Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 5/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr -
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.5/I/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
Președinte: - - -JUDECĂTOR 1: Rus Claudia
- - - -JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- -JUDECĂTOR 3: Țarcă
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul din Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.5 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect propunere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av. potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 896 /15.02.2010 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art.385 ind.14 alin.1/1 Cod procedură penală s-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă și a dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu există probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat și a menține încheierea atacată ca fiind legală și temeinică. Apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului, pe care o parte le-a recunoscut, sunt fapte ce prezintă grad de pericol social, astfel, măsura arestării fiind temeinic luată, în plus, în cauză prezintă importanță și cele găsite la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.Nu se poate spune că fapta e minoră și lipsită de pericol, inculpatul a adus semințele, a avut o recoltă pe care a dat-o și altor persoane.Pentru considerentele arătate, a solicitat respingerea recursului.
În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent acesta arătând că este de acord cu solicitarea apărătorului său și cere a se dispune cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea penală nr.5 din 11 februarie 2010, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durata de 29 zile.
Împotriva acestuia s-a emis mandat de arestare preventivă conform art.146 alin.12,149/1 alin.12 cu ref. la art.146 alin.10 Pr.P, 151 Cod procedura penală, cu începere de la 11 februarie 2010 până la data de 11 martie 2010.
Despre arestarea inculpatului s-a dispus înștiințarea sorei inculpatului, la nr. de telefon 0769.-.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 ore prin ordonanța din 11.02.2010 emisă de procurorul din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, cu începere de la 10.02.2010, ora 17,30.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr. 871/11.02.2010 s-a virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 10.02.2010, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru comiterea infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri, fapte prev. și ped. de art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din 143/2000 modificată, constând în aceea că în perioada 2009 - 2010 cultivat, fără drept, la domiciliul său, cannabis (marijuana) - drog de risc care face parte din Tabelul III - Anexă la Legea nr. 143/2000, din care o parte le-a valorificat, respectiv oferit colaboratorului și investigatorului, autorizați în cauză, precum și altor persoane din anturajul său, iar o parte le-a reținut pentru consum propriu, fiind prins în flagrant, la data de 10.02.2010.
Prin ordonanța din 10.02.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile arătate mai sus față de inculpat.
Prin ordonanța din 10 februarie 2010 s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore.
Din probele administrate constând preponderent in înscrisuri, respectiv procese verbale încheiate de colaborator, respectiv investigator sub acoperire și proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoarte de constatare tehnico-științifice, procese verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, cât și din declarațiile inculpatului, care recunoaște comiterea faptelor, tribunalul a reținut că în cauză există indicii și probe temeinice care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.
Tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. " f" din pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus, fiind incidente prevederile art. 148 cod procedură penală lit."f" pr.pen. ale cărui condiții sunt îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În opinia tribunalului, acest pericol reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, respectiv comercializarea și oferirea in mod repetat a unor cantități de canabis care deși nu sunt impresionabile prin gramaj, devin însemnate din perspectiva numărului de consumatori la care pot fi distribuite, cantitatea de aproximativ 35 grame pe care inculpatul a vândut-o în mod cert fiind aptă de prelucrare în cel puțin 165 țigări cu canabis, acest calcul aproximativ pornind de la notorietatea faptului că dintr-un gram de canabis se obțin cel putin 5 astfel de țigări. S-a arătat că are relevanță în opinia tribunalului modul de procurare a canabisului, respectiv din cultura dezvoltată la domiciliul inculpatului, cât și pregătirile făcute de acesta în vederea obținerii unei noi culturi, fapt recunoscut ca atare de inculpat. Aceste elemente generează pericolul public ca inculpatul, în cazul lăsării in libertate să continue astfel de activități. Din actele efectuate până în prezent rezultă în mod cert că inculpatul este atât consumator cât și un traficant de droguri, ceea ce impune cu necesitate luarea măsurii preventive față de acesta, atât pentru reprimarea sentimentului de insecuritate socială generat de fapta sa, cât și pentru reprimarea unor fapte similare urmare severității măsurilor dispuse față de inculpat.
Din declarațiile inculpatului rezultă că acesta și-a desfășurat activitățile ilicite într-un grup de persoane cu privire la care până în prezent a evitat să ofere date complete de identificare, astfel încât s-a apreciat că și din această perspectivă se impune arestarea sa preventivă, ca o măsură aptă oferi garanții reale asupra desfășurării în bune condiții a procedurilor judiciare ulterioare izolarea inculpatului de acest grup oferind in mod real condiții optime de anchetă.
S-a mai arătat că aspectul în sensul că inculpatul a fost sincer și regretă săvârșirea faptelor nu poate fi apreciat de tribunal că ar fi o cauză de înlăturare a pericolului concret pentru ordinea publică, ci va putea fi avut în vedere ca o circumstanță personală atenuantă la soluționarea pe fond a cauzei, în ipoteza în care, se va dovedi vinovăția acestuia.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea acestuia, casarea încheierii atacate cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă și a dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu există probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 C.P.P. curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că prin referatul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Bihor, din data de 11 februarie 2010, întocmit în dosarul nr. 11/D/P/2010, înregistrat în instanță la data de 11 februarie 2010, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum ilicit de droguri prev. de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea 143/200 modificata și completata prin Legea 522/2004.
Prin încheierea penală nr.5 din 11 februarie 2010, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durata de 29 zile.
S-a invocat ca temei al arestării preventive a inculpatului prevederile art.148 lit.f
C.P.P.Recursul formulat de inculpat este neîntemeiat.
Măsura arestării preventive a fost luată de către instanța de fond cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive. Astfel, judecătorul de la instanța competentă material, constatând că, în speță sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f C.P.P. după ascultarea inculpatului conform art.150 C.P.P. a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă prin încheiere motivată pe o durată de 29 de zile.
Este de remarcat faptul că, în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte penale grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind evident că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, datorită faptului că acesta a comercializat și a oferit în mod repetat diferite cantități de cannabis (aproximativ 35 grame pe care inculpatul a vândut-o în mod cert) apte de prelucrare în cel puțin 165 țigări cu cannabis. Este de observat faptul că, cannabisul era obținut de către inculpat din cultură dezvoltată la domiciliul său. Mai mult, acesta a făcut și pregătiri (punerea semințelor la încolțit) în vederea obținerii unor noi culturi, toate aceste elemente după cum corect a reținut judecătorul de la instanța de fond generând pericolul public ca în cazul lăsării în libertate inculpatul să continue astfel de activități.
Măsura dispusă de instanța de fond corespunde și exigențelor prev.art.5 pct.1 lit.c din CEDO, întrucât în cauza dedusă judecății există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele de care este acuzat.
În consecință, măsura preventivă fiind legal, instanța de control judiciar nu poate dispune revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, iar atâta timp cât se constată că măsura preventivă este legală și temeinică nu se impune reformarea încheierii atacate, recursul fiind nefondat.
Față de toate aceste considerente, curtea în baza art.385/15 pct.l lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent ns.la 8.03.1985 aflat în Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.5 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.896/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent ns.la 8.03.1985 aflat în Arestul IPJ împotriva încheierii penale nr.5 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.896/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Jud.fond
PC/HM
4 ex. din 19.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Țarcă
