Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.57/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul T, Strada - cel nr.44, județul T, împotriva deciziei penale nr.96 din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.341 din data de 06 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de OUG195/2002.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- recurentului inculpat pentru care răspunde avocat ales - - în baza împuternicirii avocațiale nr.93/2009, emisă de Baroul d e Avocați T - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală,
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a se lua act că încetează împuternicirea sa avocațială și acordarea onorariului de apărător din oficiu, parțial.
Curtea, ia act că încetează împuternicirea sa avocațială a apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, avocat, urmând a dispune acordarea onorariului de apărător din oficiu, parțial.
Avocat, apărător ales la recurentului inculpat, depune la dosarul cauzei acte în circumstanțiere și motive de recurs.
Procurorul,având cuvântul, precizează că este de acord cu proba recurs, concluzii de admitere a acesteia.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul inculpat, prin apărător ales, pe care o administrează.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales la recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că își întemeiază recursul declarat și pe dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Solicită a se observa că la fila 7 din dosarul de urmărire penală, există un alcool test datat 22 ianuarie 2008, orele 3,57.
Data săvârșirii faptei este 20 aprilie 2008, deci la interval de 3 luni după ce acel alcool test a fost luat.
Prin urmare, la dosar nu există probe din care să rezulte această concentrație de alcool în aerul pur expirat, motiv pentru care, consideră că latura obiectivă, respectiv elementul material trebuia lămurit în cauză.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală.
Cu privire la netemeinicia hotărârilor recurate, precizează că a formulat apărările în scris, în sensul că instanța de apel a reținut că, deși valorile sociale apărate nu au fost vătămate efectiv, cu toate acestea, nu se poate minimaliza pericolul social al faptei, motivat de împrejurarea că infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice, sunt infracțiuni de pericol.
Deși se reține pericolul social concret, ca fiind minim, consideră că n u se dă eficiență dispozițiilor prevăzute de art.181Cod penal.
Și în această situație, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul,apreciază că nu sunt incidente cele două motive de casare invocate în susținerea recursului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că infracțiunea privind refuzarea recoltării de probe biologice, este dovedită cu probele administrate în cauză, fiind întrunite toate elementele constitutive.
De altfel, inculpatul a și recunoscut faptul că a consumat alcool și a refuzat expres recoltarea de probe biologice, aspect care rezultă și din declarațiile martorilor și, astfel încât, nu se poate susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Chiar dacă s-ar pune în discuție exactitatea sau inexactitatea datei etilotestului invocat în apărare, din punctul său de vedere, inculpatul a fost testat cu etilotestul, aspect ce rezultă și din procesul verbal de constatare întocmit de organul de poliție la acel moment, semnat de martorii asistenți.
Celelalte probe administrate în cauză coroborate inclusiv cu recunoașterea inculpatului, duc la concluzia că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii privind refuzul recoltării probelor biologice.
Cu privire la celălalt aspect legat de individualizarea pedepsei, susține că, pedeapsa a fost corect individualizată, i s-a aplicat o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de textul de lege, de 3 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată în condițiile art.81 Cod penal, pedeapsă care este aptă să asigure scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal în raport de cuantumul ales și de această modalitate de individualizare.
Prin urmare, solicită ca atare, menținerea soluțiilor recurate, ca legale și temeinice și de respingere a recursului promovat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat, apărător ales la recurentului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că alcoolemia nu era peste 0,40 gr.%
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că sa fost testat etilotesdt, fără martori.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 341/06.04.2009 Judecătoria Tulceaa hotărât:
In baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 rap. la art. 74 lit. a,c Cod penal rap. la art. 76 lit. d Cod penal, condamnă inculpatul la 3 luni închisoare pentru refuz de recoltare a probelor biologice.
In baza art. 71 cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe durata pedepsei.
In baza art. 81 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare pe o durata de 2 ani și 3 luni reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
In baza art. 359 Cod pr. penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 20.04.2008, în jurul orelor 0330, inculpatul împreună cu doi prieteni ai săi, a mers într-un bar deoarece era ziua sa. La plecare, inculpatul vrând să parcheze mașina regulamentar a fost oprit de un echipaj al Poliției rutiere. Organele de poliție l-au legitimat și i-au solicitat sa fie testat alcoolscop, învinuitul recunoscând faptul că a consumat băuturi alcoolice. Pentru acest motiv, inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin decizia penală nr. 96/27.10.2009, Tribunalul Tulceaa respins apelul formulat de către inculpatul și a menținut sentința penală nr. 341/2009 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Toate probele administrate în cauză au demonstrat că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, împrejurarea că a condus autoturismul doar 10 metri, neavând relevanță cu privire la încadrarea juridică a faptei puse în sarcina sa.
In contextul în care infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice sunt infracțiuni de pericol care incriminează fapte prin care sunt puse în pericol valori sociale, inclusiv viața persoanelor implicate în traficul rutier, chiar dacă aceste valori nu sunt vătămate efectiv, s-a apreciat că nu se poate minimaliza pericolul social al faptei inculpatului apelant, și nu pot fi reținute dispozițiile art. 181)Cod penal.
Relativ la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a constatat că instanța de fond, valorificând criteriile generale de individualizare și dând eficiență circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal, a făcut o dozare corectă a pedepsei, pedeapsa de 3 luni închisoare fiind necesară pentru reeducarea inculpatului.
De asemenea, s-a constatat că în mod judicios s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, relative la suspendarea condiționată a pedepsei, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, fațăde motivul de casare prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală, solicitându-se a se observa că la fila 7 din dosarul de urmărire penală, există un alcool test datat 22 ianuarie 2008, orele 3,57.
Data săvârșirii faptei este 20 aprilie 2008, deci la interval de 3 luni după ce acel alcool test a fost luat, prin urmare, la dosar neexistând probe din care să rezulte această concentrație de alcool în aerul pur expirat, motiv pentru care, consideră că latura obiectivă, respectiv elementul material trebuia lămurit în cauză.
Cu privire la netemeinicia hotărârilor recurate, precizează că a formulat apărările în scris, în sensul că instanța de apel a reținut că, deși valorile sociale apărate nu au fost vătămate efectiv, cu toate acestea, nu se poate minimaliza pericolul social al faptei, motivat de împrejurarea că infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice, sunt infracțiuni de pericol; inculpatul a susținut că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de legea penală, prin faptul că fapta a fost săvârșită la sfârșit de săptămână, la orele 2-2,30 noaptea, trafic rutier aproape inexistent, dorința de a parca regulamentar, distanța parcursă 10, acceptul de se deplasa cu organele de poliție în vederea recoltării de probe biologice, atitudinea sinceră a inculpatului pe toată durata cercetărilor, lipsa antecedentelor penale.
Deși se reține pericolul social concret, ca fiind minim, consideră că nu s-a dat eficiență dispozițiilor prevăzute de art.181Cod penal.
Și în această situație, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală.
În recurs, apărătorul inculpatului a depus la dosar 4 fotografii privind locul săvârșirii faptei și o copie a sentinței penale nr. 9/06.01.2009 a Judecătoriei Bârlad, cu titlu de practică judiciară.
Examinând hotărârile recurate în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat nu este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cp.
Astfel, Curtea are în vedere procesul verbal de depistare încheiat de organele de poliție în data de 21.04.2008 (6 ), de declarațiile martorilor, - și, din care reiese că inculpatul a consumat bauturi alcoolice într-un bar după care s-a urcat la volanul autoturismului, mențiunile de pe buletinul de recoltare a probelor biologice în vedere stabilirii alcoolemiei în care s-a precizat că inculpatul refuză recoltarea probelor biologice coroborate și cu declarația inculpatului, în care a arătat că a consumat cca 100 gr., după care s-a suit în autoturismul său cu intenția de a merge acasă, însă a fost oprit în trafic de către organele de poliție și a refuzat recoltarea probelor biologice deoarece nu avea încredere în martorii asistenți ( taximetriști)( 12-13 ).
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cpp, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Nu este temeinic motivul de recurs constând în faptul că nu a fost dovedită latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, având în vedere că la fila 7 din dosarul de urmărire penală, există un alcool test datat 22 ianuarie 2008, orele 3,57 iar data săvârșirii faptei este 20 aprilie 2008, deci la interval de 3 luni după ce acel alcool test a fost luat, prin urmare, la dosar neexistând probe din care să rezulte această concentrație de alcool în aerul pur expirat.
Curtea constată că data de 22.01.2008 menționată pe alcooltestul de la fila 7 reprezintă data ultimei calibrări a alcooltestului, data efectuării testului fiind menționată mai jos, respectiv 20.04.2008, ora 03:57, aceasta fiind data săvârșirii faptei de către inculpat ( 7 ).
Nici motivul de recurs privind nereținerea incidenței dispozițiilor art. 18 indice 1.pen. nu sunt temeinice, având în vedere că majoritatea aspectelor arătate în motivele de recurs nu au relevanță în cauză față de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabirii alcoolemiei (care reprezintă o infracțiune de pericol) și nu cea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, iar lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal au fost avute în vedere de către instanța de fond pentru reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a,c pen.
Curtea constată că și copia sentinței penale nr. 9/06.01.2009 a Judecătoriei Bârlad, depusă la dosar de către apărătorul inculpatului cu titlu de practică judiciară, nu are relevanță în cauză, având în vedere că această hotărâre privește o soluție dată pentru săvârșirea infracțiunii conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, iar în prezenta cauză inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, republicată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen. și cele prev. de art. 74.pen. și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, fiind îndeplinite cerințele art. 81.pen.
Raportat la aspectele învederate anterior, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b proc.pen. Curtea va respinge ca nefundat recursul formulat de către inculpatul.
Potrivit art. 189.proc.pen. onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 60 lei se va suporta din fondurile Ministerului d e Justiție.
În baza art. 192 alin 2.proc.pen. Curtea va obliga inculpatul la 300 cheltuieli judiciare în recurs către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - domiciliat în municipiul T, Strada - cel nr.44, județul T, împotriva deciziei penale nr.96 din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.341 din data de 06 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 60 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red. și tehnored.dec. Jud./2 ex.
Data: 16.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Dan
