Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 81/R/2009
Ședința publică din 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 09 martie 1979, din Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu -, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1103 din 19 februarie 2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Arată că acesta a recunoscut că a participat la aproximativ 6-7 fapte și nu la 47 cum se reține în actul de acuzare. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar față de pericolul concret al faptelor ce se rețin în sarcina inculpatului, se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Arată că nu a fost el autorul tuturor faptelor ce i se rețin în sarcină.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, născut la data de 09 martie 1979 în O, județul B, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură luata prin încheierea nr.4/M/12.01.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventiva nr.5/M/12.01.2008.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul, a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1496/2008 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr-.
Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu aplic. art. 71 și 64 al.1.lit a teza II și lit b Cod penal.
În baza art 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.2324/2005 a Judecătoriei Oradea.
În baza art. 39 al.1 și 2 Cod penal, s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 810 zile - potrivit sentinței penale nr.2324/2005 a Judecătoriei Oradea, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și s-a aplicat în baza art 61 al.1 teza ultimă Cod penal, un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare cu aplic art. 71 și 64 al.1.lit a teza II și lit b Cod penal.
În baza art.350 Cod penal, s-a menținut măsura arestării inculpatului dispusă prin încheierea nr.4/M/12.01.2008 a Judecătoriei Oradea și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.5/M/12.01.2008. iar în baza art.88 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive din data de 11.01.2008 până la zi.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul, având fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 9.03.2009.
Tribunalul Bihor, constatând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până în prezent, în cauză nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 RON, va fi achitat Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii sale în libertate. În motivarea recursului s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. - acesta a recunoscut că a participat la aproximativ 6-7 fapte și nu la 47 cum se reține în actul de acuzare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, conform art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, se constată că recursul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143, art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului social trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și cele referitoare la faptă, aceasta fiind de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Față de cele de mai sus, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin.2 și art. 189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /27.02.2009.
Judecători apel - -
3 ex./27.02.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Popovici Corina, Soane Laura
