Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ. 791

Ședința publică de la 17 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ene Ecaterina

JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu

- -

-- grefier

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror

Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei după care:

La solicitarea instanței recurentul inculpat a precizat că insistă în recursul declarat.

Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului susținând că, din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit vinovăția acestuia, este o faptă care planează asupra ambilor inculpați dar celălalt inculpat este în stare de libertate și el este privat de libertate doar pentru că are antecedente penale. A cerut a se observa că partea vătămată inițial a făcut o declarație pe care ulterior a modificat-o. În cauza de față nu a fost efectuată expertiza medico legală dispusă de instanța de fond. Apreciază că nu sunt motive pentru menținerea stării de arest și a solicitat încă o dată admiterea recursului.

Procurorul având cuvântul a susținut că încheierea este temeinică și legală, instanța de fond a făcut o apreciere corectă asupra probelor administrate și având în vedere pericolul concret și gravitatea faptei săvârșite, a pus concluzii de respingere a recursului declarat ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate precizând că inculpatul care a fost pus în libertate a determinat partea vătămată să-și modifice declarația.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 10 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.3002raportat la art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și se impune în continuare privarea de libertate având în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și gradul de pericol social al acestora, dar și rezonanța pe care au produs-o în colectivitate.

Împotriva încheierii a declarat recurs în termen legal inculpatul, oral, prin apărător susținând că în cauză nu s-a dovedit vinovăția sa și că inculpatul, trimis în judecată pentru aceleași infracțiuni, a fost pus în libertate, având posibilitatea influențării părții vătămate.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor expune:

Prin încheierea nr.37/U/18 2007 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent, reținându-se că este prezent temeiul de arestare prevăzut de art.148 al.1 lit.f Cod pr.penală. Ulterior măsura a fost prelungită, iar la data de 11 februarie 2008 s-a emis rechizitoriul, dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.197 al.1, 2 lit.a și al.3 Cod penal și de art.189 al.2 Cod penal.

În esență s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 15 2007 acostat-o pe partea vătămată și amenințând-o cu un cuțit a constrâns-o să îl însoțească la o cabană, unde a ținut-o o noapte întreagă, lipsind-o de posibilitatea de a pleca.

S-a mai reținut că în noaptea respectivă tot prin constrângere, a întreținut două raporturi sexuale cu partea vătămată.

Pentru aceleași infracțiuni s-a dispus trimiterea în judecată și a inculpatului.

În cursul judecății periodic s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută, ultima dată prin încheierea recurată.

În mod corect prima instanță a reținut că nu au dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.

Critica formulată de apărătorul inculpatului, potrivit căreia nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, nu este întemeiată.

Stabilirea vinovăției este atributul instanței care soluționează fondul, la verificarea legalității măsurii preventive fiind suficientă existența indiciilor temeinice sau probelor din care să rezulte că inculpatul a comis fapta, cu precizarea că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis ca acest probe nu trebuie să aibă greutatea celor de condamnare.

De asemenea, corect s-a reținut că și în prezent există temeiul de arestare prevăzut de art.148 lit.f Cod pr.penală, pericolul concret pentru ordinea publică, la care se referă aceste dispoziții, rezultând atât din probele privind modalitatea concretă de comitere a faptei, vârsta părții vătămate, consecințele faptei asupra acesteia, valorile sociale lezate, dar și din probele ce caracterizează persoana inculpatului.

Deși tânăr, inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior, inclusiv la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, sancțiuni care nu l-au împiedicat însă, să reitereze comportamentul prin aduce atingere unor drepturi fundamentale ocrotite de lege.

Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.

Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17.12.2008, în prezența recurentului inculpat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu

GREFIER,

Red.înch.

Red.dec.recurs

tehnored.

2 ex.

18.12.2008

Președinte:Ene Ecaterina
Judecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Anti Silviu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 791/2008. Curtea de Apel Bacau