Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 83/
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Marius Damian Mitea
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarate de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 713/2010 emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. Din declarații rezultă că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei de furt, asupra sa nu s-a găsit nici un bun asupra sa. Inculpatul susține că declarațiile martorilor sub acoperire îl acuză fără temei. El lucrează ca ziler in piața, nu există probe certe că lăsarea lui in libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, inculpatul fiind beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa printr-o soluție definitivă.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea lui în libertate. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat, in ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că, prin încheierea de ședință din 4 februarie 2010 pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1,3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 12.10.1978 în
A respins ca nefondate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de reținut următoarele:
Prin încheierea nr.114 din data de 29.09.2009 a Judecătoriei Constanța inculpatul a fost arestat preventiv pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 29.09.2009 până la data de 18.10.2009 inclusiv. Instanța a reținut incidența cazurilor prevăzute de art.148 lit.b,f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.13751/P/2009 din data de 15.10.2009, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că la data de 25.09.2009, în jurul orei 1230, sustras dintr-o borsetă aparținând părții vătămate, un portofel ce conținea suma de 130 lei și acte care folosesc pentru identificare și legitimare.
Prin sentința penală nr.1397/14.12.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal. În baza art.350 Cod procedură penală instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
La data de 15.01.2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr-, apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1397/14.12.2009 a Judecătoriei Constanța.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Din probele administrate până la acest moment procesual în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, rezultă incidența în cauză a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, subzistă și la acest moment procesual temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar în cauză există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și din modalitatea de săvârșire a faptei de care este bănuit inculpatul, respectiv pe timp de zi, din loc public, asupra unei părți vătămate în vârstă de 78 de ani, din rezonanța socială negativă a faptei de a cărei comitere este suspectat inculpatul și reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație și nici loc de muncă prin care să obțină mijloace licite de trai.
Pentru considerentele mai sus arătate, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, aflat în faza apelului, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1,3 Cod procedură penală instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Reținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual, a respins ca nefondate cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără a arăta în scris motivele.
In susținerile orale, recurentul prin apărător din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună judecarea sa in stare de libertate, având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma disp. art. 3856alin. 3 cod pr. penală, cu ref. la art. 141 cod pr. penală, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza cauzei rezultă că, prin sentința penală nr. 1397 din 14.12.2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, in dosarul penal nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 alin. 1 lit. e alin. 2 lit. b cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
În baza art. 350 cod pr. penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
Sentința a fost apelată de inculpat, cauza aflându-se in prezent la prima instanță de control judiciar.
In conformitate cu art. 300/2 cod pr. penală, in cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice in cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b cod pr. penală.
Totodată, in art. 160/b cod pr. penală, se stipulează că in cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată cp temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate și că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Analizând cauza prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, curtea reține că in mod corect instanța de apel a apreciat că in cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea sa in libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, curtea apreciază că, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost făcută in deplină concordanță si cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent și in cazurile de excepție in care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat in vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ca atare, curtea constată că, încheierea din 4 februarie 2010, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, in lipsa unor cauze de nulitate absolută, curtea, in baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - inculpat.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. va obliga recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189. Pr. Pen. suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.02.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./08.02.2010
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Marius Damian Mitea, Dan
