Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 85
Ședința publică din data din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 11.03.1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, prin care în baza dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului.
Totodată, s-a respins ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale din data de 28.01.2010, aflată la fila 6 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, s-a luat legătura de către apărătorul ales, cu recurentul- inculpat, care este arestat.
Avocat pentru recurentul - inculpat depune la dosar acte în circumstanțiere,respectiv certificatul de naștere al minorului, după care precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Reprezentantul Ministerului Public cuvântul, precizează că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, a luat act de declarațiile formulate, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, critică soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de luare de mită, în sensul că acesta a pretins și primit sume de bani de la trei persoane pentru a nu le constata faptele comise și a nu le aplica sancțiuni contravenționale la legea privind circulația pe drumurile publice, însă a fost provocat de către aceștia, care au încălcat în mod intenționat regulile de circulație, pentru ca apoi să-i propună să primească sume de bani în schimbul nesancționării lor.
Apreciază că întrucât inculpatul nu este cercetat pentru săvârșirea unor fapte cu violență, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În continuare menționează că inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise,a fost audiat la instanța de fond, considerând astfel că acesta poate fi cercetat în stare de libertate, motivat de faptul că nu ar mai putea contribui la alterarea probelor sau influențarea unor martori, experți sau părți și nu s-ar sustrage de la judecată, urmând să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi necesar.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că a deținut funcția de polițist și că este grav bolnav - operat la coloana vertebrală de o tumoră, că a recunoscut și regretat faptele comise, solicită cercetarea lui în stare de libertate sau luarea uneia dintre măsurile preventive restrictive de libertate prevăzute de dispozițiile art. 145 și 1451Cod pr.penală.
Consideră că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având o situație familială precară în sensul că are trei copii minori și de asemenea părinții inculpatului sunt bătrâni și bolnavi, el fiind singurul întreținător al lor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul s-a folosit de calitatea sa de polițist, condiționând de primirea unor sume de bani, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ceea ce conferă infracțiunilor o gravitate sporită și implicit lezează prestigiul instituției poliției, inducând un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținându-se comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită implicând un reprezentant al Poliției Române, cu precădere prin natura relațiilor socio-profesionale afectate, face ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, având cuvântul precizează că recunoaște și regretă faptele săvârșite, solicitând să fie cercetat în stare de libertate date fiind situația familială pe care acesta o are și afecțiunile de care suferă.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 25 ianuarie 2010, Tribunalul Dâmbovița în baza art.3002Cod pr.penală raportat la art.160 alin.3 Cod pr.penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972 în G, județul D, în prezent aflat în detenție în Penitenciarul Mărgineni.
S-a respins ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că prin rechizitoriul nr. 235/P/2009 din 15.12.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa trimis în judecată, în stare de arest preventiv pe inculpatul,fiul G și, născut la data de 11 martie 1972 în G, județul D, CNP -, cu domiciliul în comuna G, sat, județul D, aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin.1 Cod penal cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal.
Probatoriul administrat până în prezent- denunțurile și declarațiile numiților, și, declarațiile martorilor, G, declarațiile inculpatului, atât de la urmărirea penală, cât și de la termenul de judecată de astăzi, rapoartele acestuia, procese verbale de confruntare de prindere în flagrant și planșa foto din 9.11.2009, procesul verbal din 3.11.2009 și planșa foto, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesul verbal de marcare criminalistă a sumei de 120 lei, din 9.11.2009 și planșa foto, procesele verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, autorizate prin încheierea nr. 70/6.11.2009, copii procese verbale de sancționare contravențională, referate cu propunere de arestare preventivă și prelungire a acestei măsuri, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, adresa nr. -/4.11.2009 și ordonanța de folosire a investigatorilor sub acoperire - au stabilit următoarea situație de fapt:
Inculpatul a avut gradul profesional de șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție, județul D, în baza aceleași rezoluții infracțională în cursul lunilor iunie, iulie 2009, anume la 5.06.2009 și 3.07.2009 a pretins de la denunțătorii, și, sume de bani pentru a nu-i sancționa contravențional și pentru a nu le reține permisul de conducere, activitate continuată și în ziua de 9.11.2009 când inculpatul a pretins și a primit suma totală de 950 lei, de la investigatorii sub acoperire, și (așa cum este atestat în procesele verbale de prindere în flagrant întocmite de acești lucrători ).
Cu privire la persoana inculpatului, acesta a fost reținut prin ordonanța din 10.11.2009, ulterior arestat preventiv în baza cazului prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, prin încheierea nr. 35/10.11.2009 a Tribunalului Dâmbovița, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 52/U/10.11.2009, pe o perioadă de 20 de zile, cu începere de la 10.11.2009, măsură prelungită / menținută succesiv atât de instanța de fond cât și de cea de recurs, până în prezent ( inclusiv în baza disp. art 3001Cod procedură penală).
Referitor la poziția sa procesuală-atât de la urmărirea penală, cât și din instanță, inculpatul a recunoscut că la 9.11.2009 a primit de la cei 3 participanți în trafic (investigatori sub acoperire) suma totală de 950 lei, pentru a nu-i sancționa contravențional și a nu le reține permisul de conducere, nu recunoaște însă, săvârșirea actelor materiale ale aceleiași fapte continuate, din vara anului 2009, reclamate de denunțătorii, și, însă probele administrate până în prezent infirmă susținerile de nevinovăție.
Sub aspectul menținerii stării de arest preventiv a fost evident că stabilirea vinovăției inculpatului s-a făcut numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către această instanță, însă, probațiunea administrată până în acest moment pune în evidență persistența indiciilor temeinice și probelor în înțelesul art. 143 Cod procedură penală și care justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este acuzat inculpatul, este prevăzută cu închisoarea mai mare de 4 ani, astfel că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, gravitatea faptei, împrejurarea și modalitatea în care a fost comisă- inculpatul, în calitate de polițist, persoană obligată să vegheze, să controleze și să respecte aplicarea legii, s-a folosit de funcția sa pentru a obține foloase materiale în mod repetat, deși a fost cercetat disciplinar pentru astfel de acte materiale, totuși inculpatul a continuat să-și exercite funcția de polițist în același mod ilegal, până la prinderea sa în flagrant la 09.11.2009,- relevă că rezonanța socială negativă a faptei nu s-a estompat, nu a dispărut, fiind unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret.
În speță, nu a fost vorba nici de depășirea unui termen rezonabil, inculpatul a fost arestat preventiv la 10.11.2009, și, în raport de gravitatea faptei comise și împrejurările în care s-a comis (mai sus arătate), susținerea apărătorului că a fost încălcată rezonabilitatea deținerii provizorii, a fost considerată nefondată, mai mult, jurisprudența CEDO a apreciat că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție sunt factori pertinenți, care legitimează detenția provizorie, așa că măsura menținerii arestării preventive a inculpatului a fost conformă scopului prevăzut de art. 5 din CEDO.
Sub alt aspect, al cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevăd " măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii."
În cauză, însă, nu a existat nicio dovadă, până la acest moment, că s-au modificat temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului ( cazul prevăzut de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală) și care au privit circumstanțele reale și personale ale cauzei.
De asemenea, dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală prevăd " când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice măsura menținerii arestării preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză".
În cauză, nici una din condițiile alternative presupuse de textul de lege mai sus arătat, nu au fost îndeplinite, adică măsura arestării să fi fost luată cu încălcarea legii sau să nu mai existe vreun temei care să justifice menținerea sa.
În consecință, subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării inculpatului, când s-a constatat, atât de instanța de fond, cât și de cea de recurs, că există probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că s-a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate este evidențiat de modalitățile și circumstanțele concrete în care s-a acționat ilicit de acest inculpat, polițist, în ținută de serviciu și cu mașina inscripționată " Poliția Română", aflat în misiune de veghere la respectarea legislației rutiere și după ce anterior a fost denunțat pentru fapte similare, a fost prins în flagrant în timp ce a pretins și primit suma totală de 950 lei de la trei investigatori sub acoperire, pentru a nu-i sancționa contravențional și a nu le reține permisul de conducere.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând că a fost provocat de către trei persoane, care auîncălcat în mod intenționat regulile de circulație, pentru a-i propune să primească suma de bani în schimbul nesancționării lor.
Consideră că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că a recunoscut fapta comisă, nu este cunoscut cu antecedente penale, că este grav bolnav, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și cercetarea lui în stare de libertate sau luarea uneia dintre măsurile preventive restrictive de libertate prevăzute de dispart. 145 și art.1451Cod pr.penală.
Verificând dispoziția luată prin încheierea de ședință din 25 ianuarie 2010, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, rezultă că soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este temeinică, iar legislația ce reglementează mențiunea arestării inculpatului în cursul cercetării judecătorești și mai înaintea pronunțării unei hotărâri de condamnare, a fost corect interpretată și îndeplin acord cu jurisprudența internă și europeană a instanței în materie.
Recurentul inculpat a fost arestat preventiv prin încheierea nr.35 din 10.11.2009 a Tribunalului Dâmbovița, constatându-se că se află în situația prev.de art. 148 lit.f Cod pr.penală, fiind inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev.și ped.de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp.art. 41 - 42 Cod penal, faptă deosebit de gravă prin natura acesteia și pedepsită cu închisoarea de peste 4 ani și interzicerea unor drepturi civile.
Legalitatea luării măsurii preventive, mijloacele de probă suficiente de puternice pentru susținerea acuzațiilor grave de scrise în rechizitoriul nr. 235/P/2009 din 15.12.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, ce constituie obiectul judecății în primă instanță, au fost examinate de prima instanță, cât și cu ocazia controlului judiciar efectuat de curtea de apel investită să soluționeze căile de atac promovate de inculpat.
Împrejurările de fapt și de drept invocate în concluziile orale relevate la judecarea prezentului recurs, au fost verificate și apreciate punctual, Curtea, constatând că motivarea recursului nu este de natură să înlăture mijloacele de probă prezentate în acuzare, urmând să fie verificate și apreciate în ședința publică în condiții de contradictorialitate și nemijlocire a desfășurării procesului penal obiect al judecății.
Cele susținute în recurs de către inculpat nu constituie motive justificative în sensul schimbării temeiurilor ce au determinat arestarea.
Continuarea detenției provizorii nu apare ca nelegitimă, ci necesară, tocmai pentru menținerea ordinii de drept, fiind impusă de gravitatea unor atari fapte și modalitatea de operare expusă.
Datele personale invocate ca motiv în sensul art.160 alin.2 Cod pr.penală, apar ca irelevante și insuficiente pentru a constitui garanții că normala desfășurare a procesului poate fi asigurată numai prin înlocuirea arestării preventive cu omăsură alternativă privind restrângerea libertății de circulație conform art.145 sau art. 1451Cod pr.penală.
Prin urmare, sub aspectele analizate încheierea adoptată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2010 este temeinică și legală, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b.penală, va respinge recursul declarat ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 11.03.1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./01.02.2010
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Daniel Dinu Ștefan Fieraru
