Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 772/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.772/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 2 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei, faptă prev.și ped.de art.20 penal rap.la art.174 penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, consideră că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, întrucât probațiunea a fost administrată în totalitate, s-a întocmit rechizitoriul, inculpatul a fost trimis în judecată. Faptul că procesul s-a amânat la instanța de fond, nu îi este imputabil inculpatului. Dacă simpla gravitate a faptei a fost avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, la acest moment, acest element ar trebui coroborat și cu alte elemente. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, în mod justificat menținându-se măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. subzistă și în prezent și impune în continuare privarea de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză, cu mențiunea că nu știe pentru ce anume este acuzat, pentru omor sau pentru tentativă la omor.
CURTEA
Prin încheierea penală din data de 2 decembrie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut în continuare măsura arestării preventive luată față de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.01.1959 în loc. jud. S) prin încheierea penală nr. 15/C/2009 a Tribunalului Sălaj, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 13 septembrie 2009, cu intenție, a încercat să-l ucidă pe -, prin incendierea păturii cu care acesta era acoperit, faptă ce constituie infracțiunea de tentativă de omor.
La Tribunalul Sălaja fost înregistrat dosarul nr- și procedându-se din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, la data de 12 octombrie 2009, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
La termenul din data de 2 decembrie 2009, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoare mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei, rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 681Cod procedură penală că inculpatul au săvârșit această faptă, față de care se apreciază că lăsarea sa în libertate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult decât atât, prin procesul-verbal emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, instanța este învederată că la data de 31.10.2009 partea vătămată - a decedat la Spitalul Județean S, situație față de care urmează a se lua măsurile legale.
Astfel, pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, modalitatea, împrejurările în care a fost săvârșită fapta și urmările acesteia. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită, având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave, sunt judecate în stare de libertate.
De asemenea, chiar și jurisprudența CEDO acceptă faptul că, datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o perioadă de timp. Însă acest motiv trebuie considerat relevant și suficient, numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii (cauza Letellier c/a Franței). Or, având în vedere tocmai natura infracțiunii, poziția inculpatului, instanța a apreciat că cerințele expuse anterior există.
Astfel, tribunalul a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, acestea nu au încetat, ci dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia, atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
În consecință în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, în termen legal a declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele, dar în susținerea orală a acestuia de către apărător, solicitându-se casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Astfel, s-a apreciat că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, întrucât probațiunea a fost administrată în totalitate, s-a întocmit rechizitoriul, inculpatul a fost trimis în judecată. Faptul că procesul s-a amânat la instanța de fond nu îi este imputabil inculpatului, iar simpla gravitate a faptei, deși a fost avută în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, la acest moment ar trebui coroborată și cu alte elemente, care să caracterizeze pericolul pentru ordinea publică.
Verificând încheierea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată și este judecat în prezent, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 13 septembrie 2009, cu intenție, a încercat să-l ucidă pe -, prin incendierea păturii cu care acesta era acoperit, acțiunea infracțională neproducându-și efectul, deoarece victima s-a trezit, reușind să iasă din locuință.
După sesizarea instanței, la data de 31.10.2009 victima a decedat la Spitalul Județean S, urmând ca instanța fondului, să aibă în vedere această împrejurare în continuarea judecății.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 15.09.2009, temeiul arestării fiind cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. iar la termenul din 2 decembrie 2009, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 3002și art. 160 pr. pen. a constatat în mod întemeiat că temeiurile arestării inculpatului subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Corect s-a reținut că, sunt în continuare indicii, în sensul art.68/1 pr.pen. respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este judecat, indicii rezultând din mijloacele de probă avute în vedere la data arestării, precum și din probele administrate ulterior și care au fundamentat trimiterea inculpatului în judecată (concluzii medicale provizorii și apoi, raport de constatare medico-legală; declarațiile victimei; declarații martori; declarații inculpat); pe de altă parte, fapta pentru care este judecat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericol care, așa cum s-a arătat, rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptei, rezonanța socială negativă atât a faptei cât și a eventualei lipse de reacție sau reacției necorespunzătoare, insuficient de ferme, a organelor abilitate, în sensul cercetării în libertate a unor persoane bănuite că au comis fapte de o gravitate deosebită.
Nu poate fi primită nici solicitarea înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, având în vedere că nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării sau, în orice caz, nu în favoarea inculpatului (dat fiind împrejurarea că, între timp victima a decedat), așa încât nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.139 alin.1 pr.pen.
Așa fiind, încheierea atacată se constată a fi temeinică și legală, iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.01.1959 ) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 02 decembrie 2009 Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
4 ex./11.12.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Iuliana Moldovan Ana Covrig
