Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 795
Ședința publică de la 07 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Dublea Aurel
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier - - -
Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași - a fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursurilor penale promovate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată față de aceștia, măsură care a fost menținută, și au fost respinse cererile de revocare și de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărătorul său ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
fiind, inculpații, și învederează instanței că își mențin recursurile formulate și nu au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
-. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 15 al. 2 lit. d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Iași, pe care o consideră netemeinică și nelegală. Consideră că încheierea recurată nu este legală și temeinică întrucât hotărârea instanței de fond nu s-a dispus în baza unei analize temeinice a probelor din care să rezulte implicarea inculpatului în săvârșirea faptelor pentru care a fost arestat preventiv, ci doar pe baza unei motivări superficiale expuse de procuror, care a solicitat menținerea măsurii preventive. Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 136 Cod procedură penală, în sensul că nu s-a probat că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de la judecată. În ceea ce privește soluția de menținere a măsurii de arest preventiv luată față de inculpat, instanța de fond în mod greșit a reținut că probele existente la dosar ar proba pericolul concret pentru ordinea publică. În mod greșit s-a apreciat că cele două elemente ar fi suficiente pentru a se putea reține pericolul pentru ordinea publică (gradul de pericol social al faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege). Prin menținerea încadrării juridice inițială, în sensul că există condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală, solicită a se constata că aceste condiții sunt îndeplinite numai în ceea ce privește limitele de pedeapsă, însă nu este suficient pentru a se proba pericolul pentru ordinea publică pe care se susține că l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Jurisprudența CEDO reliefează faptul că gravitatea faptei și limitele de pedeapsă sunt elemente care se iau în considerare la arestare, însă acestea nu sunt suficiente pentru a se menține pe timp îndelungat privarea de libertate. Funcția arestului nu este sancționatorie sau represivă, ci are un caracter preventiv de protejare a societății sau a anchetei. Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29.05.2009, în urmă cu 7 luni de zile, iar pe parcursul prelungirilor succesive s-a criticat în permanență culpa procurorului în administrarea probelor, erorile săvârșite de procuror, s-a solicitat extinderea procesului penal și pentru alte fapte - tâlhărie -, și, deși inițial prelungirile au fost dispuse considerându-se justificată privarea de libertate a inculpaților, în luna octombrie a fost respinsă cererea formulată de procuror în acest sens. În recurs, deși procurorul nu a venit cu o justificare clară referitoare la aspectele de fapt și de drept referitoare la hotărârea Tribunalului, instanța de recurs a admis recursul și a prelungit arestarea preventivă a inculpaților, însă doar pentru 10 zile, indicând clar ceea ce trebuia să se mai facă în dosar.
Președintele completului de judecată pune în vedere av. să facă referiri strict cu privire la încheierea recurată, din data de 11.11.2009, și nu cu privire la încheierile date anterior în cauză, să indice care sunt temeiurile pe care înțelege să le critice și în ce anume constau aceste critici.
-., având din nou cuvântul, arată că la momentul la care s-a admis recursul procurorului s-a dispus prelungirea măsurii de arest preventiv pentru o perioadă de 10 zile. Instanța de față are obligația, cel puțin morală, de a dispune punerea în libertate a inculpatului, având în vedere perioada arestului preventiv de 7 luni de zile, lipsa probelor privind pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, faptul că urmărirea penală a fost finalizată, inculpații au fost trimiși în judecată, astfel încât nu se mai impune în continuare privarea lui de libertate. Inițial, măsura a fost dispusă pentru buna desfășurare a urmăririi penale, și, întrucât a fost finalizată, se impune punerea lui în libertate. Apreciază că până la finalizarea dosarului este posibilă judecarea inculpatului în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
-. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, urmând a se nu mai menține măsura arestului preventiv. Critică încheierea instanței de fond sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală, care prevăd clar care sunt situațiile în care se poate dispune arestarea preventivă și care este scopul acestei măsuri. În cauză, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai subzistă, întrucât, la acel moment existau anumite indicii în sensul că ar fi participat la inițierea, constituirea, sprijinirea sau aderarea la un grup infracțional organizat, însă, între timp, a fost întocmit rechizitoriul, iar inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Acesta a fost temeiul principal pentru care el a fost arestat preventiv și pentru care s-a dispus prelungirea măsurii. La momentul de față lucrurile sunt clare, inculpatul nu mai este bănuit de comiterea acestei infracțiuni, li, dată fiind perioada de timp în care a fost privat de libertate, legislația în vigoare, jurisprudența în materie, solicită a se constata că este justificată punerea în libertate a inculpatului. Regula este judecarea unei persoane în stare de libertate. Solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, urmând a se avea în vedere că acesta nu are antecedente penale, are 2 copii în întreținere.
-. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că a solicitat la instanța de fond - când s-a procedat în conformitate cu disp. art. 300 ind. 1 Cod procedură penală - să nu se mai mențină măsura arestului preventiv, și, în subsidiar, să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Într-o constanță de care Tribunalul Iașia dat dovadă pe tot parcursul urmăririi penale, când a dispus succesiv prelungirea măsurii de arest preventiv, și de această dată s-a respins cererea de înlocuire, dispunându-se menținerea măsurii. Motivarea acestei soluții se bazează pe temeiuri mai mul generale, fără a se face vreo referire la potențialul pericol pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Se fac referiri doar la pretinsele probe de vinovăție, la temeiul inițial al arestării - art. 148 lit. f Cod procedură penală - fără a se aminti măcar de eventuale probe concrete din care ar rezulta pericolul imediat, real de a mai săvârși noi infracțiuni, eventual de aceeași natură. Trecerea unui anumit interval de timp - destul de îndelungat - este de natură a estompa temerea care se pretinde de către instanță și de către procuror că ar exista dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Face referire la practica instanțelor ieșene, dar și la practica CEDO, în sensul că, o dată cu trecerea timpului, potențialul pericol pentru ordinea publică se estompează și este justificată punerea în libertate a inculpatului. Cele 200 de zile de când inculpatul este arestat preventiv nu au făcut altceva decât să estompeze acest pericol.
Un alt motiv de recurs se referă la împrejurarea că cel puțin 3 dintre inculpații din cauză sunt condamnați în Italia pentru fapte identice la pedeapsa de 8 ani închisoare și această împrejurare va determina o prelungire a judecării cauzei de față pentru citarea acelor inculpați și pentru o eventuală procedură de transfer. Această eventuală tergiversare a cauzei nu s-ar datora nici inculpaților arestați preventiv și nici procurorului sau instanței, așa încât, raportat și la perioada de timp de când inculpații sunt privați de libertate, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că instanța de fond, făcând aplicarea art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, a constatat că temeiurile inițiale ale arestării impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați. Se susține de către apărare că nu există dovezi în sensul că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ori s-ar sustrage de la judecată, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală. Solicită a se avea în vedere că inculpații nu au fost arestați preventiv, și nici ulterior, măsura nu a fost prelungită cu motivarea că ar fi incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 lit. a, b Cod procedură penală, ci pentru că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Totodată, s-a susținut, și instanța așa a și reținut, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, la dosarul cauzei existând o temelie probatorie foarte solidă din care rezultă că inculpații au săvârșit faptele imputate. Instanța de fond a arătat că există indicii în acest sens, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică; aceasta pentru că fapta îl califică pe făptuitor, și, din această perspectivă, raportat la perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații, la vârsta victimelor, corect s-a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, considerându-se ca fiind oportună menținerea măsurii de arest preventiv luată față de cei trei inculpați pentru buna desfășurare a procesului penal. Pe cale de consecință, solicită a se dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să i se acorde șansa de a se judeca în stare de libertate pentru a-și dovedi nevinovăția.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că se susține de către procuror că este în continuare privat de libertate pentru buna desfășurare a procesului, însă acuzațiile care i se aduc sunt de 3 ani. . să repare totul, însă nu se întâmplă decât să se creeze alte victime; are doi copii și este singurul întreținător al familiei. S-a prezentat singur la DIICOT, iar cu părțile vătămate nu s-a mai văzut de 2 - 3 ani.
-. solicită să i se acorde cuvântul în replică.
Președintele completului de judecată respinge această cerere, având în vedere că a fost acordat ultimul cuvânt inculpaților.
-. depune la dosar concluzii scrise.
Președintele completului de judecată primește concluziile scrise, însă pune în vedere apărătorului că trebuiau depuse înainte de a se acorda cuvântul în dezbateri.
Declarând dezbaterile închis,e curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 11.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
"În conformitate cu disp. art.3001alin. 1 și 3.C.P.P. raportat la art. 160 alin. 2.C.P.P. verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată în cauză față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 30.07.1981 în localitatea V;
-, fiul lui și -, născută la data de 06.09.1984 în P, jud. I;
-, fiul lui și -, născut la data de 31.08.1966 în P, jud. I,
în prezent toți deținuți în Arestul I, măsură pe care o menține.
Respinge cererile fiecăruia dintre cei trei inculpați de revocare a măsurii arestării preventive.
Respinge cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara."
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul Ministerul Public - DIICOT -Serviciul Teritorial Iași, dat în dosarul nr. 168D/P/2009 din 09.11.2009 (înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 10.11.2009 sub nr-) au fost trimiși în judecată, printre alții, și inculpații, și, toți trei în stare de arest preventiv.
Inculpații, au fost trimiși în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de "constituire a unei grupări organizate în scopul săvârșirii de infracțiuni" prev. de art. 7 alin.1 din Legea 39/2003 și "trafic de persoane" și "trafic de minori", prev. și ped. de art.12, 13 din Legea 678/2001, "viol" și "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. de art. 197 și art. 189 Cod penal. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de "viol" și "lipsire de libertate în mod ilegal", prev. de art. 197 și art. 189 Cod penal, "trafic de minori" prev. și ped. de art. 13 din Legea 678/2001, "pornografie infantilă", prev. de art. 18 din Legea 678/2001.
S-a reținut prin actul de sesizare că inc. împreună cu inc. și cu alte persoane au constituit o grupare infracțională organizată în vederea racolării și exploatării de victime majore și minore care, sub influența majoră a acestora erau obligate să se prostitueze în beneficiul exclusiv al inculpaților. Scopul grupării, se reține prin rechizitoriu, a fost atins, fiind exploatate mai multe victime majore și minore.
De asemenea, în sarcina celor trei inculpați se reține că, în luna decembrie 2008 au întreținut sau au ajutat la întreținerea raporturi sexuale (în cazul părții vătămate - în ceea ce-l privește pe inc. ) cu partea vătămată, fără acordul acesteia, după ce, în prealabil, aceasta și-a manifestat dorința de a pleca de la domiciliul inculpatului, îngrădindu-i libertatea o perioadă mai mare decât cea necesară finalizării raporturilor sexuale. S-a mai reținut, că inculpatul a confecționat și deținut la domiciliul său mai multe negative ale unui film pornografic pe care erau imprimate mai multe imagini pornografice. Mai mult, în luna iunie 2007, le-a ținut forțat la domiciliul său pe numitele și timp de circa o săptămână.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța fondului a constatat că în cauză există indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143.C.P.P. (și anume: plângerile și declarațiile părților vătămate, date în prezența unor consilieri; procesele verbale și planșele fotografice de recunoaștere a inculpaților după fotografii; referatele de evaluare psiho - socială ale victimelor; procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor purtate prin intermediul; fotografiile obținute în urma procesării filmelor pornografice descoperite la efectuarea percheziției în locuința inc.; CD conținând filmări efectuate cu ocazia unor petreceri desfășurate la locuința inc.; procesele verbale referitoare la activități desfășurate de colaboratorul și investigatorul acoperit; declarațiile martorilor, ), care justifică bănuiala legitimă și rezonabilă că, inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată (și arestați).
Toate cele mai sus arătate relevă o anume persistență infracțională a tuturor inculpaților în comiterea de fapte de același gen, pe o perioadă mai lungă de timp, ceea ce îndreptățește instanța să aprecieze că probele sus enunțate se constituie în date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte fapte penale similare.
Concluzionând, s-a constatat că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat, ele impunând menținerea acesteia în continuare.
Faptele pentru care cei trei inculpați au fost arestați preventiv și trimiși în judecată sunt prevăzute de legea penală ca infracțiune și sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mult mai mare de 4 ani. Pentru acestea, prin ordonanța procurorului s-a pus în mișcare acțiunea penală, față de fiecare dintre ei.
Față de toate cele mai sus expuse, instanța a constatat că, în cauză, continuă să fie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f.C.P.P. Astfel, în speță, lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă mai sus expuse: gravitatea deosebită a faptelor bănuit că au fost comise, valorile sociale pretins lezate, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională și amploarea acesteia, cât și de premeditarea acesteia, de urmările produse, de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celor presupus comise de către inculpați, de atitudinea procesuală necorespunzătoare a unora dintre inculpați, de contribuția fiecăruia la comiterea faptelor de care sunt acuzați.
Toate aspectele relevate mai sus,conduc indubitabil la concluzia că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea celor 3 inculpați, precum și că, aceste temeiuri nu s-au modificat și nici nu au dispărut, ceea ce impune, în continuare, privarea de libertate a acestora.
În speță sunt întrunite deci cumulativ cerințele art. 136 alin. 1 și art. 148 lit. f Cod pr. pen.
În speța de față, inculpații prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența presupuselor activități infracționale presupus desfășurate, dar și din urmările ireparabile produse. Practic, prin modul de acțiune, tind să instituie o altă ordine socială, noi reguli de conviețuire socială, altele decât cele edictate de stat ca entitate individuală și garant al valorilor sociale protejate de lege.
În acest sens, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de frecvența și amploarea unor asemenea fapte în rândul unor comunități, iar insecuritatea socială practic se resimte la orice pas. Contextul obligă și impune o reacție fermă a autorităților competente ca o necesitate stringentă, întrucât climatul social firesc este profund afectat de aceste grupări infracționale.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, sunt întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare față de cei trei inculpați. Durata acesteia nu a depășit, în nici un caz, un termen rezonabil (cum au sugerat unii dintre inculpați). Inculpații sunt arestați preventiv doar de cca. 167 de zile - din data de 29.05.2009, interval de timp în care deja au fost trimiși în judecată, nefiind deci depășite termenele limită stabilite de Codul d e procedură penală.
Caracterul rezonabil al arestării preventive nu poate fi apreciat in abstracto, ci de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea arestării preventive, într-un caz concret poate fi justificată numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. Este datoria judecătorului să se asigure că, într-o cauză determinată, arestarea preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă; acesta trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva unei necesități de interes public, care să justifice o îndepărtare de la regula libertății individuale și care să constituie considerentele pentru hotărârea de respingere a cererii de punere în libertate.
Existența și persistența unor indicii serioase cu privire la comiterea unor infracțiuni grave nu justifică în sine o detenție îndelungată. De aceea, menținerea trebuie să se raporteze și la alte criterii ca: apărarea ordinii publice, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor și al realizării unor înțelegeri între coacuzați, pericolul de a se sustrage procedurilor, riscul comiterii de noi infracțiuni.
Pe de altă parte, trebuie să se stabilească dacă organele judiciare competente au depus odiligență specialăîn desfășurarea procedurii, care nu a fost prelungită cu perioade în care detenția putea fi evitată. Trebuie ținut seama de complexitatea cazului și nu trebuie pierdut din vedere că, dacă un arestat are dreptul la tratarea cu prioritate și celeritate a cazului său, aceasta nu trebuie să dăuneze eforturilor autorităților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a da apărării cât și acuzării posibilitatea de a-și furniza probele si argumentele și de a nu se pronunța decât după o matură chibzuință. Trebuie avute în vedere volumul dosarului, complexitatea cauzei, numărul inculpaților, necesitatea administrării unor mijloace de probă prin comisie rogatorie internațională (a se vedea hotărârea CEDO din 28 martie 1990 în cauza B contra Austriei, paragraful 45 ).
Astfel, în cauză au trecut 167 zile de privare de libertate, aspect relevant în aprecierea termenului rezonabil al procedurii penale sub aspectul comportamentului autorităților competente. Astfel, se poate observa că nu se poate reține vreo culpă în sarcina organelor de anchetă sub aspectul diligențelor depuse în exercitarea rolului lor. Procurorul a acționat în scopul strângerii probelor și al finalizarea urmăririi penale față de inculpații arestați, prin întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței, iar, pe parcursul prelungirilor acordate mijloacele de probă strânse în privința inculpaților arestați nu pot fi apreciate ca nesemnificative,dată fiind tocmai complexitatea cauzei, care, prin definiție, prezintă mai multe dificultăți în determinarea faptelor, a contribuției exacte a fiecăruia dintre membrii grupurilor; în plus, a existat nevoia obținerii unui volum mare de probe din mai multe surse. Împreună cu riscul general ce decurge din natura organizată a presupuselor activități infracționale, acestea se constituie în motive suficiente pentru menținerea arestării (hotărârea CEDO din 16 ianuarie 2007 Bak contra Poloniei)."
În termen legal încheierea de ședință a fost recurată de inculpații, și și criticată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursurilor că hotărârea instanței de fond se bazează pe o motivare superficială și nu s-a dispus în baza unei analize temeinice a probelor din care ar rezulta implicarea inculpaților în săvârșirea faptelor pentru care au fost arestați preventiv.
Consideră inculpații că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 136 Cod procedură penală - în sensul neprobării că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să se sustragă de la judecată -, art. 143 Cod procedură penală - susținând că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu mai subzistă, iar inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de care era acuzat la momentul arestării inițiale -, dar nici cele ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, decât în ceea ce privește limitele de pedeapsă, însă nu este suficient pentru a se proba pericolul pentru ordinea publică pe care se susține că l-ar prezenta lăsarea lor în libertate; că nu există probe concrete din care ar rezulta pericolul real de a mai săvârși noi infracțiuni, eventual de aceeași natură.
În susținerea recursurilor s-au invocat jurisprudența CEDO care reliefează faptul că gravitatea faptei și limitele de pedeapsă sunt elemente care se iau în considerare la arestare, însă acestea nu sunt suficiente pentru a se menține pe timp îndelungat privarea de libertate, dar și perioada de timp scursă de la momentul arestării inițiale până în prezent, cu trimitere la practica judiciară în materie și la practica CEDO, în sensul că, o dată cu trecerea timpului, potențialul pericol pentru ordinea publică se estompează și este justificată punerea lor în libertate, că o parte din ceilalți inculpați au fost condamnați în Italia pentru fapte identice, această împrejurare fiind de natură a determina o prelungire a judecării cauzei pe fond, întrucât se impune citarea acelor inculpați și o eventuală procedură de transfer.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate, încheierea recurată fiind legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În cauză, așa cum a apreciat și Tribunalul Iași, sunt indicii și chiar probe temeinice care îndreptățesc aprecierea potrivit căreia, inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, în cauză sunt întrunite condițiile cumulative cerute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Potrivit CEDO, libertatea individuală este una din valorile fundamentale protejate, iar România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, așa încât aceasta completează dreptul intern, conform art. 11 și 20 din Constituția României.
În jurisprudența Curții Europene s-a apreciat că faptele care au dat naștere la bănuieli în legătură cu săvârșirea unor fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație.
Pericolul social concret trebuie privit nu numai prin prisma gravității infracțiunii cercetate și a valorilor sociale lezate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere, care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției, atunci când sunt cercetați în stare de libertate inculpații cărora li se rețin în sarcină infracțiuni cu un deosebit impact social, ca în cauza de față.
Pe cale de consecință, pericolul concret creat pentru ordinea publică trebuie înțeles ca reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor persoane periculoase cum sunt și cele din prezenta cauză, organele de stat nu acționează eficient și că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Elementele ce caracterizează persoana inculpaților invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate. În plus, acestea nu reprezintă împrejurări de natură a modifica, ori a înlătura pericolul social concret pe care l-ar prezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, circumstanțele personale invocate în susținerea recursurilor promovate vor putea fi valorificate la judecata pe fond a cauzei, în situația în care va fi reținută vinovăția.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile promovate de inculpații, și.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului su,ma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex. - 08.12.2009
Tribunalul Iași -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 11.12.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 795 din 07.12.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 30 Iulie 1981), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
11.12.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 11.12.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 795 din 07.12.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 06 1984), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
11.12.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 11.12.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 795 din 07.12.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 31 August 1966), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
11.12.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 07.12.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 795 din 07.12.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 30 Iulie 1981), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
07.12.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 07.12.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 795 din 07.12.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 06 1984), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
07.12.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 07.12.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 795 din 07.12.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 31 August 1966), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored.
2 ex.
07.12.2009
Președinte:Scriminți Elena
Judecători:Scriminți Elena, Dublea Aurel, Scripcariu Gabriela
