Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 817/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 817/
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat ales din cadrul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Mai precizează că nu au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în familia sa existând de mai mulți ani un conflict și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, inculpatul fiind acela care a avut grijă de fiul său, fapt care indică faptul că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită a fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și art. 148 lit. f s C.P.P.-a constat temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 3001alin. 3.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 10.09.1956 în, jud. B, CNP -, domiciliat în T,-,. B,. 16, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 51/30.06.2008 emis de Tribunalul Timiș, în prezent deținut în Arestul IPJ T, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv datga de 23.10.2008, în condițiile art. 3002Cpp, raportat la art. 160 Cpp.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1126/P/2008 din data de 21.08.2008 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.08.2008 sub număr unic de dosar -, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 20.pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. c constând Cod Penal în aceea că în data de 29.06.2008 a aplicat fiului său - numeroase lovituri de cuțit, în locuința acestora, leziuni ce necesită pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 1126/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 1126/P/2006 din data de 30.06.2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 20.pen, raportat la art. 174, art. 175 lit. c Cod Penal, constând în aceea că în data de 29.06.2008 a pus în pericol viața victimei - (fiul său) în imobilul în care aceștia locuiau, cu un corp tăietor înțepător.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a inculpatului. Tribunalul Timiș, pronunțându-se prin încheierea penală nr. 83/CC/30.06.2008 în dosarul nr- în sensul admiterii cererii și arestării preventive a inculpatului, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f
C.P.P.De asemenea, s-a reținut că, în consecință, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 51/30.06.2008 al Tribunalului Timiș, iar prin încheierea nr. 92/CC/22.07.2008 pronunțată de același tribunal în dosar nr- s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 3001alin. 1.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, rapoartele medico-legale, declarațiile inculpatului și ale martorilor și apreciind că din acestea rezultă suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpatul a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, Tribunalul Timișa considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Considerentele avute în vedere la luarea, respectiv prelungirea măsurii arestării preventive cu privire la natura faptei comise, la împrejurările în care au fost săvârșite actele materiale ce alcătuiesc activitatea infracțională și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinite a rezoluției infracționale, coroborat cu faptul că activitatea infracțională a inculpatului s-a repercutat asupra unui membru al familiei, au întărit convingerea primei instanțe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, în temeiul art. 3001al. 3.C.P.P. Tribunalul Timișa menținut starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 23.10.2008.
Împotriva încheierii penale de ședință din 25.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând să se dispună judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar cu ocazia concluziilor orale s-a susținut că nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că inculpatul a avut tot timpul grijă de fiul său, nefiind capabil de a comite infracțiunea de care este acuzat.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele administrate. Sub aspectul temeiurilor probatorii se rețin declarațiile martorilor, și, coroborate cu concluziile raportului medico-legal 1846/17.07.2008 întocmit de IML Totodată, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
În același timp, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale), împotriva inculpatului planând bănuiala rezonabilă a comiterii infracțiunii de tentativă de "omor calificat" prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. c Cod Penal, partea vătămată fiind fiul acestuia.
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 25.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 25.08.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 04 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -09.-
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
