Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 86
Ședința publică din data din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 11.09.1983 și -, fiul lui și, născut la 23.09.1990, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art.3002pr.pen. raportat la art.160 alin. 1.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și în baza art.160 alin.3 pr.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați - și -,în stare de deținere și asistați din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr. 341/2010 - fila 17 dosar recurs).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurenții-inculpați.
Avocat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul au declarat că nu au excepții de invocat sau cereri de formulat.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513pr.penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat - a criticat încheierea de ședință din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că după audierea inculpaților-recurenți, instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și că în speță sunt incidente dispozițiile art.143 rap. la art.148 lit.f pr.penală, motivându-se că deși cercetarea judecătorească a fost începută și inculpatul a recunoscut faptele, mai sunt de audiat martori și participanți la săvârșirea infracțiunii.
În opinia sa, a precizat că temeiurile care au fost avute în vedere la urmărirea penală ce a fost finalizată, nu mai subzistă.
Inculpatul-recurent, în mod nemijlocit a recunoscut că și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, astfel că este logic că nu există niciun risc că lăsat în libertate să influențeze desfășurarea procesului penal și nici martorii.
A mai precizat că instanța de fond și-a motivat soluția de menținere a stării de arest raportându-se la pericolul social ce îl reprezintă faptele deduse judecății și a menționat că instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere cantitatea de droguri traficată și că pentru infracțiuni de consum de droguri în alte cauze s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar dacă instanța de control judiciar va aprecia că se impune, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta neprivativă de libertate, potrivit art.139 rap. la art.1451pr.penală, în sensul înlocuirii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru recurentul inculpat - a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
A susținut că inculpatul nu prezintă pericol social și că puși în libertate nu vor zădărnici aflarea adevărului, iar gravitatea faptei nu este un element care să ducă la concluzia că se impune privarea de libertate.
A precizat că instanța de control judiciar ar trebui să țină seama de faptul că inculpații au avut poziții de regret și că a susținut că dorește să-și continue studiile, astfel că se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive, cercetarea acestora în stare de libertate, ori, așa cum a mai precizat, înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Publica precizat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de droguri iar consumul și traficul de droguri reprezintă un pericol atât pentru inculpați, cât și pentru societate.
Față de infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care au fost trimiși în judecată, a considerat că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile ce au fost avute în vedere de instanță la momentul arestării subzistă în continuare.
A pus concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și de menținere ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond.
Recurentul-inculpat - având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate și a susținut că nu se consideră un pericol social câtă vreme și-a recunoscut fapta. În plus a adăugat că dacă va fi judecat în stare de libertate nu va influența martorii și se va angaja.
Recurentul-inculpat - având ultimul cuvânt a solicitat să fie judecat în stare de libertate și a adăugat că va încerca să-și continue studiile.
În plus a menționat că nu se consideră un pericol social și că la momentul arestării lucra într-un restaurant, câștigându-și în mod onest existența, nu din vânzarea drogurilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 21.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosar nr-, în baza art. 300/2 pr.penală, rap. la art. 160/b alin.1 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, ns. la data de 11.09.1983, în or. S, cu același domiciliu,-,.5,.A,.4, județul P, -, fiul lui și, ns.la 16.12.1986, în S, cu același domiciliu, Calea B, nr.71, județul și -, fiul lui și, ns. la data de 23.09.1990, în S, cu același domiciliu,-,.1,.30, județul P, în prezent toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, iar în baza art. 160/b al.3 pr.penală, a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că pe rolul instanței de fond se află cauza penală ce face obiectul dosarului cu nr. de mai sus, prin care cei trei inculpați alături de alte persoane au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 8/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă - - Biroul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al.2, precum și a infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și a comercializării prev. de art. 4 din aceeași lege.
S-a mai reținut că, în perioada 2007 - 2009 pe baza unei rezoluții infracționale unice au comercializat, au deținut și au consumat droguri de risc (rezină de cannabis).
A constatat prima instanță că arestarea preventivă s-a dispus în conformitate cu dispoz. art. 143, art. 148 lit.f și b pr.penală, existând indicii temeinice și probe verosimile în a considera că inculpații au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
S-a avut în vedere și faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile stabilite în sarcina inculpaților sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
S-a motivat că pericolul concret pentru ordinea publică, îl constituie natura și gravitatea faptelor reținute, reacția opiniei publice în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, respectiv împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea o rezonanță negativă în rândul comunității locale din care aceștia provin, ținând seama de faptul că, este necesar ca organele judiciare să reacționeze ferm în asemenea situații cu atât mai mult cu cât față de inculpați sunt indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele.
În faza de cercetare judecătorească, în baza art. 300/2 pr.penală, rap. la art. 160/b al.1 pr.penală, instanța a constatat că arestarea preventivă a inculpaților, și, este legală și temeinică și ca atare, în baza art. 160/b al.3 pr.penală, a menținut această măsură.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal, inculpații și, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că în prezent nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și ca atare, nu se mai justifică menținerea arestării preventive în condițiile în care, cercetarea judecătorească se apropie de final iar ei au recunoscut și regretat faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Se solicită, admiterea recursurilor, casarea în parte a încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate respectiv, cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 pr.penală.
Curtea, examinând încheierea atacată, în raport de disp. art. 385/6 al.3 pr.penală și a criticilor invocate constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Instanța de fond a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art. 300/2 rap.la art. 160/b pr.penală, potrivit cărora în cursul judecății, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Totodată, este de observat că potrivit dispozițiunilor legale pe parcursul judecății această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu o alta restrictivă de libertate mai ușoară, numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.
Se poate observa că, inculpatul - recurent, a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic și consum de droguri de risc, în formă continuată, comise în stare de recidivă și incriminate în disp. art. 2 alin.1 respectiv art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 și art. 37 lit.b
În cauză au fost administrate mijloace de probă care satisfac condiția prev. de art. 143 pr.penală, privind existența indiciilor temeinice, verosimile, referitoare la participația inculpaților la comiterea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, inclusiv a infracțiunilor de trafic de droguri.
Și cerința prev. de art. 148 lit.f pr.penală, este în continuare îndeplinită câtă vreme lăsarea în libertate a recurenților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concluzii ce rezultă atât din natura infracțiunilor deduse judecății, cât și din faptul că inculpatul este recidivist iar faptele s-au săvârșit pe o perioadă îndelungată cuprinsă între anii 2007 - 2009, prin mai multe acte materiale dar în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale unice.
Atât măsura arestării preventive cât și menținerea acesteia nu încalcă prevederile art. 5 și 6 din Convenția, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În consecință, în mod corect Tribunalul Prahovaa constatat că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a inculpaților impun în continuare privarea acestora de libertate și nu se justifică revocarea acestei măsuri sau înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate așa cum s-a solicitat.
De aceea, recursurile declarate de inculpații și, se privesc ca fiind nefondate și vor fi respinse ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 11.09.1983 și -, fiul lui și, născut la 23.09.1990, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de,
președintele completului,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
6 ex./01.02.2010
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
