Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 832/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 832
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 10 2009 Tribunalului Iași dată în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul interpelat arată că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea inculpatului în stare de libertate, față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale și că este în continuarea studiilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului formulat, a se avea în vedere că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu sunt motive pentru reformarea ei.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 10 2009, Tribunalul Iașia dispus următoarele:
În conformitate cu disp. art. 300 ind. 2 Cod pr. pen. raportat la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv luată în cauză față de inculpatul-apelant -, fiul lui și, născut la data de 16.03.1990 în municip. T, jud. T, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, măsură pe care menține.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 160 și art. 3002Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive, si, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun in continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menține prin încheiere arestarea preventivă.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale, dar și al judecării cauzei în fața primei instanțe, tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și chiar, mai mult, prin sentința apelată de condamnare a sa, e drept doar în primă instanță, ele s-au confirmat și chiar consolidat.
Tribunalul a remarcat faptul că, pe lângă faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, ceea ce e mai important e că de la luarea acesteia și până în acest stadiu procesual al cauzei a intervenit deja o hotărâre pronunțată de prima instanță ce a constatat vinovăția inculpatului pentru faptele de care a fost acuzat. Este adevărat însă că această hotărâre a fost apelată.
Toate mijloacele de probă administrate în cauză, justifică, în continuare, menținerea acestei măsuri preventive, ele relevândindicii temeinicecare oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul celor două infracțiuni de tâlhărie pentru a condamnat de judecătorie.
În speță, lăsarea în libertate a inculpatuluicontinuăsă prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă administrate în cauză: a) gravitatea deosebită a faptelor bănuit că au fost comise de inculpat; b) natura și importanța deosebită a valorilor sociale pretins lezate; c) modalitatea concretă în care se presupune că au fost desfășurate activitățile infracționale; d) consecințele produse; e) de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea unei fapte de genul acelora presupus comise de către inculpat.
De aceea, ericolul p. social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică continuă să fie unul cert și actual.
acestei masuri rezultă dintr-o ordine publică realmente amenințată, pericolul concret pe care lăsarea in libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru comunitate fiind conturat prin prisma naturii valorilor sociale pretins lezate.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, sunt întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei, în continuare, față de inculpat în scopul prevăzut de art. 136 al. 1.C.P.P. respectiv pentru buna desfășurare a judecății. Durata acesteia nu a depășit, în nici un caz, un termen rezonabil. Astfel, el este arestat în cauză de cca. 6 luni, timp în care a fost deja condamnat în primă instanță.
Totodată, tribunalul a constatat că în cauză au fost respectate toate normele legale imperative ce vizează arestarea preventivă a inculpatului, respectiv luarea, prelungirea și menținerea acestei măsuri.
În termen legal încheierea fost recurată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a solicitat în raport de vârsta sa, de lipsa antecedentelor penale și necesitatea continuării studiilor, cercetarea în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. Ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. "c" Cod penal și art. 211 alin. 1, alin.2 lit. "c" Cod penal; cu aplicarea art. 33 lit." a" Cod penal, măsura arestării fiind dispusă prin încheierea din 9 iunie 2009 Judecătoriei Iași, ce a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași la data de 22.06.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar, prin sentința penală nr. 3308 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Iași inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. "c" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit."c" și 76 lit."b" Cod penal, reținându-se în fapt, în sarcina sa, că la data de 4.06.2009, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla în trenul personal I -, prin smulgere urmată de întrebuințare de acte de violență și de amenințare pentru păstrarea bunului a sustras un telefon mobil de la partea vătămată minoră, iar la data de 8.06.2009, în loc public, prin acte de violență sustras un telefon mobil de la partea vătămată .
Hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de inculpat, apelul fiind înregistrat pe olul Tribunalului Iași.
Fiind investit cu soluționarea apelului, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art. 300 ind. 2 Cod procedură penală și a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Măsura procesuală fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 300 ind. 2 Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu procesual formează în mod just convingerea că în cauză sunt indicii care atestă fapul că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, în sensul art. 143 Cod procedură penală, dispoziții ce se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este permisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de bănui o persoană de săvârșirea uni infracțiuni.
În același timp, prima instanță a reținut corect că în cauză este operant cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea de infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, fiind necesară păstrarea ordinii publice față de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă conform art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, în aprecierea acestui pericol nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor, de modalitățile de săvârșire reținute, de natura și importanța relațiilor sociale vizate prin activitatea imputată inculpatului, activitate ce a condus la tulburare socială de natură a justifica privarea de libertate prin luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse anterior, fiind întrunite atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, cât și ale art. 148 Cod procedură penală, instanța de recurs constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și operante.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într -o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentale și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criteriu în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate a inculpaților.
Ca urmare, legalitatea și temeinicia încheierii recurate, fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală va fi respins ca nefundat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheirii de ședință din 10 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru avocatului din oficiu, ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 10 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex. 4.01.2010
Jud. Tribunalul Iași:
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Daniela Dumitrescu, Mihaela Chirilă
