Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 85/
Ședința publică din data de 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
- Serviciul Teritorial Galați -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri, împotriva încheierii de ședință din 01.02.2010 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av. Potrivit și av., apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își însușește recursul declarat de apărătorul ales, av., în numele său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., susține că în prezenta cauză instanța a dispus, la solicitarea Parchetului, arestarea preventivă a trei inculpați:, și.
Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată, împreună cu alte persoane, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri risc. În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a reținut un singur act material săvârșit la data de 10.12.2009, când a pus la dispoziția coinculpatului o cantitate relativ mică de hașis, respectiv, aproximativ 11 grame, pe care acesta a încercat să o comercializeze unui investigator și unui colaborator sub acoperire.
În esență, aceasta este situația de fapt cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată și cu privire la care instanța de judecată, învestită cu soluționarea cauzei pe fond, a hotărât menținerea arestării preventive a tuturor inculpaților. Deși inculpații au o situație diferită, atât din punct de vedere al încadrării juridice, în sensul că unii dintre ei au fapte săvârșite în formă continuată, iar alții în stare de recidivă, deși au o situație diferită și din punct de vedere personal, cu toate acestea, instanța de fond a motivat hotărârea de menținere a arestării preventive într-o singură frază, făcând referiri generice la toți inculpații. Procedând în acest fel, soluția a fost una comună, deși există diferențe consistente în ceea ce privește situația inculpaților din acest dosar și nu numai în ceea ce privește situația celor arestați, ci mai ales situația celor care au săvârșit în mod evident fapte penale și care sunt judecați în stare de libertate.
Instanța de fond a arătat că se justifică menținerea arestării preventive prin prisma pericolului social al faptelor pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată și că ar exista un impact negativ pe care lăsarea în libertate l-ar avea asupra societății civile, care în felul acesta nu s-ar mai simți apărată de normele dreptului penal.
Cât timp magistratul a folosit această motivare, consideră că este normal ca soluția să nu cuprindă nicio diferență. Susține că în acest dosar s-a dispus luarea măsurii arestării preventive la momentele incipiente ale urmăririi penale, când situația de fapt și încadrarea juridică nu erau clarificate. Se putea vorbi la acel moment despre pericolul social al faptelor, despre periculozitatea făptuitorilor și despre eventualul impact negativ pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate, dar acum există diferențe pe care chiar rechizitoriul le descrie.
Susține că inculpatul, în măsura în care este vinovat, nu este periculos în egală măsură de ca și ceilalți inculpați din acest dosar care au săvârșit mai multe acte materiale de trafic de droguri, așa cum este situația lui, sau în comparație cu, care are mai multe infracțiuni reținute în sarcină și care se află în stare de recidivă, sau cu inculpatul, care este trimis în judecată în stare de libertate și care a săvârșit mai multe acte materiale în perioada noiembrie -decembrie 2009, nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a refuzat să dea declarație.
Instanța de fond nu a făcut această diferențiere. Se pune întrebarea cum poate să fie societatea civilă mai pusă la adăpost dacă inculpatul este arestat preventiv pentru un singur act material - i-a dat 11,6 grame hașis lui, în timp ce care în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2009 livrat droguri, în repetate rânduri, lui, și, se află în stare de libertate.
În rechizitoriu, ca situație de fapt, despre se vorbește o singură dată, la fila 4, și este arestat, iar despre se vorbește la filele 5, 6 și 7 și este lăsat în libertate.
Despre se arată în finalul rechizitoriului că a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a cooperat cu organele de urmărire penală (fila 9), în timp ce, care este liber, a refuzat să facă declarații, atât cu ocazia interogatoriului, cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În această situație, se pune întrebarea cum poate fi mai periculos decât, de exemplu.
În afară de aceasta, mai sunt și alte criterii care ar determina instanța să dispună în legătură cu inculpatul, în sensul celor pe care le va învedera.
Astfel, inculpatul a avut o conduită sinceră, s-a stabilit că nu era un traficant de droguri și că avea acea cantitate de hașiș pentru că o procurase cu mai mult timp în urmă din B, fiind uneori consumator de droguri. La solicitarea lui i-a dat acea cantitate fără a pretinde neapărat un folos material, cerându-i să-i plătească contravaloarea prețului cu care el o cumpărase. De asemenea, cu un an înainte inculpatul a fost student la Universitatea Româno-Americană și s-a retras în anul I pentru a urma cursurile unei instituții de învățământ cu profil uman. A depus caracterizări din partea unor persoane care îi cunosc comportamentul cotidian și că a fost implicat în realizarea unor proiecte muzicale și în acest sens depus la dosar CD-uri cu înregistrări muzicale făcute de el. Acestea demonstrează că nu se justifică aprecierea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Susține că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive. La începutul urmăririi penale s-a justificat această măsură pentru a se clarifica situația de fapt și participația făptuitorilor, dar acum nu se mai justifică în condițiile în care s-a stabilit pe parcursul urmăriri penale că inculpatul nu a fost niciun moment monitorizat, că nu au existat convorbiri telefonice între el și alte persoane, că alte persoane implicate în acest dosar (, persoane care au fost depistate cu ocazia flagrantului) nici măcar nu au fost trimise în judecată pe considerentul că, fie faptei îi lipsește un element constitutiv - intenția, deși este evident că intenția a fost aceea de a comercializa droguri, fie că fapta a fost săvârșită de alte persoane, cum este cazul lui și deși se aflau la locul infracțiunii, toate aceste persoane se află în stare de libertate în continuare. Există înregistrări ale convorbirilor telefonice din care rezultă că aceste persoane discutau despre traficul de droguri. Cu toate acestea pe considerente care sunt pur subiective în acest moment, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, să se caseze în parte încheierea pronunțată de Tribunalul Brăila și să se constate că există elemente favorabile care pot determina reaprecierea măsurii arestării preventive, să se constate că temeiurile avute în vedere inițial s-au schimbat deoarece etapa urmăririi penale a fost încheiată și pe cale de consecință, dacă se va aprecia că pentru buna desfășurare a procesului este necesară totuși necesară o măsură preventivă, această măsură poate fi aceea de a nu a părăsi țara, având în vedere că el intenționează să se înscrie la facultate și va trebui să fie prezent la cursuri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., consideră că instanța de fond trebuia să analizeze temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Dacă inițial s-a impus luarea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a anchetei penale, acum s-a întocmit actul de sesizare a instanței și s-a decelat exact situația de fapt, astfel că nu se mai impune menținerea măsurii. De menționat este faptul că prin rechizitoriu se reține că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire pentru aflarea adevărului.
La începutul urmăririi penale au existat temeiuri care au justificat luarea măsurii arestării, dar dacă se analizează din nou aceste temeiuri se constată că acele rațiuni inițiale nu mai subzistă. de elemente care sunt pertinente și îl diferențiază pe inculpatul de de ceilalți inculpați nu au fost avute în vedere de judecător la momentul la care a făcut analiza de caz. Judecătorul fondului a făcut o analiză in abstracto, pentru toată lumea, în loc să facă o analizăin concreto, așa cum arată și practica CEDO vis-a vis de ce s-a invocat și îl caracterizează pe inculpat ca persoană.
Din analiza de caz privindu-l pe inculpat, din cele două caracterizări depuse la dosar, din atitudinea procesuală a inculpatului, rezultă că resursele lui personale, umane, sunt suficiente ca pe viitor să nu mai compară în fața instanței în această calitate.
Motivarea făcută de judecătorul fondului, în sensul că lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea, este grevată pe disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală. Consideră că situația trebuie raportată permanent la ceea ce prevede art. 136 alin. 1 Cod penal, coroborat cu art. 9 paragraf III din Declarația universală pentru drepturile omului, potrivit căruia detenția pentru cel care este trimis în judecată nu trebuie să constituie regula, și art. 5 paragraf III din CEDO, care stabilește în mod clar că orice persoană are dreptul la un proces care să fie desfășurat într-un timp rezonabil și în același timp are dreptul să ceară să fie pus în libertate.
Datele ce caracterizează persoana inculpatului coroborate cu toate celelalte elemente care rezultă din dosar conduc la concluzia că procesul penal se poate desfășura în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului și casarea încheierii pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Astfel, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și, de asemenea, impun și în prezent privarea de libertate a acestuia, fiind întrunite în continuare disp. art. 143, respectiv 148 lit. f Cod procedură penală.
La dosarul cauzei există probe și indicii temeinice, detaliate și în încheierea de ședință recurată, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește pericolul concret în cazul lăsării în libertate a inculpatului, apreciază că acesta este relevat atât de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii pentru care este cercetat, infracțiune pe care legiuitorul a înțeles să o sancționeze foarte pentru că este una dintre cele mai grave - trafic de droguri de risc, cât și de modalitatea și împrejurările concrete de comitere.
Trebuie precizat faptul că traficul ilicit de droguri reprezintă o amenințare atât pentru sănătatea, siguranța și calitatea vieții cetățenilor, cât și pentru economia legală, scopul urmărit de inculpat fiind tocmai obținerea mai lesnicioasă și mai rapidă a unor venituri.
De asemenea, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se justifică și prin prisma îndeplinirii condițiilor prev. de art. 136 Cod procedură penală, în cauză nefiind începută încă cercetarea judecătorească.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ce s-a întâmplat, faptul că și-a dezamăgit părinții și pe toți cei din jur.
Arată că și-ar dori oad oua șansă și își ia angajamentul față de părinți să nu mai ajungă în această situație niciodată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 59/D/P/2009 din 29.01.2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Brăila au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000;
- inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Brăila și, potrivit programului de repartizare aleatorie, a primit termen la data de 08.02.2010.
După înregistrarea dosarului la instanță, Tribunalul Brăila, procedând conform art. 3001Cod proc. penală, a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și este legală și a dispus menținerea acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt următoarele:
În municipiul B acționează o rețea de traficanți de droguri de risc, din aceasta făcând parte numitul, zis "", care deține la domiciliu și în dependința acestuia (boxă) situată la subsolul blocului în care locuiește, cantități de rezină de cannabis (hașiș) pe care o comercializează pe raza municipiului B, prin intermediul lui, și.
Pentru stabilirea cu exactitate a tuturor persoanelor care compun rețeaua de trafic de droguri și a activității infracționale a acestora, în cauză s-a autorizat introducerea unui investigator sub acoperire și a colaboratorului acestuia, iar la data de 10 noiembrie 2009 prin ordonanța nr.8/A/2009 s-a emis autorizația nr.1 prin care investigatorul acoperit, și colaboratorul sub acoperire, au fost autorizați să procure cantitatea de un gram de hașiș.
În baza acestei autorizații, la data de 10 noiembrie 2009, cei doi au cumpărat de la cantitatea de 1,6 grame hașiș contra sumei de 140 RON. În momentul tranzacției, a fost însoțită de doi, respectiv și. cumpărate au fost supuse analizelor fizico-chimice, constatându-se că acestea conțin tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, rezina de cannabis constituind drog de risc și făcând parte din Tabelul anexă nr.3 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri ( nr.- din data de 11 noiembrie 2009.
La data de 12 noiembrie 2009 s-a solicitat Tribunalului Brăila autorizarea interceptării posturilor telefonice folosite de, și, Tribunalul admițând solicitarea. În acest sens au fost emise autorizațiile nr.62, 63 și 64, toate din data de 12 noiembrie 2009.
La data de 15 noiembrie 2009 fost emisă o nouă autorizație, în temeiul căreia investigatorul și colaboratorul au cumpărat în aceiași zi, contra sumei de 100 RON, cantitatea de 2,8 grame hașiș de la. În momentul tranzacției, a fost însoțit de un alt tânăr despre care ulterior s-a stabilit că este numitul.
În urma analizelor de laborator a rezultat că substanța cumpărată era rezină de cannabis și conținea tetrahidrocannabinol (), ( nr.- din data de 16 noiembrie 2009.
La datele de 17 și respectiv 18 noiembrie 2009, ca urmare a informațiilor rezultate din convorbirile telefonice purtate de în momentele în care pregătea efectuarea tranzacțiilor cu investigatorul sub acoperire, informații din care s-a constatat că numitul lua rezina de cannabis de la, zis "", s-a solicitat Tribunalului Brăila autorizarea interceptării convorbirilor purtate de acesta din urmă de la două posturi telefonice, fiind emise în acest sens autorizațiile nr.67 din 17 noiembrie 2009 și respectiv nr.68 din data de 18.11. 2009.
Din convorbirile purtate de numitul a rezultat faptul că acesta deține drogurile în locuință și într-o anexă a locuinței situată la subsolul blocului.
La data de 2 decembrie 2009, investigatorul sub acoperire a fost autorizat să procure hașiș de la, astfel încât, în aceeași zi, acesta a cumpărat contra sumei de 150 RON 2,3 grame rezină de cannabis (proces-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire din data de 2 decembrie 2009). a fost supusă analizelor de laborator, analize în urma cărora a rezultat că aceasta conțineau tetrahidrocannabinol () - Nr.- din data de 4 decembrie 2009.
La data de 10 decembrie 2009 fost emisă o nouă autorizație, în temeiul căreia investigatorul a cumpărat în aceeași zi, contra sumei de 200 RON, cantitatea de 4,02 grame hașiș și contra sumei de 1400 RON 11,6 grame de cannabis de la, hașișul provenind de la, zis "", iar cannabisul de la, ambele substanțe fiind supuse analizelor de laborator, analize în urma cărora a rezultat că acestea conțineau tetrahidrocannabinol ().
Învinuitul a fost prins în flagrant în momentul realizării tranzacției cu investigatorul, la data de 11 decembrie 2009 fiind reținut pentru 24 de ore (ordonanța de reținere nr.9 din 11 decembrie 2009, vol.I, filele 155-156), iar învinuitul a fost identificat și reținut imediat după realizarea tranzacției (ordonanța de reținere nr.8 din 11 decembrie 2009.
În temeiul autorizației de percheziție domiciliară eliberată de Tribunalul Brăila, la data de 10 decembrie 2009 s-a procedat la efectuarea percheziției la domiciliul lui, zis "", iar în dependința (boxa) situată la subsolul blocului, pe o tavă din tablă care culisa sub o masă au fost descoperite mai multe fragmente de substanță solidă de culoare brun oliv.
Această substanță a fost supusă expertizei fizico-chimice, rezultând faptul că erau 15,2 grame rezină de cannabis (hașiș), conform adresei nr.- din data de 11 decembrie 2009 O C - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor.
Având în vedere pericolul social al faptelor pentru care cei trei inculpați au fost trimis în judecată, cât și impactul negativ pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar avea asupra societății civile care în felul acesta nu s-ar mai simți apărată de normele dreptului penal, și cum temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate, în baza art. 3001Cod de procedură penală, instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 01.02.2010 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că, potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului, trimiterea în judecată a unei persoane, de regulă, se face cu aceasta în stare de libertate, starea de arest fiind o excepție. În conformitate art. 5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului reunite cu prevederile Codului d e procedură penală, o persoană poate solicita punerea în libertate atunci când nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
În cauză, arestarea s-a luat pentru desfășurarea unor activități cum ar fi: depistarea tuturor persoanelor participante, efectuarea unor analize de laborator, ori aceste activități s-au finalizat într-un termen rezonabil și a fost sesizată instanța de judecată.
Pe parcursul urmăririi penale, a avut o poziție procesuală corectă, a colaborat cu organele de cercetare, a arătat detalii legate de situația de fapt. Potrivit prevederilor art.136 și art.148 lit.f Cod pr.pen. arestarea se menține în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, ori în cauză nu există indicii și probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau ar împiedica buna desfășurare a procesului.
De asemenea, a solicitat a se avea în vedere că el a participat la un singur act material, a recunoscut și regretat fapta comisă și este o persoană ușor de corijat, potrivit caracterizărilor depuse la dosar.
A solicitat aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile ce decurg din aceasta, susținând că este conștient că nerespectarea acestora l-ar din aduce din nou în stare de arest.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, faptul că este vorba de o cantitate mică de drog de risc și nu de drog de mare risc, consideră că poate beneficia de clemența instanței prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
A invocat că el are o situație mult mai ușoară decât a celorlalți inculpați, care au avut o activitate infracțională mai bogată, inculpatul aflându-se și în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, iar alți inculpați, cu o activitate infracțională mult mai bogată, fiind cercetați în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3859alin. 3 Cod proc. penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și că în mod corect, față de probele administrate până în prezent în cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și este legală și s-a dispus menținerea acesteia.
Astfel, din probele administrate în cauză până la acest moment procesual, rezultă date care susțin acuzațiile aduse inculpaților privind implicarea lor în activități de trafic de droguri de risc, în acest sens fiind declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, procesele-verbale încheiate de investigatorii sub acoperire, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică de analiză a substanțelor traficate de inculpați și procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, așa încât cerința prevăzută de art. 143 Cod pr. penală este pe deplin îndeplinită.
De asemenea, Curtea constată că în cauză este întrunită condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod proc. penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, fiind închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, în cauză fiind vorba de o cantitate de 11,6 grame canabis, de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, a amplorii pe care acest gen de infracțiuni a luat-o în ultimul tip și a impactului negativ pe care astfel de fapte îl au asupra sănătății populației, cunoscute fiind efectele nocive ale consumului de droguri, în mod corect, prima instanță a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar prezente un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că, potrivit rechizitoriului, activitatea infracțională a inculpatului a fost mai redusă decât a celorlalți inculpați, dar trebuie să avem în vedere și faptul, că până în prezent, cercetarea judecătorească nu a fost încă începută, astfel că judecătorul investit cu soluționarea cauzei nu a avut posibilitatea să-și formeze o părere cu privire la modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, la gradul de pericol social concret ale acestei fapte și la perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului.
Este evident că toate elementele legate de contribuția pe care inculpatul a avut-o la săvârșirea faptei și de circumstanțele sale personale vor fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui - și -, născut la 11.02.1990 în B, CNP -, domiciliat în B,-, - 4,. 3,. 2,. 51, în prezent deținut în Penitenciarul d e Minori și Tineri ) împotriva încheierii de ședință nr- din 01.02.2010 a Tribunalului Brăila.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: -/08.02.2010
Tehnored. hot. / 2 ex./10.02.2010
Fond:
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Daniela Liliana Constantinescu
