Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 8/MP
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat in examinare recursurile penale declarate de inculpații - detinută în Arestul IPJ C și - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr, penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta inculpată, in stare de arest și asistată de avocat ales, in baza imputernicirii avocațiale de la dosarul cauzei și recurentul inculpat, in stare de arest și asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale nrde la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată, solicită admiterea recursului declarat, in temeiul art. 385/15 rap. la art. 160/b alin. 4 cod pr. penală, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei. Consideră că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei nu mai subzistă, declarațiile părților vătămate audiate sunt contradictorii, este arestată de peste 4 luni de zile și consideră că s-a depășit durata rezonabilă a acestei măsuri. Inculpata are 20 de ani, beneficiază de prezumția de nevinovăție și consideră că s-au încălcat disp. art. 6 alin. 2 din CEDO.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită instanței să constate că pentru acesta se profilează o gravă eroare judiciară. La instanța de fond au fost audiate două părți vătămate care arată că nu au avut nici un fel de tangență cu inculpatul. In dosarul de fond, la pagina 1 și 2 se află declarația celei de-a treia părții vătămate, din data de 21 iulie 2007, declarație olografă a părții vătămate, din care nu rezultă că inculpatul ar fi participat la faptă. Martorii audiati afirmă că ar fi fost șoferul lui și nu a săvârșit infracțiuni. Martorul a afirmat că l-a văzut pe in compania lui, dar este normal pentru că era șoferul lui. Consideră că nu există indicii că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune si pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanta și revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului in stare de libertate. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursurilor declarate de inculpati ca fiind nefondate și menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond care este temeinică si legală. În mod corect, Tribunalul Constanțaa dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatilor, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nu s-au modificat.
Recurenta inculpată in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că el a fost doar șofer si este singurul arestat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 6 februarie 2008, Tribunalul Constanța, în baza art. 3002Cod procedură penală în referire la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
În baza art. 139 cod procedură penală, a respins ca nefondate cererile privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța această încheiere, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
In cauză subzistă motivele care au condus la luarea acesteia, fiind îndeplinite cerințele prev.de art.143 Cpp, referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate, cele ale martorilor, procesele-verbale de supraveghere operativă și percheziție domiciliară, procesele-verbale de identificare a locațiilor unde victimele au fost exploatate și planșele fotografice, probe administrate in cursul urmăririi penale.
De altfel, aceste probe sunt in curs de administrare in fata instanței, iar cele deja verificate in mod nemijlocit in cursul cercetării judecătorești confirma presupunerea rezonabila de existenta a faptelor, aspect ce rezulta din declarațiile parților vătămate, si si cele ale martorilor.
Relevanta in acest sens este chiar depoziția martorului care l-a recunoscut pe inculpatul ca făcând parte din grupul care a căutat-o pe partea vătămata.
De asemenea, in condițiile in care celelalte probe urmează a fi administrate in continuare, fapt ce presupune prezenta inculpaților la dispoziția organului judiciar, nu se poate concluziona că temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestării au încetat ori au suferit modificări, în raport de necesitatea lamuririi cauzei sub toate aspectele si principiului aflării adevărului.
În continuare subzistă și temeiul prev. de art.148 lit.f Cpp, întrucât pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publica, în raport de natura infracțiunilor, modalitatea comiterii - prin amenințări și agresiuni fizice, vârsta părților vătămate sau repercusiunile în plan psihic, decurgând din împrejurările concrete de fapt, impactul negativ asupra opiniei publice și rezonanța socială creată.
Toate aceste elemente îndreptățesc concluzia că privarea de libertate a inculpaților este necesara, în raport de conduita lor procesuală și antecedentele penale, fiind necesară prezența la dispoziția organului judiciar, în vederea evitării oricăror consecințe negative ce s-ar răsfrânge asupra bunei desfășurări a judecății.
Din această perspectivă, nu se poate omite că specificul cauzei impune înlăturarea oricăror încercări de alterare a materialului probator, în condițiile în care faptele deduse judecății au fost săvârșite prin violență sau amenințare asupra unor părți vătămate minore, repercursiunile în plan psihic putând fi de durată.
Mai mult, asupra părților vătămate au fost comise agresiuni pentru a nu colabora cu organele judiciare, fapt ce a condus la o stare de temere a acestora în prezentarea adevărului, aspect constatat la termenele de judecată.
Mai mult, încercări de intimidare au avut loc și la termenul de judecată din 16.01.2008, una din părțile vătămate minore fiind amenințată cu moartea în timpul audierii de către o persoană care inițial s-a prezentat ca fiind însoțitor al acesteia.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și prin care au solicitat casarea încheierii de ședință si revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă ( declarațiile părților vătămate sunt contradictorii ).
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată că recursurile in cauză sunt nefondate.
In prezent, cauza se află înregistrată la Tribunalul Constanta si cercetarea judecătorească este in curs de desfășurare in sensul că, au fost audiați inculpații, au fost audiate părțile vătămate precum si martorii. Examinând aceste probe, constatăm că, elementele care au fost avute in vedere la luarea măsurii subzistă si in prezent, astfel că, nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Este adevărat că s-a insistat asupra termenului de arestare preventivă, in sensul că nu ar fi un termen rezonabil.
Atât timp cât cercetarea judecătorească nu s-a terminat, fiind necesară verificarea și administrarea in mod nemijlocit a probelor din cursul urmăririi penale, in mod corect instanța de fond a apreciat că timpul de arest preventiv nu a depășit limitele acelui " termen rezonabil " pentru judecarea cauzei in fond, în condițiile in care recurentii sunt arestați de 4 luni de zile.
Pe cale de consecință, in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală, urmează a se respinge recursurile declarate de inculpați ca nefondate cu obligarea recurenților la plata sumei de câte 60 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații - deținută în Arestul IPJ C și - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, obligă recurenții la câte 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./15.02.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Valentin Iancu
