - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata, deținută în C, împotriva încheierii de ședință din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpata, asistată de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat pentru recurenta inculpată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică în raport de vârsta acesteia și lipsa antecedentelor penale.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, inculpata prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de ședință din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la 3 mai 1990, în prezent deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sp. Nr. 1491/ 02.06.2009 inculpata apelanta a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod Penal, cu aplic, art. 75 lit. c din Cp
În fapt s-a reținut în sarcina acesteia că în dimineața zilei de 09.01.2009, ora 0500, prin forțarea ușii de acces cu un levier și spargerea unui geam, a pătruns împreună cu inculpatele majore, și inculpata minoră, în incinta COM C, amplasată în piața Roșie din orașul C, de unde au sustras bunuri în valoare de 6920 lei.
Prima instanță a reținut de asemenea, că inculpata a fost condamnată prin nr. 2290/ 02.10.2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 04.11.2008 la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2, art. 99 și urm. Cod Penal, pedeapsă care a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, instanța a constatat că fapta dedusă judecății în prezentul dosar a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei anterioare, în baza art. 83.Cod Penal s-a dispus revocarea suspendarii condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin nr. 2290/ 02.10.2008 a Judecătoriei Craiova.
Împotriva acestei sentințe inculpata a formulat apel, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 08.07.2009.
Instanța a considerat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere modalitatea și împrejurările în care a comis faptele.
Potrivit dispoz. art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există indicii temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, sau când există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Tot odată a mai reținut că infracțiunile pentru care apelanta inculpată a fost trimis în judecată, prezintă o gravitatea deosebită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice.
Potrivit Jurisprudenței CEDO prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburarea societății" de natură să justifice o detenție preventivă însă doar pentru un termen limitat întrucât persistența motivelor plauzibile care au condus la arestarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni este o condiție sine qua non a legalității menținerii detenției.
Instanța a constatat că în speță există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpatei, iar durata detenției preventive nu depășește până în prezent un termen rezonabil astfel după cum este prevăzut de art. 6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheieri și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind o persoană tânără.
Recursul inculpatei este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv în cursul judecății.
Astfel, recurenta inculpată a fost trimisă în judecată și condamnată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, iar din fișa de cazier judiciar a acesteia rezultă că mai fost condamnată anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen la pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, faptele anterioare fiind săvârșită în timpul minorității.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive arătate în dispozițiile art. 143 și 148 Cod procedură penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că aceasta deși nu se afla în stare de recidivă la data la care se presupune că a săvârșit faptele din prezenta cauză, din fișa de cazier judiciar rezultă că în timpul minorității a mai fost condamnată pentru infracțiuni de același gen.
La stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei așa cum s-a susținut în recursul acesteia, ci și date referitoare la fapta pentru care este cercetată penal, întrucât, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că în aprecierea acestui pericol pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este bănuită inculpata și de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
De astfel, în raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, se poate dispune și, implicit menține, atunci când există motive verosimile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de ase crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpata, deținută în C, împotriva încheierii de ședință din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 30 iulie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.LB.
IB/ 31.07.2009
30 iulie 2009,
C va urmări și încasa de la rec.inc., suma de 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Oana Ghiță, Ecaterina
