Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 8/R/2009
Ședința publică din 07 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata - împotriva Încheierii penale din 23 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpata, întrebată fiind, arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpată, cu consecința punerii în libertate a inculpatei, iar în subsidiar să se facă aplicarea disp.art.145 pr.pen. Prin încheierea penală atacată, s-a menținut starea de arest a inculpatei, considerându-se că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum prevede art.148 lit.f pr.pen. Motivarea avută în vedere de instanța de fond nu corespunde art.148 lit.f pr.pen. Se face referire la gravitatea faptei, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, prejudiciul cauzat și durata activității infracționale, însă aceste aspecte țin de individualizarea pedepsei și se vor avea în vedere în momentul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare. S-a arătat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, pentru că în libertate, aceasta ar reprezenta o încurajare pentru ceilalți membri ai comunității de a săvârși asemenea fapte. Inculpata este arestată de circa 7 luni, astfel că nu se mai poate spune că lăsarea acesteia în libertate ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică. Organele de urmărire penală au avut o reacție față de activitatea infracțională a inculpatei, dar odată cu finalizarea urmăririi penale, în stare de libertate, aceasta nu ar mai putea influența buna desfășurare a procesului penal. Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, a arătat cum a falsificat acele adeverințe de salariu, pentru a ajuta persoanele respective să obțină credite, pe care în alte condiții nu le-ar fi obținut. Arată că trebuie să existe o egalitate de tratament juridic între inculpată și celelalte persoane cercetate în dosar. S-a mai arătat că prejudiciul cauzat este foarte mare, însă solicită a se avea în vedere că în cauză există o singură parte civilă și anume BCR care a formulat pretenții de la inculpată. Dacă băncile se considerau prejudiciate, se puteau constitui părți civile. Persoanele pe care le-a ajutat să obțină acele credite continuă să-și plătească ratele și deci prejudiciul nu este atât de ridicat, așa cum se arată de Tribunalul Cluj. Dacă ar fi lăsată în libertate, inculpata nu ar mai putea comite asemenea infracțiuni, deoarece din noiembrie 2008 s-au modificat condițiile de creditare, astfel că, în prezent, pe lângă adeverința de salariu este nevoie și de o fișă fiscală eliberată de Finanțe. Raportat la persoana inculpatei, care este o femeie în vârstă, are studii superioare, nu a comis alte fapte, a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele de urmărire penală, apreciază că se poate lua față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals, iar prejudiciul cauzat este foarte ridicat. Chiar dacă numai o singură bancă și anume BCR s-a constituit parte civilă, aceasta nu înseamnă că prejudiciul este doar acela cu care BCR s-a constituit parte civilă. Există la dosar probe și nu doar indicii că inculpata a comis infracțiunile care i se rețin în sarcină și lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere că inculpata a atras în activitatea infracțională un număr de 24 persoane. S-a solicitat egalitate de tratament juridic între inculpată și celelalte persoane cercetate în dosar, însă trebuie să se țină seama de faptul că inculpata a fost creierul acțiunii infracționale și aceasta i-a atras pe ceilalți 24. Inculpata este arestată de circa 7 luni, dar raportat la gravitatea faptei, apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de jurisprudența CEDO. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că vinovăția ei constă în faptul că a facilitat obținerea unor credite pentru angajații societății, prin eliberarea unor adeverințe în care erau menționate salarii mai mari, numai pentru a ajuta acele persoane să obțină creditele, pe care altfel, nu le-ar fi obținut. Solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că nu a avut nici un beneficiu de la persoanele pe care le-a ajutat și că nu a conștientizat în acele momente că săvârșește o infracțiune atât de gravă.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av., care solicită acordarea onorariului avocațial din pentru studiul dosarului și prezența sa la termenul de astăzi.
CURTEA
Prin încheierea penală din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata -, fiica lui G și, născută la data de 19 octombrie 1949 în localitatea de, jud. B-N, domiciliată în municipiul C-N,-,.5,.2,.45, jud. C, văduvă, cetățenia română, studii superioare, ocupația economist la SRL C-N, posesoare al CI seria - nr.- eliberată la data de 08.12.2003 de Poliția municipiului C-N, CNP: -, fără antecedente penale, cu consecința respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă de a nu părăsii localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.35/C/19 iunie 2008 a Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpatei, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.20/19.06.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata a fost trimisă in judecată, in stare de arest preventiv, pentru savarșirea infracțiunilor prev.de art.26 pen. rap.la art.215 alin. 1, 2, 3, 5 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.288 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Verificând măsura arestului preventiva inculpatei s-a apreciat că există indicii că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpata le-a comis.
Din probele administrate până la această data, pe bună dreptate se poate spune că in speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 pr.pen. in sensul că inculpata este autoarea faptelor pentru care este cercetată.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatilor) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind sancționată cu inchisoare mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, trebuie subliniat faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar o faptă ca aceea pentru care este trimisă în judecată inculpata intrunește toate elementele menționate mai, mai ales că pe lângă prejudiciul foarte mare cauzat de inculpată prin activitatea s-a infracțională, a mai atras în sfera infracțională un mare număr de persoane, iar justificarea inculpatei că a dorit să-i ajute pe ceilalți coinculpați, apare ca o justificare lipsită de temei văzând consecințele grave cauzate prin infracțiunile comise, aspecte de care instanța nu poate face abstracție atunci când are în vedere pericolul social concret pe care inculpat îl poate prezenta pentru societate.
Aprecierea inculpatei că faptele pentru care a fost trimisă în judecată nu prezintă pericol social concret mai mare decât faptele coinculpaților, concluzionând că acești a sunt mai periculoși decât ea, este mai mult decât o părere subiectivă, instanța considerându-o ca fiind o părere total eronată, atât timp cât inculpata se dovedește a fi "creierul" și "motorul" întregii activități infracționale, iar mobilul acestei activități, în sensul încercării de a ajuta pe restul coinculpaților urmează a fi analizat cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, în această fază de judecată arătându-se doar că probele de la dosar infirmă și acest raționament al inculpatei.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza inculpatei se încadrează în rândul cauzelor complexe, inculpata atrăgând în sfera infracțională un număr apreciabil de persoane, o bună parte fiind trimise în judecată alături de inculpată, 24 la număr.
Instanța, având în vedere infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele respective, precum și persoana acesteia, nu apreciază că termenul scurs de la luarea măsurii arestării preventive ar fi atins punctul critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpata să fie cercetată în stare de libertate.
La dosar exista indicii ca inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost cercetată și trimisă in judecată, iar lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, punerea sa în libertate ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare, de către persoane care au aceasta tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției fața de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte.
Subzistând temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestului preventiv și menținerea acestei măsuri și neexistând temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatei, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal apreciind că în cauză este prezent temeiul arestării prev.de art.148 lit.f din pr. pen. respectiv că inculpata a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, s-a menținut această măsură apreciind inoportună a se înlocui cu măsura preventivă de a nu părăsii localitatea.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, acesta rezultând din gravitatea ridicată a faptelor imputate inculpatei, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care faptele au fost comise, dar și din durata și amploarea pe care au luat-o aceste activități ilicite și prejudiciile mari cauzate unităților bancare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpata prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive, cu punerea de îndată în libertate a inculpatei, iar în subsidiar să fie înlocuită această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivele de recurs inculpata prin apărătorul ales al acesteia a arătat că prin încheierea penală atacată în prezenta cauză s-a menținut starea de arest a inculpatei, considerându-se că subzistă pericolul concret pentru ordinea publică așa cum prevăd disp.art.148 lit.f pr.pen. însă se face referire la gravitatea faptei, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la prejudiciul cauzat și durata activității infracționale, aspecte care țin de individualizarea pedepsei și care urmează să fie luate în considerare la pronunțarea unei eventuale hotărâri de condamnare.
S-a mai arătat în încheierea atacată cu recurs că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, întrucât dacă ar fi lăsată în libertate aceasta ar reprezenta o încurajare pentru ceilalți membrii ai comunității de a săvârși asemenea fapte.
Inculpata este arestată de circa 7 luni, astfel că nu se pune problema că lăsarea acesteia în libertate ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Organele de urmărire penală au avut o reacție față de activitatea infracțională a inculpatei însă o dată cu finalizarea urmăririi penale aceasta nu ar mai putea influența buna desfășurare a procesului.
Inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, a precizat cum a falsificat acele adeverințe de salariu pentru a ajuta coinculpații să obțină credite bancare pe care în condiții normale nu le-ar fi obținut.
Aceasta a arătat că trebuie să existe o egalitate de tratament juridic între ea și celelalte persoane cercetate în cauză, care sunt judecate în stare de libertate și care își plătesc în continuare ratele la creditele acordate.
Inculpata a mai precizat că în luna noiembrie 2008 s-au modificat condițiile de creditare, astfel că în prezent pe lângă adeverința de salariu este nevoie și de o fișă fiscală eliberată de administrația financiară, iar acordarea unor credite în condițiile reținute în prezenta cauză nu mai este posibilă.
Recursul formulat de inculpată urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpata a fost arestată preventiv prin încheierea penală nr.35 din 19.06.2008 a Tribunalului Cluj, în baza art.143 și 148 lit.f pr.pen.
Ulterior, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întocmit la data de 10.09.2008, în dosarul nr.483/P/2008, inculpata a fost trimisă în judecată alături de alți 24 inculpați pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.26 pen. rap.la art.215 al.1, 2, 3, 5 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. art.288 al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.290 al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen.
În cauză sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și 148 lit.f pen. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpata a comis infracțiunile pentru care aceasta a fost arestată, iar ulterior trimisă în judecată.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatei este închisoarea mai mare de 4 ani, care prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a faptelor reținute în sarcina acesteia, a duratei mari în care s-a desfășurat activitatea infracțională și a cuantumului prejudiciului cauzat părților vătămate.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpatei să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuită inculpata, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar ( Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 pr.pen.
Analizând motivele menținerii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit.f pr.pen. tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. ( și ).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Susținerile inculpatei referitoare la faptul că aceasta nu ar mai prezenta pericol social, pe motiv că în prezent normele de creditare s-au schimbat, în sensul că se acordă credite doar în baza fișei fiscale din anul anterior solicitării creditului și nu în baza unei adeverințe de salar, nu are relevanță în cauză, întrucât starea de pericol social este analizată în funcție de legislația existentă în momentul comiterii faptelor și nu înseamnă că schimbarea normelor de creditare a dus la dispariția pericolului social pe care-l prezintă inculpata pentru societate.
La fel nici afirmația inculpatei referitoare la faptul că persoanele care au beneficiat de credite în mod ilegal sunt judecate în stare de libertate și pe care inculpata le consideră că ar avea o vinovăție mai mare în comiterea infracțiunilor, nu este întemeiată, întrucât inculpata a întocmit acele acte false în baza cărora ceilalți 24 de inculpați au obținut credite frauduloase, iar dacă inculpata nu întocmea acele acte, coinculpații nu puteau beneficia de creditele acordate de către părțile vătămate.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată subzistă în continuare și că de la luarea măsurii arestării preventive au trecut doar 6 luni, iar raportat la obiectul cauzei, la complexitatea acesteia, la numărul mare de persoane implicate și la cuantumul prejudiciului cauzat părților vătămate, apreciem că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit, motive pentru care nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de inculpată împotriva încheierii penale din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei onorariu apărător oficiu ce se va achita din, pentru studiul dosarului de către apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatei, întrucât aceasta din urmă a avut apărător ales în cauză.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen. inculpata urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata -, fiica lui G și, născută la data de 19 octombrie 1949 în localitatea de, jud. B-N, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 25 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.VG/MR
15.01.09/4 EX.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Ioana Cristina
