Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 802/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 802
Ședința publică din data de 26 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
-
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din data de 23 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. și - asistat de apărător desemnat din oficiu av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Recurentul inculpat solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât are apărător ales și dorește să fie asistat de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța având în vedere poziția apărătorilor aleși, care reiese din nota telefonică încheiată la data de 24.12.2009, respectiv că sunt în imposibilitate de a se prezenta în instanță la termenul de azi, urmând a fi desemnați apărători desemnați din oficiu, precum și obligativitatea instanței de a soluționa recursul în termen de 3 zile de la primirea dosarului, respinge cererea formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, pentru egalitate de tratament. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău.
Inculpatul - având cuvântul - arată că după 12 luni de când este arestat a avut ceva de învățat, a realizat că a greșit și solicită a se avea în vedere că a avut o atitudine sinceră și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul - având cuvântul - precizează că și-a recunoscut vina, în sensul că a fost un consumator de droguri, că a făcut o greșeală și pentru egalitate de tratament cu ceilalți doi inculpați care sunt judecați în stare de libertate, solicită judecarea în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 23.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr - s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpații ȘI pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 31 alin 2 rap la art 3 alin 1,2 Legea 143/2000 cu aplic art 41 alin 2 Cp, art 4 alin 1 Legea 143/2000, art 8 din Legea 39/2003, art 10 Legea 143/2000( inculpatul ) și art 2 alin 1,2 Legea 143/2000 art 8 din Legea 39/2003 și art 4 alin 2 Legea 143/2000( inculpatul )
Inițial, prin încheierea din 10.12.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, însă, prin decizia nr. 770/ 16.12.2009 a Curții de Apel Bacăus -au admis recursurile inculpaților și s-a casat încheierea pentru nemotivarea acesteia, cauza fiind trimisă spre rejudecare la prima instanță
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod pr.penală, cu referire la art.160/b al.3 din codul d e procedură penală, a constatat că aceasta este legală și că până în prezent nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f din codul d e procedură penală cu privire la cei doi inculpați.
- Biroul Teritorial Bacău prin rechizitoriul nr.3D/P/2008 din 19.09.2008, a sesizat instanța de judecată la data de 22.09.2008, dispunând trimiterea în judecată a inculpaților și (fost ), aflați în stare de arest preventiv.
Inculpații au fost arestați în baza încheierii din data de 29.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 29.07.2008, în cauză fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.50/2008 și 52/2008. Măsura luată, ulterior, a fost prelungită și menținută în condiții legal.
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal și de art.4 alin.2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că acționând aceleiași rezoluții infracționale prin asociere cu alte persoane o perioadă îndelungată de timp din cursul anului 2008 procurat în repetate rânduri de la inculpatul, intermediat din străinătate, droguri de mare risc în special comprimate ecstasy pe care le-a comercializat direct sau împreună cu alte persoane pe"piața neagră" din O și alte localități obținând foloase materiale pe care le-a pus la dispoziția inculpatului, și a deținut pentru consum personal droguri de mare risc respectiv comprimate ecstasy.
De asemenea, inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.3 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.1 din.nr.143/2000, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal, art.10 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru o perioadă de 8 luni de zile în scopul obținerii de foloase materiale ilicite au organizat, finanțat și desfășurat activități de introducere intermediată, fără drept, în țară, de droguri de risc și mare risc (cannabis, comprimate ecstasy și cocaină) acționând în cadrul unei asocieri infracționale în colaborare cu inculpatul și alte persoane fiind identificat și ca deținător de droguri de risc (în principal cannabis) pentru consumul personal.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată cu privire la inculpați, s-a reținut că: sub aspectul legalității analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului și probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanța a considerat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută cu privire la cei doi inculpați întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Din datele dosarului rezultă că inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și asociere pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, fapte sancționate de textele de lege incriminatoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Instanța la luarea măsurii arestării preventive, a avut în vedere temeiurile legale prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.
Referitor la pericolul concret, pentru ordinea publică prin lăsarea inculpaților în libertate, acesta rezultă - așa cum de altfel s-a reținut și cu ocazia arestării preventive a inculpaților - din natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care au fost cercetați, perioada îndelungată în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, amploarea fenomenului infracțional cu un pronunțat caracter transfrontalier, precum și din modul în care se reține organizarea și premeditarea faptelor deduse judecății.
Aceste aspecte analizate mai sus, reprezintă particularități ale cauzei, de care instanța nu poate face abstracție atunci când apreciază caracterul duratei rezonabile a privării de libertate în sensul prevăzut de art. 5 paragraf 3 din CEDO.
Raportat a modalitățile de comiterea a faptelor, urmările grave produse și poziția inculpaților, instanța a apreciat ca fiind real și efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea acestora în stare de libertate. Pe de altă parte prin faptele arătate au fost vătămate valori deosebit de importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că poate persista în sfidarea legii și practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ce privește existența interesului ca cercetarea penală să fie continuată cu inculpații în stare de arest și necesitatea respectării dreptului la libertate al acestora, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, tară a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată s vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, deoarece, securitatea și liniștea persoanelor ar fii amenințate și prin aceasta în mod evident ordinea publică.
Împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive la dosar neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi reținută de instanță.
Potrivit art. 5 din O paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 și prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, instanța a apreciat că în speță există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției.
Menținerea măsurii de prevenție se face ținând seama de scopul acesteia (prevăzut la art. 136 alin. 1 cod pr. penală), de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată precum și de împrejurările concrete în care se reține în actul de sesizare că s-au comis.
În cadrul criteriilor de complementare pericolul social al infracțiunilor trebuie privit atât prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate a populației și în special a tinerilor cât și în raport de unele circumstanțe de ordin general, respectiv frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
Ori, infracțiunile de trafic de droguri în modalitățile reținute că au fost comise de inculpați precum și infracțiunile de asociere în vederea comiterii de astfel de fapte, probele referitoare la existența lor și identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât acestea au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
S-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților în acest stadiu al procesului penal - nefiind finalizată cercetarea judecătorească - ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ar genera o stare de insecuritate socială.
Având în vedere considerentele expuse instanța a constatat că nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, a dispus menținerea acesteia conform art. 300/2 raportat la 160/b alin. 3.
C.P.P.Pentru aceleași considerente, având în vedere că în cauză nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă, instanța a apreciat că nu se impune luare unei măsuri alternative, neprivative de libertate, dintre cele prevăzute de art. 136 lit. b, c C.P.P. așa cum au solicitat inculpații prin apărători, astfel că au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpații.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul, prin apărători au invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii iar alte temeiuri nou nu au apărut, a recunoscut faptele. Se mai susține că prima instanță nu a analizat deloc posibilitatea luării unei alte măsuri neprivative de libertate Mai arată că sunt arestați de aproximativ un an și 6 luni, deci pericolul social al faptei s-a diminuat Recurentul, prin apărător ales a invocat că s-au administrat aproape toate probatoriile și nu mai poate influența mersul anchetei,că s-a depășit termenul rezonabil, fiind arestat de 1 an și 5 luni, a avut o atitudine sinceră, nu a mai săvârșit astfel de fapte. S-a invocat de asemenea și inegalitatea de tratament cu coinculpatul care a fost pus în libertate precum și față de celelalte persoane care au fost cercetate în cauză și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp, instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpații au fost arestați în cursul urmăririi penale prin încheierea din din 29.07.2008 a Tribunalului Bacău S -a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art 143 Cpp și 68/1 Cpp că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev de art 148 lit f Cpp, reținând că inculpatul timp de 8 luni a organizat finanțat și desfășurat activități de introducere în țară de droguri de risc și mare risc și a deținut droguri de risc pentru consum propriu stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului. Față de inculpatul s-a reținut că în asociere cu inculpatul și inculpatul a comercializat în repetate rânduri comprimate ecstasy, furnizate de inculpatul și a deținut astfel de drog de mare risc pentru consum propriu.
Prin încheierea din 1.08.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, respectiv că există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile în baza art 159 Cpp, până la trimiterea în judecată prin rechizitoriu în data de 19.09.2008, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până în acest moment, în baza art 160/b Cpp rap la art 300/2 Cpp, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prev de art 148 lit f Cpp, impune în continuare privarea de liberate a inculpaților
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 23.12.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându- și valabilitatea de la ultima verificare.
Din materialul probator de la dosar, Curtea constată că în privința inculpaților există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de droguri și grup infracțional organizat pentru care sunt cercetați.
De asemenea, din probe rezultă că recurenții se află în situația prev de art.148 lit f Cpp în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare.
În speță, măsura preventivă se justifică, așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma infracțiunilor pe care sunt bănuiți că le-ar fi săvârșit - cea de trafic de droguri, infracțiuni ce cunosc o amploare în ultima perioadă de timp, a valorilor sociale lezate, cele privind sănătatea publică mai ales în rândul tineretului precum și prin raportare la persoana inculpaților. Ceea ce se reține prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpaților nu sunt simple activități de comercializare directă către consumatori ci procurarea din străinătate și aprovizionarea pieței locale, caracterul transfrontalier, în cazul inculpatului și organizarea distribuirii către alți dealeri. Caracterul mai grav este imprimat și de faptul că obiect al infracțiunii de trafic sunt nu doar droguri de risc- cannabis ci și de mare risc- cocaină și ecstasy, pericolul pentru sănătatea publică fiind cu atât mai mare, perioada mare de timp, cât și caracterul organizat al activității infracționale.
Nu se justifică susținerile inculpaților cum că nu există egalitate de tratament cu celelalte persoane față de care s-au desfășurat cercetări în cauză. Astfel, participarea inculpatului față de care s-a dispus înlocuirea stării de arest cu obligarea de a nu părăsi țara, este mai redusă decât a celor doi inclpați recurenți. Cât privește, și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative, procurorul și-a motivat soluția față de caracterul izolat, redus ca perioadă de timp și neorganizat în care învinuiții au achiziționat cantități de drog atât pentru comercializare cât și pentru consum personal, situație care nu este identică cu cea a inculpaților recurenți.
Susținerile inculpatului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii iar alte temeiuri noi nu au apărut nu sunt fondate,inculpatul nu a evidențiat din care motive temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în continuare. Curtea apreciază că, raportat la probatoriul administrat până în acest moment la prima instanță, presupunerea rezonabilă și indiciile temeinice existente în cauză îndreptățesc bănuiala că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Curtea apreciază că lăsarea recurenților inculpați în libertate în acest stadiu al soluționării cauzei, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. În consens cu jurisprudența CEDO, Curtea consideră că arestarea preventivă este o măsură excepțională care nu poate fi luată decât pentru infracțiuni grave cu impact atât asupra ordinii publice cât și a siguranței sociale. Ori, infracțiunile de trafic de droguri constituie astfel de infracțiuni care să justifice o astfel de măsură.
În cauză, judecata la prima instanță se află în curs de finalizare, fiind acordat termen doar pentru audierea colaboratorului sub acoperire, " care va fi prezentat instanței pentru audiere după cum rezultă și din adresa parchetului de la fila 108 dosar instanță, dar această împrejurare nu justifică lăsarea în libertate a inculpaților. În acest sens nu sunt justificate susținerile inculpaților că perioada de aproximativ un an și 5 luni de când se află arestați a diminuat pericolul social al faptelor. Faptul că au recunoscut săvârșirea acestora și lipsa antecedentelor penale pot fi avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii. Împrejurarea că prima instanță ar fi preluat argumentele pentru care a menținut starea de arest a inculpaților din încheierea anterioară de menținere a stării de arest, nu justifică în sine o casare a încheierii recurate,în măsura în care motivele care justifică măsura se mențin.
Potrivit art 6 din CEDO obligația instanțelor de judecată este în sensul motivării hotărârilor clar argumentat și convingător. Ori încheierea recurată arată toate motivele care au determinat instanța să procedeze la menținerea stării de arest.
S-a mai invocat de către ambii inculpați că durata arestului preventiv a depăși termenul rezonabil.
Sub aspectul termenului rezonabil prev. de art 6 CEDO,instanța europeană a arătat că aprecierea caracterului rezonabil se face atât în funcție de complexitatea cauzei, de numărul de părți implicate dar și de comportamentul procesual al părților dar și cel al autorităților. Din examinarea actelor dosarului, instanța de control judiciar reține că raportat la complexitatea cauzei, numărului de persoane implicate intervalul de aproximativ un an și 5 luni de arest preventiv se înscrie în limite rezonabile și nu se poate susține că organele judiciare au dat dovadă de un comportament dilatoriu, în această perioadă fiind efectuată urmărirea penală și aproape finalizată cercetarea judecătorească la prima instanță
Instanța de control judiciar apreciază, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurenților inculpați.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art 385 / 9 al 3 Cpp Curtea, va respinge recursurile ca nefondate, în temeiul art 385/15 pct 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - inculpați și,împotriva încheierii din data de 23.12. 2009,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Dispune plata din fondurile MJ a căte 100 lei cătr Baroul Bacău apărători oficiu și.
În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurenții să plătească statului suma de câte 200 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.12.2009, în prezența inculpaților arestați.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
în
PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
Red.înch.
Red.
Tehnored. / 28.12.2009.
2 ex.
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Monica Vadana Silviu
