Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ NR. 787
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 18 decembrie 2009
COMPLET FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel judecător
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Carmen Căliman Anti Silviu vicepreședinte instanță
: - - - judecător
GREFIER: -A
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE lângă CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul - inculpat - în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat, întrebat fiind, declară că își menține recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive.
Avocat având cuvântul, arată că a luat legătura cu recurentul și acesta nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apreciază că în acest moment nu există date certe din care să rezulte faptul că inculpatul ar încerca sau va încerca să influențeze în vreun fel cursul dosarului sau că s-ar sustrage de la urmărirea penală. Inculpatul recunoaște conflictul generat de partea vătămată, este recunoscut ca o persoană respectabilă, fără atitudini violente și chiar dacă limitele de pedeapsă sunt peste 4 ani, consideră că nu reprezintă pericol public prin punerea sa libertate până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Pentru asistența juridică din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefundat, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț, ca fiind temeinică și legală. Susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, se mențin în continuare, sub aspectul limitelor de pedeapsă, pericolului social și al probelor, dosarul se aflându-se pe rolul instanței pentru verificarea probelor administrate la urmărirea penală și apoi pronunțarea unei hotărâri.
Apreciază că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care constă în această dezaprobare a opiniei publice, față de fapta săvârșită, respectiv infracțiunea de omor calificat, care este o faptă deosebit de gravă, ce aduce atingeri relațiilor vieții sociale.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, precizând că a fost bătut, iar de când este arestat au trecut 6 luni.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a dispus în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, ca fiind legală și temeinică.
Pentru a pronunța această încheiere de ședință, instanța de fond a reținut:
Verificând, din oficiu, în temeiul art. 3002Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că, raportat la trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat și la probele administrate în cursul urmăririi penale, în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea deosebită a infracțiunii, comisă prin violență îndreptată împotriva unei persoane, din rezonanța produsă în comunitate, găsindu-și expresia și în sentimentul de insecuritate socială generat de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unei astfel de infracțiuni este judecată în stare de libertate.
Conform dispozițiilor măsura de lipsire de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracțiune, fiind necesară apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Toate aceste elemente determină instanța să constate că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în continuare, neintervenind situații sau elemente noi care să justifice înlocuirea sau revocarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 3002, raportat la art. 160 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul a menținut, ca fiind legală și temeinică, starea de arest a inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, inculpatul recurent pentru nelegalitate invocând nulitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț, motivele de recurs fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale.
Analizând încheierea de ședință recurată, din prisma motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Luarea unei hotărâri (inclusiv în ceea ce privește menținerea arestării preventive) presupune ca judecătorul să evalueze, prin prisma prevederilor art. 143 Cod procedură penală, existența probelor sau indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către inculpat. Acest lucru implicăab initio(anterior cercetării împrejurării dacă în cauză există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală o analiză a materialului probator administrat în cauză.
Așadar, ăsura arestării inculpatului poate fi luată și menținută dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 (acest articol cere existența probelor sau indiciilor concludente privind comiterea unei infracțiuni și numai în vreunul din următoarele cazuri:
art. 148 - lit. f) Cod pr. penală inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În condițiile în care legiuitorul a dat în sarcina judecătorului luarea acestei măsuri procesuale preventive, cea mai gravă din punct de vedere al restrângerii libertății persoanei, i-a acordat implicit acestuia deplină libertate în aprecierea probelor.
În aceste condiții se constată că instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a justifica concret necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest în temeiul art. 148 lit. f) Cod pr. penală și, în special, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl constituie menținerea acestuia în libertate.
În jurisprudența sa, Curtea Europeana a Dreptului Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă ( împotriva Austriei,); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (împotriva Germaniei,), să comită noi infracțiuni (împotriva Austriei,) sau să ordinea publică ( împotriva Franței, și împotriva Olandei).
Instanța de recurs reține că, prin încheierea de ședință recurată, instanța de fond a considerat că este necesară menținerea inculpatului în detenție pe motiv că se mențin valabile condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) și este de observat că Tribunalul Neamț și-a îndeplinit și obligația prevăzută de Cod procedură penală de a preciza, în cazul arestării întemeiată pe art. 148 lit. f) citată anterior, motivele pentru care menținerea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de reacția publică declanșată datorită faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată de menținerea sau punerea în libertate a inculpatului precum și de profilul personal al acestora.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a menținut legal starea de arest a inculpatului, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. Cod procedură penalăva respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Dispune plata din fondurile către Av.B a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Carmen Căliman Anti Silviu
Pt.,
aflată în cf. Lg. 329/2009
semnează PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
a
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
21.12.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Carmen Căliman Anti Silviu
