Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 841
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
DIICOT - Biroul Teritorial Galați
Procuror -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurenții inculpați și, în stare de arest, asistați de avocat -, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recurenții inculpați și având pe rând cuvântul, precizează că își însușesc și își mențin recursul declarat de avocat în numele lor și nu au cereri de formulat.
Apărătorul ales al recurenților inculpați și solicită să constate că încheierea din 18.12.2009 a Tribunalului Galați se referă la două probleme legate de arestarea preventivă și anume soluția de respingere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și soluția de menținere a măsurii arestării preventive în baza art. 160 și art. 3002Cod procedură penală pentru ambii inculpați recurenți.
Față de modul în care instanța de fond a găsit de cuviință să analizeze aceste aspecte, în concluziile sale va merge pe dispozitivul hotărârii și critică în primul rând soluția de liberare provizorie pe cauțiune.
În cauză, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, lăsând să se înțeleagă că aceste condiții se referă la condițiile de formă ce trebuie îndeplinite și cele prev. de art. 1602alin. 1 cu privire la limita de pedeapsă maximă prevăzută de lege.
Constată că dispozițiile art. 1602alin. 2 sunt apreciate de instanța de fond ca și condiții de fond, ale liberării provizorii pe cauțiune.
Apreciază că soluția instanței este greșită și în fond ar fi trebuit să aprecieze cererea ca fiind întemeiată, să o admită, cu punerea în libertate a inculpatului, cu obligațiile prevăzute de lege.
Invocă motivarea instanței de fond și consideră că greutate în aprecierea temeiniciei cererii inculpatului ar fi trebuit să aibă chestiunile cu caracter personal ce-l circumstanțiază din punct de vedere personal, ca și atitudine, comportament anterior faptei și în cadrul procesului, întrucât chestiunile ce țin de gravitatea și natura activității infracționale, sunt apreciate de către legiuitor prin instituirea acelei condiții de admisibilitate în principiu prev. de art. 1602alin. 1, motiv pentru care aprecierea instanței din punct de vedere a gravității infracțiunii, este greșită.
Consideră că din dosar nu rezultă temerea că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să influențeze aflarea adevărului, întrucât nu se bazează pe date concrete, pentru că altfel, acesta ar fi fost arestat în considerarea temeiului prev. de art. 148 lit. c Cod procedură penală, însă nu s-a pus această problemă în cauză.
Mai arată că tergiversarea soluționării cauzei nu a ținut de atitudinea procesuală a inculpaților din cauză și inculpatul nu are antecedente penale.
Consideră că acordarea liberării provizorii este lăsată de lege la aprecierea instanței, funcție de considerațiuni care privesc persoana inculpatului, sens în care au statuat practica și doctrina.
Deși inculpatul are dreptul de a cere liberarea provizorie, admisibilitatea în fapt are un caracter subiectiv, liberarea acordându-se numai dacă măsura arestării preventive nu este absolut și inevitabil necesară.
Caracterul facultativ însă, nu trebuie confundat cu bunul plac sau cu bunăvoința instanței, întrucât aceasta are îndatorirea de a motiva hotărârea și nu de a invoca chestiuni cu caracter general.
Mai arată că admiterea și respingerea cererii nu poate fi întemeiată pe motive de oportunitate, aspect avut în vedere de instanță, aspect care contrazice însă prevederile legii, oportunitatea nefiind o condiție juridică cunoscută de legislația română, întrucât s-ar deschide calea arbitrariului, acest lucru fiind inadmisibil într-un stat de drept.
Ceea ce reprezintă esența cererii de liberare provizorie sub cauțiune o reprezintă încrederea pe care o poate prezenta inculpatul în fața instanței, că odată pus în libertate sub control judiciar și lăsând garanție materială suma respectivă de bani, având în vedere că a depus cauțiunea, acesta nu va influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să se constate că în cauza de față, procurorul a apreciat că unul dintre inculpați în timp ce se descărcau țigările pe malul, a fost lăsat în stare de libertate și trimis în judecată în această stare, luându-se față de acesta o măsură restrictivă de libertate, aspect ce nu a influențat în nici un fel buna desfășurare a procesului penal.
În același sens, mai arată că instanța de fond a admis o astfel de cerere în cea ce privește pe inculpatul, trimis în judecată pentru aceleași infracțiuni ca și inculpatul, mai puțin instigarea la trecere frauduloasă a frontierei de stat, ce nu poate reprezenta un motiv pentru arestarea preventivă, având în vedere limitele de pedeapsă.
Consideră că și în cazul inculpatului, care în momentul realizării flagrantului, se afla acasă, punerea acestuia în libertate nu ar influența în sens negativ buna desfășurare a procesului penal și temeiul juridic avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, după un an de zile de arest preventiv, este compatibil după trecerea acestei perioade, dat fiind și stadiul procesual al cauzei, cu admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune sub control judiciar care să-i impună inculpatului o anumită conduită procesuală.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în baza art. 1608lit. a Cod procedură penală să se admită cererea inculpatului, cu punerea lui în libertate sub control judiciar, cu instituirea obligațiilor prev. de art. 1602al. 3 și al. 31Cod procedură penală, apreciind că este suficient pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Solicită instanței de recurs să se aprecieze asupra cererii formulate pe care nu a înțeles să o formuleze concomitent cu punerea în discuție a măsurii arestării preventive, având în vedere că există o anumită incompatibilitate între cele două instituții.
În ce privește cererea de liberare provizorie a plecat de la premisa că subzistă temeiurile și se impune a se schimba numai modalitatea de executare a măsurii preventive și în cauza de față este pus în situația de a susține că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. pentru a fi consecvent cu cele solicitate instanței de fond și anume, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea cu instituirea controlului judiciar pe această perioadă.
Susține apărarea că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală în ce-i privește pe cei doi inculpați nu mai subzistă, pericolul concret pentru ordinea publică dacă a existat la momentul luării măsurii arestării preventive, poate a existat și la momentul sesizării instanței de judecată, odată cu trecerea timpului și cu tergiversarea soluționării cauzei, din motive obiective legate de atitudinea și conduita procesuală a inculpaților, a dus la depășirea unui termen rezonabil privind arestarea preventivă.
În ce privește acest aspect, apărarea solicită a se avea în vedere aprecierea instanței de fond că nu are relevanță din acest punct de vedere, perioada stării de arest preventiv în prezenta cauză, inculpații obligându-se sub imperiul garanției speciale înscrise în art. 5 paragr. 3 din CEDO și consideră că s-a dorit a se motiva în sensul că termenul rezonabil nu a fost depășit, dat fiind faptele ce se rețin prin rechizitoriu, apreciere cu care nu poate fi de acord.
Consideră că termenul rezonabil care se apreciază în raport de trei criterii: complexitatea cauzei, care nu poate fi apreciază ca fiind deosebit de complexă având în vedere probele administrate și situația de fapt reținută, conduita procesuală a organului judiciar, căruia nu are a-i face reproșuri spre deosebite de instanța de fond care a avut nevoie de 6 luni pentru a se considera legal sesizată, în condițiile în care nu sunt părți vătămate în proces foarte multe pentru a se constata lipsă de procedură și inculpații sunt în stare de arest preventiv.
Solicită să se constate că există un argument în favoarea ideii că termenul rezonabil a fost depășit iar în ce privește conduita procesuală a inculpaților, aceasta nu a determinat prelungirea în timp a judecății.
Consideră că aprecierea instanței de fond este greșită și solicită să se constate că depășirea acestui termen rezonabil care a determinat în timp estomparea pericolului concret pentru ordinea publică, ar trebui să determine înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, menținând și subzistând temeiul prevăzut de art. 143 Cod procedură penală, în sensul existenței unor indicii temeinice privind vinovăția sau săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă înțelege să facă obiecțiuni cu privire la întinderea activității infracționale și legalitatea administrării unor probe, aspecte ce nu fac obiectul cauzei la acest moment.
Consideră că subzistența acestui temei, la nivel de indicii temeinice justifică totuși înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, măsură care ar fi suficientă să asigure buna desfășurare a procesului penal prin instituirea controlului judiciar și a obligațiilor ce se impun a fi respectate.
Pe cale de consecință, apărarea solicită admiterea recursului, casarea încheierii de fond și înlocuirea măsurii arestării preventive în sensul arătat mai sus.
Reprezentatul Ministerului Public solicită să se constate că s-au înmulțit acest gen de fapte, având în vedere problemele economice și poziția geografică a acestui județ ce conferă posibilitatea săvârșirii cu ușurință a acestui gen de fapte și a se avea în vedere numărul mare de fapte la regimul vamal în contextul crimei organizate s-au săvârșit în ultimul an, ponderea fiind determinată de cetățeni români care vin să se înțeleagă cu cei din Republica
În speță, solicită să se constate că din materialul de la urmărire penală rezultă maniera în care s-a desfășurat constituirea acestui grup infracțional este dovedită, cu atât mai mult cu cât faptele din Codul vamal reținute în sarcina inculpaților, ca pericol social este crescut, datorită faptului că acestea au fost săvârșite în contextul crimei organizate. Structura și palierele în care fiecare inculpat a avut atribuții clare și insistențele cu care săvârșirea acestor fapte prin reprezentarea actelor materiale ce au intrat în constituirea faptelor reținute în sarcina acestora, vin să ridice mult ștacheta în ceea ce privește pericolul social al faptelor.
Se solicită să se constate că faptele inculpaților sunt dovedite, chiar dacă aceștia au avut o poziție oscilantă în faza de urmărire penală și a instanțelor, invocă convorbirile telefonice care coroborează cu celelalte probe administrate la urmărirea penală și în special cu declarațiile inculpaților și.
În cauză inculpații sunt arestați preventiv din ianuarie 2009 și ca urmare a menținerii stării de arest și cererilor aferente ce au fost analizate de diferite instanțe care au stabilit că măsura arestării preventive se justifică și este susținută de probe concrete, fiind legală și temeinică.
Apreciază că nu se poate discuta de o depășire a termenului rezonabil pentru că termenul rezonabil nu este un termen aprioric care să se stabilească cu ajutorul vreunui șablon, fiind apanajul instanțelor de a stabili pentru fiecare cauză în parte dacă s-a depășit sau nu, un termen rezonabil. Mai arată că în speță nu se poate face un reproș instanțelor în acest sens, atâta vreme cât se discută o faptă cu un pericol social crescut iar din punct de vedere al circumstanțelor inculpaților, respectiv este recidivist - ceea ce denotă înclinația și insistența acestuia de a săvârși fapte de natură penală.
Consideră că nici critica apărării referitoare la pericolul social pentru ordinea publică nu este justificată, pentru că față de astfel de persoane care săvârșesc acest gen de infracțiuni, instanțele trebuie să dovedească o altfel de atitudine, și nu una relaxată, pentru că altfel s-ar înțelege că este o infracțiune pentru care organele abilitate să ia măsuri ferme.
Solicită să se constate că încheierea de ședință prin care s-a dispus atâta asupra cererii de liberare pe cauțiune, cât și asupra măsurii arestării preventive este motivată și se impune respingerea recursului declarat de inculpați.
Recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat în cauză.
Recurentul inculpat solicită să fie judecat în libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
După deliberare
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2009, Tribunalul Galația respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, și în temeiul dispozițiilor art. 1605al. 4 lit. f Cod procedură penală, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 6000 RON consemnată la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 18.12.2009.
S-a respins cererea de modificare a controlului judiciar instituit de instanță, formulată de inculpatul în conformitate cu disp. art. 1603Cod procedură penală.
Totodată, instanța de fond a respins cererile formulate de inculpații, și privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În conformitate cu dispozițiile art. 160balin 3 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și.
În temeiul disp.art. 192 alin 2 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, încheierea fiind dată cu drept de recurs în termen de 24 ore de la comunicare.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Galația reținut următoarele:
S-au constatat îndeplinite condițiile procedurale pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, având în vedere dispozițiilor art. 1604Cod procedură penală raportat la art. 1602alin. 1 Cod procedură penală corelativ cu disp. art. 1606alin 1 și 2 pr.pen. prevederile relative cuantumului pedepselor închisorii până la care poate fi acordată liberarea provizorie, fiind analizate prin prisma dispozițiilor art. 7 alin 2 din Legea 39/2003.
S-a stabilit cuantumul cauțiunii la suma de 6000 lei, la dosar fiind depusă dovada de consemnare a acesteia.
S-a avut în vedere că inculpatul fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul cu nr. 63/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă J - T - Biroul Teritorial Galați, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de disp. art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, contrabandă în formă continuată prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2.penal și trecere ilegală a frontierei de stat în formă continuată prev. de disp.art. 70 al. 1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.penal.
Apreciindu-se asupra temeiniciei cererii inculpatului prin prisma naturii și gravității activității infracționale deduse judecății și raportat la momentul procesual și la împrejurările legate de persona acestuia, s-a reținut că este vorba despre infracțiuni grave a căror limite de pedepse ating 15 ani închisoare, infracțiuni care proliferează în ultima perioadă.
S-a avut în vedere că liberarea condiționată poate fi justificată în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o produce inculpatul, că lăsat în libertate nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului și își va îndeplini obligațiile impuse.
S-a apreciat că se impune a fi audiați martori și s-a avut în vedere relațiile de rudenie/afinitate existente între inculpați precum și faptul că inculpatul este cercetat într-o altă cauză penală, acestea fiind elemente de natură a afecta temeinicia cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Cu privire la starea de arest preventiv a recurenților inculpați și, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în privința situației de fapt avute inițial în vedere și nici date noi relative acestor împrejurări, motiv pentru care se impune privarea de libertate, având în vedere natura și gravitatea faptei, modalitatea de comitere, numărul mare de persoane implicate și caracterul organizat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, susținând că acesta vizează soluția de respingere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și soluția de menținere a măsurii arestării preventive în baza art. 160 și art. 3002Cod procedură penală pentru ambii inculpați recurenți.
Se arată că soluția instanței de fond este greșită și ar fi trebuit să se aprecieze cererea ca fiind întemeiată, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, cu instituirea obligațiilor prevăzute de lege, având în vedere aspecte cu caracter personal, întrucât cele ce țin de gravitatea și natura activității infracționale, sunt apreciate de către legiuitor prin instituirea condițiilor de admisibilitate în principiu prev. de art. 1602alin. 1, și că aprecierea instanței din punct de vedere a gravității infracțiunii, este greșită.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în baza art. 1608lit. a Cod procedură penală să se admită cererea inculpatului, cu punerea lui în libertate sub control judiciar, cu instituirea obligațiilor prev. de art. 1602al. 3 și al. 31Cod procedură penală, apreciind că este suficient pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
S-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul,pe motiv că s-a depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, cu referire la art. 3899alin. 2,3 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod corect s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul, ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, fapte pedepsite cu închisoarea de până la 15 ani, împrejurările legate de persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală, conform fișei de cazier și care dat dovadă de o atitudine nesinceră.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă modalitatea în care s-a constituit acestui grup infracțional.
Faptele din Codul vamal reținute în sarcina inculpaților, prezintă pericol social crescut, datorită faptului că acestea au fost săvârșite în contextul crimei organizate rezultă modalitatea în care fiecare inculpat a contribuit la săvârșirea actelor materiale ce au intrat în conținutul constitutiv al faptelor reținute în sarcina acestora și care denotă pericolul social concret al faptelor.
Totodată, Curtea apreciază că cererea inculpatului vizând înlocuirea stării de arest preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin severă, este neîntemeiată, aceștia fiind cercetați pentru infracțiuni grave, pericolul social fiind pus în evidență de modalitatea de comitere cât și de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, apreciindu-se că ar putea fi afectată buna desfășurare a procesului penal, ținându-se seama de circumstanțele personale ale fiecăruia.
Inculpatul este recidivist, iar inculpatul iar inculpatul a dat dovadă de o atitudine nesinceră.
În ce privește termenul rezonabil al duratei arestării preventive, Curtea apreciază că acest termen nu s-a împlinit, în cauză fiind cercetate fapte cu un pericol social crescut, fiind vorba despre un număr mare de persoane implicate, de caracterul organizat al acestora, nefiind epuizată procedura de administrare a probatoriilor.
Mai mult, Curtea, apreciază că nu se poate reține o depășire a termenului rezonabil pentru că termenul rezonabil nu este un termen aprioric stabilit ci este atributul instanțelor de a aprecia pentru fiecare cauză în parte dacă s-a depășit sau nu, un termen rezonabil.
Așadar, în raport de complexitatea cauzei, de natura acesteia, de împrejurările concrete în care au fost concepute și săvârșite faptele dar și de pericolul social concret al faptelor și periculozitatea socială a inculpaților, constată că termenul rezonabil în ceea ce privește luarea măsurii preventive nu a fost depășit.
Pentru aceste considerente și văzând prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009 a Tribunalului Galați.
Văzând prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vot fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 19.05.1965 în G, CNP -, domiciliat în G, str. - 11, - 33,. 21, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) și (fiul lui și, născut la data de 14.06.1984 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 4B,. 34, fără forme legale în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent - inculpat la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /8.01.2010
Tehn/ 12.01.2010
Fond.
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Mița Mârza
