Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 8/MP
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 588/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului in principal, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului prin simplul fapt că, din probe rezultă că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, și a ajutat la desfășurarea cercetărilor.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită judecarea in stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b al. 3 cod procedură penală a menținut măsurii arestării preventive a inculpatului - - fiul lui și, născut la data de 11.01.1990.
În baza art. 139 Cod procedură penală, a respins cererile privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca nefondate.
Pentru a pronunța această încheiere a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Constanța nr.457/P/2009 din 14.12.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în stare de arest preventiv, precum și a inculpaților, și, pentru săvârșirea de infracțiunii la Legea nr.143/2000, reținându-se în sarcina primului că în luna octombrie 2009 expediat din Spania în România rezină de cannabis ambalată într-un colet, care a fost ridicat de către numitul de la sediul poștei C, iar la data de 19.11.2009, împreună cu inculpatul, a deținut în apartamentul și vehiculul acestuia din urmă cantitatea totală de 647,6 grame de rezină de cannabis în vederea vânzării, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.3 alin.1 și art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea de ședință nr.124/20.11.2009 a Tribunalului Constanțas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, până la data de 18.12.2009 inclusiv, fiind avute în vedere dispozițiile art.148 lit.f Cod de procedură penală, în sensul că inculpatul a comis o faptă pentru care pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol conferit de natura și împrejurările infracțiunilor comise, susceptibile a pune în pericol sănătatea publică a persoanelor.
Prin încheierea aceleași instanțe din data de 16.12.2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, fapt pentru care s-a dispus menținerea acesteia, în raport de subzistența temeiurilor de drept și de fapt care au determinat-o, soluția dobândind caracter definitiv prin decizia Curții de Apel Constanța nr.755/18.12.2009.
Procedând la efectuarea verificărilor impuse de art.3002Cod de procedură penală, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor impuse de art.143 Cod de procedură penală, cât și din perspectiva incidenței temeiului prevăzut de art.148 lit.f din același cod, temei care subzistă și la acest moment procesual.
Astfel, dintr-o primă perspectivă și anume sub aspectul situației de fapt descrise prin rechizitoriu, probele administrate în cursul urmăririi penale fac dovada condițiilor impuse de art.143 Cod de procedură penală, în sensul existenței unor probe sau indicii temeinice care să justifice presupunerea verosimilă că inculpatul poate fi bănuit de comiterea infracțiunilor deduse judecății, așa cum rezultă din procesul verbal de depistare a inculpatului, având în autoturismul în care se afla și inculpatul mai multe calupuri rezină de cannabis, despre care a recunoscut că îi aparțin, arătând în aceleași împrejurări că mai deține și alte cantități de cannabis, pe care le-a adus în aceeași modalitate în țară, procesul verbal de ridicare a drogurilor găsite asupra inculpatului sau predate de acesta și din care, în urma analizelor de laborator efectuate de către - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, a rezultat cantitatea de 647 grame rezină de cannabis, declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile martorilor și, care au confirmat aceeași situație de fapt, denunțul numitului, procesele verbale de verificare a telefoanelor aparținând inculpaților și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Totodată, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod de procedură penală, în sensul că există indicii că inculpatul ar fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că inculpatul, odată lăsat în liberate, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce decurge din modalitatea de săvârșire a faptelor - prin antrenarea în activitatea infracțională a unor persoane ce acționau fără vinovăție, primind în țară droguri de risc în colete, care ulterior erau preluate de inculpat, pentru a fi vândute cu sume importante de bani, precum și din natura faptelor comise, ca fiind infracțiuni de pericol, prin a căror săvârșire sunt încălcate relațiile sociale privind sănătatea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică decurge, în egală măsură, și din datele ce caracterizează persoana inculpatului, care deși este tânăr, a mai intrat în conflict cu legea penală în perioada minoratului, în anul 2006 fiindu-i aplicată măsura educativă a libertății supravegheate pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, acesta neavând ocupație sau loc de muncă, fiind predispus la comiterea de fapte de natură penală, față de lipsa de interes pentru activități licite și predispoziția manifestă pentru consumul de droguri, aspect, de altfel, recunoscut.
Este mai presus de orice dubiu că infracțiunile de acest gen produc o stare de neliniște în rândul colectivităților, astfel încât lipsa unor măsuri ferme din partea organelor însărcinate cu înfăptuirea justiției poate atrage atât o reacție de neîncredere din partea cetățenilor, cât și comportamente similare din partea unor potențiali infractori, pe fondul recrudescenței acestui fenomen infracțional.
Prin urmare, măsura arestării preventive se impune în cazul de față, cu atât mai mult cu cât temeiurile care au determinat-o nu au suferit modificări, cercetarea judecătorească nefiind începută, iar prezența inculpatului la dispoziția instanței fiind cu atât mai necesară, fără a-i fi încălcată prezumția de nevinovăție.
Așa fiind, este necesară atingerea scopului impus de art.136 alin.ultim Cod de procedură penală, pentru a asigura prezervarea materialului probator și a fi împiedicată sustragerea inculpatului de la judecată, în condițiile în care durata măsurii arestării este una rezonabilă și se circumscrie cazurilor ce permit restrângerea libertății persoanei, prevăzute de art.5 din CEDO.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, ca fiind cea mai adecvată bunei desfășurări a procesului penal.
În baza art.139 Cod de procedură penală, a respins ca nefondată cererea inculpatului, privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea sa cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, față de lipsa oricăror elemente de natură a atrage încetarea sau modificarea temeiurilor de drept și de fapt care au determinat-o, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a manifestat sinceritate și că este tânăr neputând constitui elemente suficiente, care să primeze în fața celorlalte criterii, avute în vedere la evaluarea stării de pericol concret pentru ordinea publică.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, in sensul că in mod nelegal, prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile reținute cu ocazia arestării preventive, apreciind că acestea s-au modificat și nu mai impun privarea in continuare de libertate a inculpatului.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea consideră recursul ca nefondat.
Astfel, se constată că, instanța de fond a apreciat în mod just în raport de gravitatea acuzațiilor formulate, de complexitatea cauzei, de stadiul judecății în primă instanță, că temeiurile arestării preventive nu s-au modificat și impun privarea în continuare de libertate, în timpul judecății în primă instanță, a inculpatului, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și a evitării sustragerii inculpatului de la judecată.
Ca atare, întrucât încheierea recurată este legală și temeinică, curtea va respinge ca nefondate recursul de față cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 și 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală,
Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. MC.-
Tehnodact. Gref.
2 ex./01.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Marius Cristian Epure
