Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1254/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.837
Ședința publică de la 9 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 21 MAI 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest și asistată de apărător ales - avocat - cu delegația nr.-, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de împrejurarea că recurenta inculpată este asistată de apărător ales și încetează contractul de asistență juridică pentru apărătorul desemnat din oficiu de instanță - avocat, cu delegație depusă la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentei inculpate învederează instanței că prin cererea de recurs se aduc critici încheierii atacate sub aspectul măsurii privind menținerea stării de arest a inculpatei, sens în care solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu impun în continuare privarea de libertate a acesteia întrucât, în cauză, a fost audiată inculpata, care a recunoscut și regretat profund cele întâmplate, au fost audiați doi martori, astfel încât, în opinia sa, apreciază că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică. Mai arată că circumstanțele atenuante nu se au în vedere numai la individualizarea judiciară a pedepsei ci și sub aspectul stării de arest, la gradul de evaluare al pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta persoana inculpatei, în cazul în care va fi cercetată în stare de libertate.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheieri și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatei.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, ce rezidă din natura si gravitatea faptelor pentru care este cercetată, amploarea acestui gen de infracțiuni, care pune în pericol sănătatea publică, dar și circumstanțele personale ale inculpatei care, anterior, a suferit condamnări pentru același gen de infracțiuni, nu are o ocupație, obținând venituri materiale necesare traiului prin mijloace ilegale, existând astfel temerea săvârșiri de noi infracțiuni.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
CURTEA
Prin încheierea din 21.05.2009 Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Instanța a constatat că inculpate este trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpata ) constând în aceea că la 02.03.2009 inculpata a vândut o doză de heroină conținând 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei numitului prin intermediul inculpatului și a deținut spre vânzare 2 doze conținând 0,02 grame de heroină.
Instanța a reținut că luarea măsurii arestării preventive față de inculpată este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp, art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1 și 3.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care se rețin în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,
Astfel fiind, Tribunalul a constatat că există în prezenta cauză penală probe certe în sensul că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia și circumstanțele reale ale comiterii faptei, ținând cont și de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, amploarea faptelor de aceeași natură, rezonanța socială a faptei săvârșite, existând temerea că inculpata, odată pusă în libertate ar comite fapte de aceeași natură, infracțiunea fiind flagrantă, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, fiind așadar îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit. f pr.pen.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tonasi vs. Franța).
Văzând și dispozițiile art.136 pr.pen. Tribunalul a apreciat că există motive temeinice de a se crede în necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpați pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele pentru justa soluționarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu impun în continuare privarea de libertate a acesteia întrucât, în cauză, a fost audiată inculpata, care a recunoscut și regretat profund cele întâmplate, au fost audiați doi martori, astfel încât inculpata poate fi cercetată în stare de libertate fără a impieta buna desfășurare a procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică. Mai arată că circumstanțele atenuante nu se au în vedere numai la individualizarea judiciară a pedepsei ci și sub aspectul stării de arest, la gradul de evaluare al pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta persoana inculpatei, în cazul în care va fi cercetată în stare de libertate.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatei constată că acesta nu este întemeiat.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală.
Probele administrate în cauză - declarațiile coinculpaților, ale martorilor și ale colaboratorului sub acoperire, procesele verbale întocmite de organele de poliție, rapoartele de constatare tehnico-științifică, coroborate cu poziția procesuală a inculpatei, sunt tot atâtea indicii cu privire la participarea acesteia la comiterea infracțiunii, fiind astfel regăsite cerințele art. 143 Cod procedură penală.
De altfel, inculpata nu contestă existența indiciilor temeinice prev. de art. 143.C.P.P. recunoscând comiterea infracțiunii, ci îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit.f C.P.P. care au fost reținute ca temei al arestării.
Curtea constată că sunt îndeplinite și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală deoarece lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol este relevat nu doar de natura și gravitatea faptei, dar și de temerea că în libertate inculpata ar relua activitatea infracțională, având în vedere împrejurarea că anterior a fost condamnată pentru același gen de infracțiuni, respectiv pentru comiterea infracțiunii de consum de droguri de mare risc prev. de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 86 ind.1 Cod Penal, prin 236/7.03.2003 a Tribunalului București.
În condițiile în care inculpata este și consumatoare de droguri, încă din anul 2003, fost condamnată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea 143/2000, nu are o ocupație și obține veniturile materiale necesare traiului prin mijloace ilegale, există fără îndoială temerea săvârșirii de noi infracțiuni de același tip, odată pusă în libertate.
Cât privește susținerea cu privire la circumstanțele atenuante, Curtea constată că la acest moment procesual astfel de circumstanțe atenuante nu se conturează, putând fi avute în vedere numai la individualizarea judiciară a pedepsei nu și sub aspectul stării de arest, cum susține inculpata prin apărător.
În raport de faptul că inculpata este cunoscută cu antecedente penale pentru același tip de infracțiuni, celelalte circumstanțe personale ale acesteia, vârsta sau împrejurarea că are un copil minor în întreținere, nu pot fi avute în vedere la analizarea necesității menținerii stării de arest.
Așa fiind, și cum nu se constată motive de nelegalitate a încheierii urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatei potrivit dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta inculpată la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu (parțial), se va fi avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta inculpată la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei, onorariul apărătorului din oficiu (parțial), se va fi avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.//Ex.2 /15.06.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
