Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul B, împotriva încheierii de ședință din 21.11.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 248/25.11.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat în cauză. De asemenea, precizează că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Brăila.
Consideră că sunt o serie de aspecte legate de probatoriul existent în cauză, care l-ar putea îndreptăți să solicite instanței de recurs clemență.
Așa cum a apreciat și la instanța de fond, la momentul dispunerii arestării, că în cauză se putea lua o măsură mai puțin aspră decât aceea a arestării, și anume, măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că sunt întrunite elemente care din punctul său de vedere sunt de natură să circumstanțieze poziția inculpatului. Raportat doar la pericolul generic al faptei este cert că, fiind vorba de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, se poate spune că propunerea de arestare este întemeiată.
Circumstanțele personale ale inculpatului, care la 31 de ani nu are antecedente penale, modul în care s-a săvârșit această faptă, poziția procesuală sinceră pe care a avut-o, de recunoaștere și prezentarea lui în fața autorităților, îl determină să solicite luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, ținând cont și de faptul că probatoriul administrat în faza de urmărire penală este aproape complet - probabil, lipsește doar un raport de expertiză medico-legală, dar există acele concluzii provizorii. Față de această situație, consideră că prezența inculpatului în stare de libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să se observe că în cauză este vorba despre o înțepătură cu un cuțit de bucătărie, deci arma crimei nu este una cu care chiar să intenționezi să produci anumite leziuni, că fapta s-a petrecut pe fondul consumului de alcool, în condițiile unei posibile altercații între partea vătămată și inculpat. Având în vedere că așa cum rezultă din actele dosarului au consumat 10 de bere, 3 de vin și J de litru de vișinată, consideră că cei doi erau într-o avansată stare de ebrietate și nu au avut reprezentarea faptei.
Într-adevăr, din actul medico-legal rezultă că partea vătămată a avut acel hemotorax și că o anumită cantitate de sânge s-a scurs în plămân. Această situație se circumstanțiază și cu poziția părții vătămate care, după altercația cu inculpatul, tăiat fiind, a rămas să consume alcool în continuare. Ulterior, s-a dus la spital, medicul i-a spus să rămână pentru îngrijiri medicale, dar partea vătămată a plecat și s-a întors atunci când s-a simțit mai rău.
Consideră că față de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, există posibilitatea legală ca instanța de recurs să manifeste clemență și să ia o măsură mai puțin aspră. Este convins că inculpatul se va prezenta la urmărirea penală. Arată că s-ar putea contura și reținerea scuzei provocării, dar având în vedere că este doar declarația unui singur martor nu înțelege să antameze această discuție, mai ales că vizează fondul cauzei.
Susține că nu se poate discuta de un pericol concret pentru ordinea publică în ceea ce îl privește pe inculpatul, mai ales dacă instanța de recurs, dând dovadă de clemență, ar stabili toate obligațiile care i-ar reveni în situația în care ar lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea din 21.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila este legală și temeinică.
Instanța a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. la dosar fiind probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea omor reținută în sarcina sa. De altfel, inculpatul recunoaște săvârșirea faptei.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, întrucât există date că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată în sensul de a nu mai reclama fapta săvârșită. Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este mai mare de 4 ani închisoare, și pe de altă parte, față de modalitatea în care inculpatul a acționat, lovind partea vătămată cu un cuțit, în urma unui conflict spontan, într-o zonă vitală și cauzându-i o leziune care i-a pus viața în primejdie, consideră că în mod corect s-a apreciat că lăsarea sa în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, cu privire la încercarea frauduloasă a acestuia de a lua legătura cu partea vătămată, situație care a fost reținută și de instanța de fond, și de a se împăca oarecum cu aceasta, arată că dacă se discută despre o înțepătură la nivelul plămânului, de 20-25 de zile de îngrijiri medicale, așa cum atestă actul medico-legal, este clar că, teoretic, dacă nu ar exista acel aspect care vizează punerea în primejdie a vieții și încadrarea juridică, ar fi putut opera împăcarea părților.
Învederează că inculpatul nu are cunoștințe juridice, nu avea cum să aibă reprezentarea și nici nu avea cunoștință că a existat acel hemotorax, acea înțepătură a plămânului. Acest demers a fost realizat pentru stingerea unui litigiu care într-o primă fază ar fi putut să vizeze infracțiunea prev. de art. 180 sau cel mult art. 181 Cod penal, infracțiuni pentru care împăcarea părților era posibilă.
Din această cauză inculpatul a recunoscut că a trimis-o pe sora lui la partea vătămată, pentru că aceasta a inițiat demersul și i-a spus că dacă nu vrea să depună plângere să se ducă să-i dea niște bani și să se termine totul. Dar, nici într-un caz nu se poate cere unei persoane cu un anumit nivel intelectual să înțeleagă ce înseamnă consecința și concluziile dintr-un act medico-legal de care nici măcar nu avea cunoștință.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.11.2009 a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și în baza disp. art. 1491Cod procedură penală în referire la art. 143 și art. 148 lit. f și e Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 21.11.2009 până la 19.12.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanța din 21.11.2009, dată în dosarul nr.1385/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 Cp rap. la art 174 al.1 Cp, constând în aceea că: în noaptea de 15/16.11.2009 în jurul orei 24,oo, în locuința sa din B,-,.24,.21, aflat sub influența alcoolului și în stare conflictuală spontană cu partea vătămată Fanaca, zis, l-a lovit pe acesta cu un cuțit în toracele posterior stâng, producându-i o plagă înjunghiată penetrantă, hematom pleural, hemotorax mare stâng și plagă pulmonară, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, necesitând totodată 23-25 de zile de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă.
Prin Ordonanța din 20.11.2009 ora 20,30 s-a dispus reținerea pe 24 de ore a inculpatului.
Apreciind că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 al.1 lit.e și f pr.pen. procurorul a solicitat în condițiile art. 1491Cod de procedură penală luarea măsurii arestării preventive împotriva acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.1491Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 Cpp, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 Cpp și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.
Din datele existente în cauză și din probele administrate până la luarea măsurii rezultă că există probe temeinice că inculpatul a comis fapta reținute în sarcina sa.
Instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate Fanaca care se coroborează cu declarațiile martorilor, și, precum și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei.
Totodată, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit."f" Cpp.
Astfel, pentru fapta reținută în sarcina inculpatului (tentativă la omor) pedeapsa este mai mare de 4 ani (5 - 10 ani), iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă, în acest moment, pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezidă din împrejurările în care a fost comisă fapta (lovirea cu un cuțit cu lama zimțată de 16 cm în toracele posterior stâng pe fondul consumului de alcool și într-un conflict spontan), natura și gravitatea faptei, urmarea produsă, dar mai ales urmarea care s-ar fi putut produce - moartea victimei, precum și faptul că după ce a înjunghiat pe partea vătămată, inculpatul intenționa să îl mai lovească cu cuțitul fiind oprit de martorul (declarație martor 33).
Simplul fapt al lipsei antecedentelor penale nu poate duce la concluzia că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar starea de beție nu poate fi considerată în mod automat o circumstanță atenuantă. Oricum, cert este că pe fondul consumului de alcool, inculpatul devine agresiv fără a mai conștientiza consecințele faptelor sale, săvârșind fapte extrem de grave, existând pericolul ca în aceleași condiții să recidiveze.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar creea o stare de insecuritate, un sentiment de neincredere în buna desfașurare a justiției și în valoarea sa restaurativă, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
În cauză subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e Cod procedură penală, constând în aceea că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată.
Instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate (vz. 71) de unde rezultă că a fost vizitat la spital de sora inculpatului - martora - care i-a propus să se gândească la o sumă de bani pentru a nu depune plângere, declarațiile martorei care a recunoscut că a vizitat la spital partea vătămată, dar și declarațiile inculpatului care a arătat însă că partea vătămată ar fi venit cu ideea de a-i plăti spitalizarea și 5.000 de lei pentru a nu depune plângere. Aceste afirmații, nu sunt însă susținute la acest moment de alte probe, existând în opinia instanței suficiente date care duc la concluzia că inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată pentru a scăpa de răspunderea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea în stare de libertate, prin luarea unei măsuri mai puțin aspră, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
În susținerea acestei cereri, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere datele care-i circumstanțiază persoana, respectiv, faptul că este tânăr și nu are antecedente penale.
De asemenea, a solicitat să se analizeze modul în care a fost comisă fapta, în sensul că a aplicat o singură lovitură părții vătămate, cu un cuțit de bucătărie, pe fondul consumului de alcool.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Conform art. 148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile reglementate la art. 148 lit. a-f Cod procedură penală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că în speță există probe și indicii temeinice, din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin. 1 Cod penal, faptă sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, probatoriile administrate până în prezent conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere cele arătate mai sus, constatăm, că în mod corect instanța de fond a reținut incidența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând probatoriile administrate până în prezent, constatăm că în mod cert a fost reținut și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e Cod procedură penală, întrucât inculpatul încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată.
Aspectele invocate de inculpat în apărarea sa, în sensul că este tânăr, a fost sincer, nu are antecedente penale, a comis fapta pe fondul consumului de alcool, nu pot conduce la lăsarea în libertate a acestuia.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al faptei, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Însă, în speță, față de gradul concret de pericol social al faptei presupus a fi comisă de inculpat, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii, față de faza procesuală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14.05.1978 în B, CNP -, domiciliat în B, B-dul -, - 4,. 57 și reședința în B,-,. 24,. 21, în prezent reținut în Arestul B) împotriva încheierii de ședință din 21.11.2009 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/26.11.2009
Tehnored. /2 ex./07.01.2010
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
