Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 7/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.7/R/2009
Ședința publică din 07 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr.288/A din 20 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev.de art.239 alin.1 pen. și art.239 alin.2 pen. cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată și părțile civile, Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Orășenesc
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și nu dorește să facă completări la acestea în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție, însă instanța de apel a schimbat modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că a făcut aplicarea art.81 pen. și a menținut cuantumul pedepsei aplicate. Instanța de fond în mod corect a individualizat pedeapsa, a ținut cont de atitudinea sinceră a inculpatului și de faptul că acesta nu are antecedente penale, dar a avut în vedere și gravitatea faptei și modalitatea de comitere. De asemenea, solicită a se reține că inculpatul este cunoscut în colectivitate ca fiind o persoană violentă atunci când consumă băuturi alcoolice. Solicită a se avea în vedere toate aceste aspecte, persoana inculpatului și gravitatea infracțiunii comise și pe cale de consecinț, a i se aplica o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Arată că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționa, este adecvată pentru atingerea scopului sancțiunii penale, având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră și a regretat fapta comisă. Solicită a se avea în vedere și contextul în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, pe fondul unei stări emotive și urmare a faptului că a fost lovit cu o scândură de agentul de poliție. Inculpatul nici nu a avut intenția să comită fapta, ba chiar a fugit când a auzit că au fost chemați polițiștii. Apreciază că fapta comisă de inculpat nu reprezintă un pericol social mare, iar inculpatul se poate îndrepta și fără a executa pedeapsa în regim de detenție. Trebuie să se aibă în vedere atitudinea și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, dar și împrejurarea că a recunoscut fapta și că nu are antecedente penale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales, solicitând menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 126 din 18 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Huedin, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 04.09.1979), la pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2 pen.( parte vătămată ) și, respectiv, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 pen.( parte vătămată ).
În baza art. 34 lit. b rap. la art.33 lit. a pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 pen i-a fost interzis inculpatului dreptul prevăzut de art 64 lit a teza a II-a Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă și la plata sumei de 329,71 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit de către inculpat la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 23.09.2007, în jurul orelor 18,30 - 19.00, agentul șef - șeful Postului de Poliție, a fost anunțat telefonic de către numita, care se afla la anexa gospodărească folosită pe timp de vară în satul ( zona " "), com., despre faptul că inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, îi amenință familia cu moartea, spunând că le va da foc la anexele gospodărești.
Agentul șef, cunoscând că între cele două familii există o stare conflictuală mai veche, l-a sunat pe ajutorul său, agentul de poliție, care era la serviciul de permanență, cerându-i să se deplaseze la fața locului pentru aplanarea scandalului, sens în care să apeleze și la cei doi jandarmi de serviciu din cadrul Postului Montan de Jandarmi.
Agentul a luat legătura cu jandarmii de serviciu, respectiv plt. maj. și sg. maj., deplasându-se împreună cu aceștia cu autoturismul de serviciu în satul, zona denumită " ", la anexele gospodărești folosite pe timp de vară de către inculpatul și soția sa. Inculpatul nu a fost găsit, iar soția sa, a spus organelor de ordine că soțul ei s-a ascuns prin apropiere știind ca va veni poliția, astfel că polițistul i-a cerut acesteia să-l caute.
Văzând că se deplasează pe drumul județean 108, polițistul a mers după aceasta circa 50 metri, auzind-o că îl striga pe soțul ei să vină pentru că a sosit poliția, după care aceasta a coborât din drum, pe o coastă. Polițistul a coborât și el din drum, iar la scurt timp a văzut că spre ei se apropie un, dându-și seama că este, întrucât i-a spus acestui a să stea cuminte căci a sosit poliția.
In acel timp în drum, deasupra locului unde coborâse polițistul, a ajuns și martorul ( fiul lui, cea care sesizase poliția), care a observat că avea în mână un cuțit, atenționându-l pe polițist despre acest aspect. Martorul a arătat că inculpatul s-a apropiat de polițist spunându-i să nu se bage pe el căci îl taie, îndreptând cuțitul spre el, iar atunci polițistul, care luase în mână o bucată de scândură dintr-un gard, l-a lovit pe inculpat peste mâna în care ținea cuțitul;, însă lemnul s-a rupt, iar inculpatul nu a scăpat cuțitul.
Intrucât inculpatul se îndrepta cu cuțitul spre polițist, acesta a încercat să se îndepărteze, însă s-a împiedicat și a căzut pe, moment în care inculpatul s-a năpustit asupra sa, lovindu-l cu cuțitul în zona burții. Polițistul a simțit că a fost înțepat și a reușit să se întoarcă cu fața spre agresor, care încerca să-l mai lovească cu cuțitul, încercând să se apere. La strigătele soției sale de a înceta să mai dea cu cuțitul, ca să nu-l omoare pe polițist, inculpatul s-a oprit și a luat-o la fugă pe coastă în jos, în direcția din care sosise, fiind urmărit pe o distanță scurtă de polițist, după care acesta s-a așezat jos, dându-și seama că-i curgea sânge din zona burții.
Întrucât martorul strigase către cei doi jandarmi, care se aflau la o distanță de circa 50 metri de locul incidentului, spunându-le să vină întrucât îl taie pe polițist cu cuțitul, aceștia au venit în fugă și văzând că agresorul fugea, l-au urmărit. Inculpatul a fost ajuns în apropierea unui gard de lângă gospodăria lui, de către jandarmul și pentru că acesta a încercat să riposteze cu cuțitul, jandarmul a fost nevoit să folosească un spray iritant, după care agresorul a fost imobilizat de jandarmul.
Polițistul rănit a fost adus în satul, de unde a fost transportat cu o ambulanță la Spitalul orășenesc H, iar apoi la Unitatea pentru Urgențe C-N, unde a fost diagnosticat ca având o "plagă prin înjunghiere nepenetrantă regiunea inghinală dr.", iar după ce i-a fost suturată plaga de 1,5 cm. i s-a permis plece din spital.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 5937/II/a/223 din 24.09.2007 al IML C-N, a rezultat că leziunile corporale ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, necesită 8-9 zile îngrijiri medicale, specificându-se că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și nu a interesat organele vitale, concluziile acestui raport fiind ulterior avizate de comisia de avizare și control din cadrul LM. C- (27-28 )
La data de 24.09.2007 martora, care a declarat organelor de poliție că ea a luat din buzunarul soțului ei cuțitul pe care-1 avea la el, aruncându-l lângă un puiet de molid, a condus organele de poliție în locul respectiv, unde a fost găsit un cuțit cu lungimea totală de 33 cm, având lungimea de 20 cm, iar pe mânerul din plastic era inscripționată marca " - Austria", acesta fiind ridicat de organele de poliție, ( 20-26 )
Prin ordonanța nr. 612/P/2007 din 24.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, schimbându-se încadrarea juridică a faptei, raportat la persoana vătămată, în infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.
Starea de fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor inculpatului, cu cele ale părților vătămate și, precum și cu declarațiile martorilor, și.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că este de acord să plătească despăgubiri pentru daunele produse.
În ceea ce privește conduita agentului de poliție instanța a reținut că potrivit art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea 218/2002 în realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice și are dreptul și obligația să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viata persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit sa folosească forța; verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsura administrativă. Agentul de poliție ar fi trebuit însă să continue căutarea și eventual să ia măsuri împotriva inculpatului cu sprijinul jandarmilor care l-au însoțit până în localitatea. Cu toate acestea agresiunea săvârșită de către inculpat nu este scuzabilă, raportat și la prevederile art. 73 lit. b) Cod penal acesta având asupra sa un cuțit pregătit în orice moment să îl folosească.
In drept, s-a constatat că fapta inculpatului, care în seara zilei de 23.09.2007, în timp ce se afla în locul denumit " ", din satul, com., l-a agresat pe agentul de poliție, din cadrul Postului de Poliție, care se afla în exercițiul funcțiunii, (fiind chemat acolo de către, pentru a lua măsuri față de inculpat), tăindu-l cu cuțitul în zona inghinală dreaptă, leziunile necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin.2 Cod penal, pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta aceluiași inculpat, care după ce l-a agresat pe agentul de poliție, a fugit de la locul faptei și fiind urmărit de jandarmul (care împreună cu colegul său, din cadrul Postului Montan de Jandarmi, îl însoțeau pe agentul de poliție ), l-a amenințat pe acesta cu cuțitul, jandarmul fiind nevoit să folosească un spray lacrimogen împotriva inculpatului, pentru a putea fi imobilizat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1 Cod penal, pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, sinceritatea inculpatului, dar și modul de săvârșire a faptei și pericolul social ridicat, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 Cod penal.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite de către acesta în condițiile concursului real de infractiuni, înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
In consecință instanța, în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
De asemenea instanța, în baza art. 71 Cod penal și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV /2007 pronunțată în interesul legii de către înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II-a pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
În privința modalității de executare a pedepse, instanța de fond a reținut că singura modalitate, care asigură reeducarea inculpatului este cea a executării în condiții privative de libertate.
Infracțiunile arătate mai sus, au fost săvârșite în circumstanțe care relevă o periculozitate sporită a făptuitorului, care s-ar fi putut manifesta într-un fel similar sau chiar mai grav față de oricare alt membru al comunității. Sub acest aspect, nu trebuie uitat și scopul preventiv general al pedepsei, respectiv acela ca persoanele dispuse să aibă un comportament similar, să cunoască modul în care ar putea fi sancționați.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța de fond a apreciat că, este cert că partea civilă a fost victima unor suferințe fizice (leziunile corporale având nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) și psihice, fiind atacat în timpul îndeplinirii unor atribuții de serviciu. În acest sens, este de reținut faptul că partea civilă își indeplinește atribuțiile de polițist într-o comunitate relativ mică, impactul social al incidentului în care a fost implicat fiind mare. Cu toate acestea, cuantumul solicitat este prea mare, raportat și la considerentele de mai sus, privind modul de intervenție folosit de partea civilă.
In consecință, prima instanță a considerat că pretențiile civile ale părții vătămate pentru repararea daunelor morale sunt întemeiate în parte, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, iar o compensație în sumă de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile este de natură a acoperi traumele produse.
Fapta inculpatului a determinat pe lângă daunele arătate mai sus și cheltuielile pentru unitatea în care a fost acordată asistența medicală părții vătămate, respectiv Spitalul Clinic Județean C, care a comunicat prin adresa nr.20336/23.10.2007 cuantumul cheltuielilor ocazionate cu asistența medicală acordată părții vătămate, ca fiind de 329,71 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.
Partea vătămată a declarat că nu are nici un fel de pretenții fată de inculpat și nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În consecință, prima instanță, în baza art.14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 998.civil și art. 313 din Legea 95/2006 mod. și completată prin nr.OUG 72/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către partea civilă și la plata sumei de 329,71 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) pen. s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit de către inculpat la săvârșirea infractiunii.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal de 10 zile, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 126/2008, achitarea sa sub aspectul infracțiunii de ultraj prev de art. 239 alin 1 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa și aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special, suspendată condiționat.
Prin decizia penală nr.288/A/20.10.2008, Tribunalul Cluja admis apelul inculpatului, a casat sentința atacată cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, precum și a pedepsei accesorii, aplicate de prima instanță.
Rejudecând, în baza art.81-82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei închisorii aplicate de prima instanță, pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art.71 alin.5 pen. s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii, pe aceeași durată.
S-a făcut aplicarea art.359 pr.pen. iar în baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.
Instanța de apel, ținând seama de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră acestuia pe parcursul procesului penal, a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond, ca urmarea constatării că apelul inculpatului a fost greșit admis.
S-a arătat în motivele de apel că hotărârea atacată este netemeinică, dispozițiile art.72 pen. nefiind valorificate corespunzător de instanța de apel, la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului.
Prin incriminarea ultrajului, sunt apărate nu numai relațiile sociale menite să asigure respectul autorității, ci și a celor care asigură onoarea, libertatea, integritatea corporală a persoanelor, care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Nu s-a avut în vedere de către instanța de apel, gravitatea faptelor sau comportamentul inculpatului în comunitate și în familie, procedând la reindividualizarea modalității de executare a pedepsei, pe baza acelorași elemente avute în vedere de prima instanță.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, se apreciază că nu este în măsură să asigure realizarea dublului scop al pedepsei: preventiv-educativ, nu este de natură a schimba pozitiv atitudinea inculpatului.
Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.38514pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Starea de fapt, care în materialitatea ei nici nu a fost contestată, a fost corect stabilită de către prima instanță și, confirmată de instanța de apel, în sensul că, la data de 23.09.2007, inculpatul a agresat partea vătămată - agent de poliție, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale și, în aceleași împrejurări, a amenințat cu cuțitul pe partea vătămată - jandarm, ambele părți vătămate aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Corect au fost încadrate faptele în infracțiunile de ultraj prev. de art.239 alin.2 și art.239 alin.1 pen. iar în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, așa cum s-a reținut și de instanța de apel, corect au fost valorificate criteriile de individualizare prev. de art.72 pen. atât în ceea ce privește sancțiunea aleasă - pedeapsa închisorii ( legea prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii), cât și sub aspectul cuantumului pedepsei.
Procesul individualizării judiciare a pedepsei, presupune, pe lângă valorificarea criteriilor generale prev. de art.72 pen. și, luarea în considerare unor criterii speciale, pe care tot legea le prevede pentru anumite situații speciale, cum sunt și cele în legătură cu aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Așadar, după alegerea sancțiunii (natură și proporționalizare), instanța procedează la individualizarea momentului următor - al aplicării pedepsei, respectiv, individualizarea executării pedepsei.
Dispozițiile art.81 alin.2 pen. reglementează condițiile acordării suspendării condiționate în cazul concursului de infracțiuni ( speța de față), respectiv, natura și mărimea pedepsei - închisoarea de cel mult 2 ani și, întrunirea condițiilor prev. de alin.1 al aceluiași articol: persoana condamnatului - să nu mai fi fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de situațiile prev. de art.38 pen; aprecierea instanței asupra posibilității realizării scopului pedepsei, fără executarea efectivă a acesteia.
Dacă în privința primelor două condiții nu există discuții, cea ce se critică prin motivele de recurs este, tocmai greșita apreciere a instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Pentru analizarea acestei condiții, instanța trebuie să aibă în vedere datele privind fapta comisă, făptuitorul, conduita anterioară a acestuia ( fără a discuta antecedentele penale, care sunt prevăzute ca o condiție distinctă pentru acordarea suspendării) și, orice alte date sau elemente care îl caracterizează.
Este adevărat că, faptele comise prezintă o anumită gravitate, având în vedere natura relațiilor sociale afectate, precum și consecințele produse, însă nu trebuie neglijate nici aspectele legate de contextul în care s-au produs - pe fondul unei stări conflictuale mai vechi dintre familia inculpatului și familia numitei, ce a generat solicitarea organelor de poliție, conflict în cadrul căruia toate părțile implicate, și nu numai inculpatul, au primit avertisment din partea organelor de poliție în cursul lunii august 2007 ( filele 29-31, 35-37 dosar ) și, nu s-a distins o anumită comportare a inculpatului, soldată eventual cu o sancționare corespunzătoare a acestuia, pentru a se putea concluziona că este vorba de o imposibilitate de corijare a cestuia.
Apoi, împrejurările că inculpatul și-a recunoscut faptele, le-a motivat prin starea de ebrietate în care s-a aflat și și-a exprimat disponibilitatea de a repara pagubele morale produse - sunt dovezi ale conștientizării faptelor comise și ale consecințelor acestora, și implicit, ale posibilității realizării scopului pedepsei - educativ și preventiv - fără executarea efectivă a acesteia.
Curtea îmbrățișează astfel, aprecierea instanței de apel, în sensul că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia și, pe cale de consecință, constată nefondat recursul parchetului, ce urmează a fi respins în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 288 din 20 octombrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată in dos.nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. /
2 ex./12.01.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Ioana Cristina