Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 80/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR. -
DECIZIA PENALĂ NR. 80/R/2009
Ședința publică din 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 06 august 1981, fiul lui și -, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune conform prevederilor art. 160/4 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în sensul de a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. În motivarea recursului, arată că instanța de fond a reținut că inculpatul a fost condamnat, însă legiuitorul a stabilit că și persoanele care sunt recidiviști pot beneficia de liberarea provizorie pe cauțiune. Mai arată că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, acesta a fost audiat de organele de urmărire penală și lăsat acasă. Arată că prejudiciul a fost recuperat aproape în întregime.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică încheierea recurată având în vedere gravitatea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină inculpatului, faptul că acesta a mai fost condamnat și că există temerea de a comite alte fapte.
Inculpatul recurent, solicită a fi cercetat în stare de libertate și arată că a restituit aproape în întregime banii părții vătămate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 160/8 a aliniatul 6 Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, ns. la 06.08.1981 în B jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea.
In baza art. 160/5 aliniatul 4 litera f Cod procedură penală s-a dispus restituirea în favoarea inculpatului a cauțiunii de 10.000 lei consemnată conform recipiselor de consemnare seria - nr. - din 22.01.2009 emisă de CEC Bank.O pentru suma de 6.000 lei precum și recipisa seria - nr.- din 05.12.2008 emisă de CEC Bank O și depusă la dosar nr- a Judecătoriei Beiuș (fila 25) pentru suma de 4.000 lei.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor analizând cererea a reținut că:
Prin sentința penală nr. 364/09.12 2008 Judecătoriei Beiuș, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 Cod penal, dispunându-se totodată măsura menținerii arestării preventive față de acesta.
În fapt s-a reținut că în data de 05.07.2007, inculpatul a indus în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract de împrumut pentru suma de 17.000 Euro, folosindu-se de o calitate mincinoasă, respectiv reprezentant al numitei Stupina, împrumutul fiind garantat cu imobilul din B, proprietatea numitei Stupina.
În cauză Tribunalul Bihor, a emis în baza încheierii nr. 39/I/R/2008 mandatul de arestare preventivă nr. 41/18.08.2008, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, pentru o durată de 29 zile, cu începere de la data prinderii sau prezentării. În acest context întrucât inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală,a fost dat în urmărire generală prin dispoziția IGPR nr.S/25043 din data de 28.08.2008, fiind prins și încarcerat abia la data de 15.10.2008, când cauza se afla deja pe rolul Judecătoriei Beiuș.
La data de la 06.01.2009 Tribunalul Bihora fost înregistrat apelul inculpatului, cu prim termen de judecată la data de 04.02.2009.
Instanța de apel a reținut că sunt nefondate susținerile inculpatului în sensul că este oportună liberarea sa pe cauțiune, pentru următoarele considerente:
A reținut că, așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate ( " Tratat de Drept Procesual Penal " - pag.461) garantarea libertății individuale in procesul penal presupune, alăturat măsurii de revocare a arestării preventive (atunci când au dispărut temeiurile arestării preventive) sau de încetare a acestei măsuri (atunci când există unul din cazurile prevăzute de lege), adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate, să asigure totuși desfășurarea normală a procesului și executarea pedepsei în caz de condamnare. Ca atare se poate ajunge la concluzia că, deși temeiurile pentru menținerea măsurii preventive subzistă, totuși, din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa in proces, nu mai este necesară privarea de libertate. unor astfel de rațiuni este reglementarea liberării provizorii pe cauțiune.
Raportat la aceste considerente teoretice implicit la elementele ce au justificat reglementarea legală a acestei instituții, instanța de apel a reținut că în speța de față,nu există argumente care să pledeze just pentru punerea în libertate a inculpatului, chiar și în condițiile consemnării unei cauțiuni în sumă de 10.000 lei, această lăsare provizorie a sa în libertate nefiind posibilă raportat la antecedența sa penală.
S-a reținut că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă concurentă prin SP nr. 2151/22.11.2006, definitivă prin DP nr. 9/R/10.01.2008 a Curții de APEL ORADEA la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunilor de aceeași natură care face obiectul cauzei în apel, respectiv înșelăciune în convenții și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped.d e art. 215 al.1, 2,3, Cod penal și art. 290 Cod penal.
Pe de altă parte prin SP nr. 80/18.04.2008 a Judecătoriei Marghita, nedefinitivă, cauza fiind pe rolul Tribunalului Bihor în vederea apelurilor declarate de inculpați, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4ani închisoare cu privare de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev.și ped. de art.208-209 al.1 lit."a,g,i" c,penal cu aplic. art. 75 lit."a " Cod penal.
Această conduită infracțională a inculpatului a sugerat în opinia instanței de apel lipsa oricărei garanții asupra faptului privind necomiterea unor noi infracțiuni odată ajuns în libertate,condiție prevăzută expres în art.160/2 al.2 Cod procedură penală.
Nu în ultimul rând se impune a se observa faptul că în prezenta cauză mandatul de arestare preventivă a acestuia a fost emis în lipsă, sustrăgându-se de la urmărirea penală ceea ce a impus darea sa în urmărire generală prin dispoziția IGPR nr. S/25043 din 28.08.2008, mandatul de arestare preventivă fiind pus în executare abia la data de 15.10.2008, când inculpatul a fost prins și încarcerat.
Față de cele ce preced, instanța de apel a apreciat cererea inculpatului ca fiind nefondată.
Cauza a înregistrată în apel, cu prim termen de judecată la data de 4 februarie 2009 iar în opinia instanței de apel nu s-a împlinit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a inculpatului,infracțiunile pentru care acesta este judecat fiind infracțiuni grave, iar circumstanțele personale ale inculpatului pledează pentru menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii formulate de punere în libertate provizorie pe cauțiune.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul inculpatului este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În cauză, există motive verosimile pentru a susține că asupra inculpatului planează acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune în convenții și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniatul 1,2,3 Cod penal și art. 290 Cod penal.
Pericolul concret rezultă din modul de comitere a infracțiunilor, gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat, circumstanțele reale de săvârșire a acestor fapte, modul și mijloacele de comitere, ceea ce în mod evident presupun crearea unei stări de insecuritate socială în comunitate în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de cei bănuiți a fi autorii unor asemenea fapte antisociale.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social,
Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar putea crea temerea în societate că organele judiciare nu au o reacție promptă creând astfel o stare de insecuritate socială, mai ales că prin sentința penală nr. 2151 din 22 noiembrie 2006, Judecătoria Oradeaa dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru infracțiuni de același gen.
Durata detenției inculpatului nu depășește termenul rezonabil și nu sunt motive de admitere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
În mod corect Tribunalul Bihora stabilit ca neîntemeiată cererea inculpatului pentru liberarea provizorie pe cauțiune. Se are în vedere că pricina a fost înregistrată în apel și s-au înregistrat două termene de judecată.
Tribunalul în mod just a apreciat că nu se poate face abstracție de persoana inculpatului cu antecedente penale, de perseverența sa infracțională.
În raport de cele de mai sus, curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și este necesară, și în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, cu menținerea ca legală și fondată a încheierii penale din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza articolului 38515punctul 1 litera " b " Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - A/04.03.2009,
Judecători apel - -
2 ex./04.03.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Popovici Corina, Soane Laura
