Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținerea măsurii arestării preventive -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 84
Ședința publică din 06 martie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
întrebat fiind inculpatul, arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, și că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nefiind îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală cu referire expresă la faptul că nu mai este dată cerința pericolului concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere conduita inculpatului, poziția sa procesuală, faptul că a recunoscut săvârșirea faptei și apreciază că recurentul a stat în arest preventiv o perioadă destul de îndelungată, fiind încarcerat din luna decembrie 2008.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu precizând că toți sunt niște hoți și martorii sunt mincinoși.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 03 martie 2009, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.08.1960 în com. jud. S, cu același domiciliu, sat S, com. jud. S, CNP: -, prin Încheierea Camerei de Consiliu nr. 77 din data de 14 decembrie 2008 Tribunalului Suceava, iar în baza art.3001al.3 Cod proc. penală, a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că în speță sunt întrunite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală, respectiv sunt date indicii temeinice - astfel cum sunt definite de art.681Cod procedură penală - că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind totodată și persistența infracțională de care a dat dovadă, fiind anterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 14 ani pentru comiterea unei infracțiuni asemănătoare celei din prezenta cauză (omor).
Pericolul concret pentru ordinea publică la care se referă textul de lege menționat, respectiv art.148 lit. f Cod procedură penală, nu se identifică cu pericolul social al faptei penale, având un sens mai larg și presupune o rezonanță a faptei respective, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, dacă nu s-ar lua măsurile legale.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel, tribunalul a reținut că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând o reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar fi judecate în stare de libertate, motiv pentru care se impune în continuare a se acționa eficient, urmând a fi privat de libertate pentru a pune la adăpost prin efectul legii, drepturile și siguranța cetățenilor.
Față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, de modalitatea în care acestea au fost săvârșite, de urmările produse, Tribunalul a apreciat că prin lăsarea sa în libertate s-ar crea o stare de insecuritate persoanelor din colectivitatea din care provine, deci că există pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Având în vedere dispozițiile art. 3001alin.1 și 3 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate pentru considerentele că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive cu referire expresă la inexistența pericolului social concret pentru ordinea publică și la termenul rezonabil al măsurii privative de libertate.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3856cu referire la art.141 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.761/P/2008 din 27 februarie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev.de art. 174 alin.1, art.176 al.1 lit.c Cod penal, violare de domiciliu, prev.de art.192 al.2 Cod penal și viol, prev.de art.197 al.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod procedură penală, constând în aceea că, la data de 08/09.12.2008, a pătruns fără drept în locuința victimei din sat, com. întreținând cu aceasta un raport sexual neconsimțit, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra. Pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul a exercitat ulterior acte de violență asupra victimei, aplicându-i nenumărate lovituri cu pumnii, picioarele și corpuri contondente (în special la nivelul toracelui), cauzându-i leziuni care la scurt timp au condus timp la decesul acesteia.
Prin încheierea nr. 77A din 14 decembrie 2008 (dosar nr-) a Tribunalului Suceava, s-a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.12.2008 și până la data de 11.01.2009 inclusiv și emiterea, de urgență, a mandatului de arestare preventivă, măsură prelungită ulterior, prin încheierile nr.9 PA din 07.01.2009 (dosar nr-) și nr.39PA din 05.02.2009 (dosar nr-) ambele ale Tribunalului Suceava, arestarea preventivă urmând să expire la data de 12 martie 2009.
La luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere disp. art. 148 lit. f rap. la art.143 Cod procedură penală, reținându-se că, din probele administrate ( proces verbal de sesizare din oficiu, concluziile provizorii medico/legale, declarațiile martorilor, proces verbal de conducere în teren, coroborate cu declarațiile de recunoaștere și regret ale inculpatului) rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea concretă de comitere a acestora și urmările produse.
În conformitate cu art.3001Cod procedură penală, în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu în cameră de consiliu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Curtea consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au fost reținute ca temeiuri în drept, dispozițiile art.143 și art.148 lit. f Cod procedură penală, în condițiile art.1491din același cod, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr.77 A din 14 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, iar ulterior prelungită în cursul urmăririi penale fiind confirmată de instanța de control judiciar, ca urmare a căilor de atac exercitate de cel în cauză.
Curtea apreciază, în contextul actelor și lucrărilor dosarului, că în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cerințele cumulative de la litera f ale art. 148 Cod procedură penală, respectiv cuantumul pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunea prev. de art. 174, 176 alin. 1 lit. c Cod penal, fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu materialul probator administrat, dar și cu natura infracțiunii reținute în sarcina sa, aceea de omor deosebit de grav, de modalitatea efectivă de săvârșire, de împrejurările comiterii faptei, de consecințele ireparabile produse, dar și de perseverența infracțională de care a dat dovadă cel în cauză astfel cum rezultă din cazierul judiciar existent la fila 156 ds. up creându-se o stare de insecuritate în colectivitatea din care provine.
De asemenea, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost făcută în concordanță și cu prevederile art.5 pct.1 lit. c ale CEDO, în sensul că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea, care în jurisprudența CEDO au fost definite ca acele date și informații care ar indica unui observator obiectiv că persoana respectivă ar fi putut săvârși infracțiunea, iar această analiză trebuie făcută în raport de toate circumstanțele cauzei.
Aspectele legate de vinovăția sau nevinovăția sa nu pot fi analizate în această cale de atac, fiind atributul exclusiv al instanței de fond care în urma probatoriului administrat poate să se pronunțe în sensul condamnării sau achitării celui în cauză.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 03.03.2009 a Tribunalului Suceava - dosar -.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.03.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AD
Tehnored BC
3 ex/06.03.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Androhovici Daniela, Samoilă Viorica
