Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 7/MP
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 587/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Nu s-a luat in considerare faptul că, inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nu va aduce atingere ordinii publice.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, nu are nimic de spus.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 22.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind. b al. 3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului .
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr.2239/P/2009 din 09.12.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, constând în faptul că, în seara de 15.11.2009, acesta a întreținut relații sexuale anale cu minorul, în vârstă de 9 ani, împotriva voinței sale.
Prin încheierea de ședință nr.122/18.11.2009 a Tribunalului Constanțas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 18.11.2009 până la data de 16.12.2009 inclusiv, reținându-se incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 lit. f cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege o constituie închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, prin încheierea același instanțe din data de 14.12.2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, fapt pentru care aceasta a fost menținută în raport de subzistența temeiurilor de drept și de fapt care au determinat-o, soluția dobândind caracter definitiv prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA nr.98/18.12.2009.
Procedând la efectuarea verificărilor periodice prevăzute de art.3002Cod de procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor impuse de art.143 cod de procedură penală, cât și din perspectiva subzistenței temeiului prevăzut de art.148 lit. f, temei care justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Astfel, dintr-o primă perspectivă, fapta inculpatului este dovedită prin sesizarea reprezentantului părții vătămate minore, rapoartele de constatare medico-legală, privind leziunile cauzate victimei, procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, dovada de ridicare a bunurilor, declarațiile martorilor și depozițiile de recunoaștere ale inculpatului, inclusiv cele date în faza de cercetare judecătorească, motiv pentru care tribunalul apreciază că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea verosimilă la care textele art.143 și art.681Cod de procedură penală fac referire.
În ceea ce privește temeiul arestării, este evident că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei comise, vârsta părții vătămate, repercusiunile cazate acesteia în plan psihic, dintre care unele cu caracter ireversibil, precum și sentimentul de insecuritate pe care o astfel de faptă îl produce în rândul comunității.
Este mai presus de orice dubiu că infracțiunile de agresiune sexuală produc o stare de neliniște în rândul comunităților, mai ales în cele rurale, astfel încât lipsa unor măsuri ferme din partea organelor însărcinate cu înfăptuirea justiției poate atrage atât o reacție de neîncredere din partea cetățenilor, cât și posibile acțiuni vindicative, de natură a tulbura ordinea publică.
Prin urmare, măsura arestării preventive se impune în cazul de față, cu atât mai mult cu cât temeiurile care au determinat-o nu au suferit modificări, cercetarea judecătorească fiind într-o faza incipientă, iar prezența inculpatului la dispoziția instanței fiind cu atât mai necesară, cu cât acesta este neșcolarizat, nu conștientizează consecințele faptei sale și nu are o locuință stabilă.
În sfârșit, în cauză apare necesitatea atingerii scopului impus de art.136 alin. ultim cod de procedură penală, pentru a asigura prezervarea materialului probator, audierea martorilor din lucrări, efectuarea expertizei psihiatrice, ca și pentru a fi împiedicată sustragerea inculpatului de la judecată, în condițiile în care durata măsurii arestării este una rezonabilă și se circumscrie în continuare cazurilor ce permit restrângerea libertății persoanei, prevăzute de art.5 din CEDO.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și nu va aduce atingere ordinii publice.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Prin încheierea de ședință nr.122/18.11.2009 a Tribunalului Constanțas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 18.11.2009 până la data de 16.12.2009 inclusiv, reținându-se incidența în cauză a temeiului prevăzut de art.148 lit. f cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege o constituie închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, prin încheierea același instanțe din data de 14.12.2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, fapt pentru care aceasta a fost menținută în raport de subzistența temeiurilor de drept și de fapt care au determinat-o, soluția dobândind caracter definitiv prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA nr.98/18.12.2009.
Fapta inculpatului este dovedită prin sesizarea reprezentantului părții vătămate minore, rapoartele de constatare medico-legală, privind leziunile cauzate victimei, procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, dovada de ridicare a bunurilor, declarațiile martorilor și depozițiile de recunoaștere ale inculpatului, inclusiv cele date în faza de cercetare judecătorească, motiv pentru care tribunalul apreciază că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea verosimilă la care textele art.143 și art.681cod de procedură penală fac referire.
Apreciem, totodată că, în raport de natura faptei comise, vârsta părții vătămate, repercusiunile cazate acesteia în plan psihic, dintre care unele cu caracter ireversibil, precum și sentimentul de insecuritate pe care o astfel de faptă îl produce în rândul comunității, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât subzistă și temeiul inițial al arestării preventive, respectiv art.148 lit. f cod procedură penală.
Și circumstanțele personale ale inculpatului conduc spre aceiași concluzie, având în vedere că inculpatul este neșcolarizat și a acționat instinctual, nu are domiciliu stabil, astfel încât această măsură este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele reliefate și având în vedere că nu au fost identificate și alte motive de nelegalitate și netemeinicie care să fie luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefundat, recursul formulat de recurentul inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 200 lei iar în baza art. 189 cod procedură penală, norariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat in cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală,
Onorariu avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, in favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./01.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Marius Cristian Epure
