Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr -

DECIZIA PENALĂ NR.86/R/2010

Ședința publică din 16 februarie 2010

INSTANȚA este compusă din:

Președinte: - - - JUDECĂTOR 1: Rus Claudia

- - - -JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica

- -JUDECĂTOR 3: Țarcă

-grefier șef secție

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.

Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de av. potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 895/15.02.2010 emisă de Baroul d e Avocați

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Având în vedere că inculpatul nu cunoaște limba română, instanța a asigurat traducerea dezbaterii prin intermediul traducătorului autorizat de limbă maghiară.

Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.

Inculpatul prin traducător, a arătat că nu are alte cereri.

Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.

Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecința revocării arestării preventive a inculpatului, apreciind că, privarea acestuia de libertate nu este necesară iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

I se traduce inculpatului recurent concluziile formulate de apărătorul său.

Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat și a menține încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că temeiurile ce au determinat arestarea sunt pendinte și reclamă menținerea măsurii arestării preventive, existând indiciile prev.art.143 Cod pr.penală cât și condițiile cerute de art.148 lit.f Cod pr.penală, respectiv limitele de pedeapsă depășesc 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. A arătat că măsura arestării preventive s-a dispus cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri justifică pe deplin privarea în continuare de libertate a inculpatului.

I se traduce inculpatului recurent concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public.

În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând prin traducător, punerea sa în libertate.

CURTEA DE APEL deliberând,

Asupra recursului penal de față,

Constată că, prin încheierea penală din 9 februarie 2010, Tribunalul Bihor în baza art. 3002raportat la art. 160 lit. b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul măsură dispusă prin încheierea nr. 46/27.11.2009 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 57/27.11.2009.

A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

A constatat că măsura arestării preventive s-a dispus cu respectarea dispozițiilor legale în materie iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Astfel, încadrarea juridica a faptei reținute la data judecării propunerii procurorului de luare a măsurii arestării preventive se regăsește și în rechizitoriul cu care a fost sesizata instanța, pedepsele prevăzute de lege fiind mai mari de 4 ani închisoare, iar în cauza exista probe certe ca lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor ca perioada lunga de timp în care s-a desfășurat activitatea infracționala, vârsta părții vătămate, atragerea în activitatea infracționala și a inculpatei ce a determinat lipsirea completa de sprijin a minorei în fața comportamentului inculpatului.

Față de cele de mai sus, tribunalul în baza art. 3002raportat la art. 160 lit. b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului și a respins cererea de cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu consecința revocării arestării preventive a inculpatului, apreciind că privarea acestuia de libertate nu este necesară iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.În mod legal și temeinic prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe motiv că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, ele nefiind modificate, respectiv, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care reiese din fapta reținută în sarcina inculpatului care are caracter continuat, gradul de pericol social al acesteia, faptul că victima este propria fiică, minoră în vârstă de 13 ani, împrejurările în care a fost comisă aceasta, persoana inculpatului.

Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.

Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.895/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent ns.la 17.08.1967 aflat în Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.895/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red.dec.judecător -

Jud.fond

RC

4 ex. din 22.02.2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr-

din 19.02.2010

Către,

CURTEA DE APEL ORADEA

Departamentul Economico-Financiar

Vă facem cunoscut că, în dosarul penal cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul, doamna - telefon 0724.-, traducător autorizat de limba maghiară, a prestat serviciul de interpret în dezbateri pe durata două ore.

În consecință, vă solicităm să procedați la achitarea contravalorii serviciului prestat, potrivit legislației în vigoare.

Anexăm în copie, Decizia penală nr.86/R/2010 din 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER SECȚIE,

- -, judecător

Președinte:Rus Claudia
Judecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Țarcă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Oradea