Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 821/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 821/R
Ședința publică din 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul A împotriva încheierii de ședință din 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că starea de pericol social nu mai subzistă, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind încheierea tribunalului Timiș ca legală și temeinică, având în vedere și soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 29.08.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 3003Cpp rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest a inculpatului A, apreciindu-se că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat până în prezent, subzistând și în continuare pericolul concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii penale de ședință din 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 04.09.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar cu ocazia susținerii orale a acestuia inculpatul a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Mai mult, în cauză s-a pronunțat de către prima instanță o hotărâre penală de condamnare a acestuia, sentința penală nr. 180/2008 a Judecătoriei Sânnicolau M, ce face obiectul apelului înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-. Pe de altă parte, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave (în cauză fiind vorba de infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1.Cod Penal), dedus și din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de viol aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea și demnitatea persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul A împotriva încheierii penale din 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct.1 lit.b cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A încheierii penale de ședință din 29.08.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /05.09.08
Tehnored. 2 ex./09.09.08
PI. - - Jud. Sânnicolau
-; - Trib.
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
