Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 78/
Ședința publică din 04 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Judecător: - -
Grefier - -
Parchjetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de
inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 iunie 1973, -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat, desemnată din oficiu pentru acesta conform delegației avocațiale nr. 574/2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărător.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului ales al recurentului să ia legătura cu acesta, aflat în stare de arest.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului. Inculpatul a depus la dosar acte din care rezultă agresarea sa de către poliție. Mai susține că cercetarea s-a făcut abuziv chiar dacă este recidivist.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, și de menținere a încheierii ca legală și temeinică. temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Recurent este recidivist, tot pentru o infracțiune de viol. După ce a fost liberat condiționat, a stat câteva zile după care a săvârșit noua infracțiune.
Recurentul, având ultimul cuvânt, arată că a fost acuzat, dar nu a săvârșit el infracțiunea. I s-a reținut infracțiunea de violare de domiciliu și el a fost cel căruia i s-au furat diverse bunuri. Va dovedi că este nevinovat și că a fost bătut și așa a ajuns în acea grădină. A fost și la urgențe la spital, s-a constituit parte civilă, dar nu știe cine l-a bătut.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.-, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.06.1973, în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, CNP -, și s-a menținut în continuare această măsură.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat, că prin rechizitoriul nr. 781/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Topolovenia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, fapte prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal, în condițiile art.37 lit.a Cod penal, art. 197 alin.1 Cod penal în condițiile art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a Cod penal.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, a reținut tribunalul, reiese că inculpatul este cercetat pentru faptul că în noaptea de 08/09.09.2007, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate deteriorând sistemele de asigurare a ușii și, prin săvârșirea unor acte de violență fizică, a obligat-o pe aceasta să întrețină acte sexuale, împotriva voinței sale.
Prin Ordonanța din data de 09.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Topolovenis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2007 a Judecătoriei Topoloveni, dată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09.09.2007 până la data de 07.10.2007, reținând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol constând în posibilitatea ca acesta să comită alte infracțiuni, având în vedere și împrejurarea că a mai fost condamnat pentru fapte asemănătoare.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută de instanță la mai multe termene, inclusiv prin sentința penală nr. 159/10.12.2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. -.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul.
În raport de probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și ținând seama de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și respectiv privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei săvârșite, din faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, acesta persistând în încălcarea legii penale, precum și din rezonanța socială a săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
În consecință, măsura arestării preventive a fost apreciată de către tribunal ca fiind legală și temeinică, drept pentru care, în baza disp.art. 160 rap.la art. 3002Cod procedură penală, a menținut-o ca atare.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece infracțiunea pentru care a fost arestat, respectiv violul, nu mai face obiectul judecății, în condițiile în care partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă, iar infracțiunea de violare de domiciliu nu poate fi reținută, deoarece inculpatul a pătruns într-o grădină neîmprejmuită.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat și-l va respinge pentru considerentele care urmează:
Prin încheierea nr.2 din 9 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în temeiul disp.art.149/1 alin.10 rap. la art.148 alin.1 lit.a și f Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.2 Cod penal și art.197 alin.1 Cod penal, amândouă cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Analizând actele efectuate de organele de urmărire penală până la momentul propunerii de arestare, instanța a reținut că, în noaptea de 8/9 septembrie 2007, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, pe care a agresat-o, aplicându-i lovituri în zona feței și obligând-o pe aceasta să întrețină acte sexuale orale.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale, fugind de la locul săvârșirii faptei, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului care a fost anterior condamnat pentru mai multe infracțiuni.
Prin rechizitoriul nr.781/P/2007 din 4 octombrie 2007, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.192 alin.2 Cod penal, în condițiile art.37 lit.a Cod penal și art.197 alin.1 Cod penal, în condițiile art.37 lit.a Cod penal.
Partea vătămată, fiind audiată de către instanța de judecată la data de 12 noiembrie 2007, arătat că-și retrage plângerea prealabilă, astfel încât prin sentința penală nr.159 din 10 decembrie 2007, judecătorul care a soluționat cauza a dispus încetarea procesului penal, privind pe inculpat, în baza disp.art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h Cod pr.penală, pentru infracțiunea prev. de art.197 alin.1 Cod penal.
Pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă agravată și în stare de recidivă, prev. de art.192 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și i s-a revocat liberarea condiționată dintr-o pedeapsă anterioară de 3 ani închisoare, urmare contopirii restului de 425 zile, stabilindu-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Impotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 9 ianuarie 2008, primind termen de judecată la data de 5 februarie 2008 și stabilindu-se termen în vederea verificării stării de arest la data de 22 ianuarie 2008.
In fața instanței de apel, inculpatul a susținut că a fost agresat la momentul săvârșirii faptei și a depus acte medicale datate 9 septembrie 2007, din care rezultă că la acea dată prezenta escoriații în zona feței și acuza contuzii la nivelul toracelui și mâinii, fără leziuni osoase.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate cu forța și a încercat să pătrundă și în locuința mamei acesteia de mai multe ori în noaptea de 8/9 septembrie 2007, aspecte confirmate de martori oculari, astfel încât chiar dacă partea vătămată a dat o declarație în care îl favorizează în mod vădit pe inculpat, această declarație nu se coroborează nici cu susținerile ei anterioare, nici cu actele medico-legale care confirmă faptul că în acea noapte a fost agresată, nici cu cercetarea la fața locului și nici cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
De altfel, chiar inculpatul a recunoscut, în prima sa declarație, dată la organele de poliție că a pătruns într-o curte, sărind un gard din plasă de sârmă, însă, nu a recunoscut săvârșirea faptei de viol asupra părții vătămate.
Imprejurarea că ușa încuiată de la intrarea în casa părții vătămate a prezentat urme vizibile de forțare, că în interiorul casei părții vătămate au fost găsite urme de răvășire după o luptă între aceasta și un agresor, faptul că inculpatul a fost văzut de către martorul, chiar în camera în care se afla partea vătămată, de nepotul părții vătămate - în curtea acesteia, constituie suficiente probe care să creeze instanței bănuiala legitimă că inculpatul a pătruns fără voia părții vătămate (căreia i-a produs leziuni incontestabile în zona feței) în interiorul casei acesteia, ba chiar că a încercat să o urmărească pe aceasta și în casa mamei ei.
Existența unei condamnări la o pedeapsă privativă de libertate, chiar provizorii pentru infracțiunea de violare de domiciliu în formă agravată, constituie, în sine, o justificare pentru menținerea arestării preventive hotărâtă de către tribunal prin încheierea recurată.
Mai mult decât atât, curtea consideră că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului se mențin și în continuare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din modalitatea în care a fost săvârșită fapta și din încercarea inculpatului de a denatura adevărul punând leziunile pe care le-a suferit prin cădere în de peste 2. adâncime și de la momentul imobilizării de către poliție, pe seama altor persoane, care din probe rezultă că au ajuns la locul săvârșirii faptei, ulterior sesizării poliției de către nepotul părții vătămate, care încercase în mod repetat să-l îndepărteze pe inculpat de locuința acesteia și a bunicii sale.
inculpatului rezultă și din împrejurarea că acesta a mai suferit anterior o condamnare de 7 ani pentru viol în formă agravată, iar după eliberarea din penitenciar a săvârșit și alte infracțiuni, iar infracțiunile ce fac obiectul cauzei în care este în prezent arestat au fost săvârșite la doar 4 zile după eliberarea sa din penitenciar.
In concluzie, reținând că inculpatul este în continuare cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, pentru care pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, că există indicii în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care există deja o hotărâre provizorie de condamnare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, curtea constată că în mod corect tribunalul a menținut măsura arestării preventive prin încheierea atacată, și va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 iunie 1973,. -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș secția penală, în dosarul -.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./Ex.2
Jud.fond Gh.
12 februarie 2008
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru
