Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
RO MANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 867/ DOSAR NR-
Ședința publică din 2 decembrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu
- C - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a menținut măsura arestării preventive, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o faptă reținută în sarcina sa de acum aproximativ 6 ani. Inculpatul a fost plecat din țară și a lucrat în Spania cu contract de muncă în mod legal.
De asemenea, apărătorul inculpatului susține că nu există suficiente elemente și dovezi că inculpatul s-ar face vinovat de infracțiunea ce se reține în sarcina sa. Totodată nu există indicii că inculpatul lăsat în libertate s-ar sustrage sau ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală și că judecarea în stare de libertate a inculpatului nu ar afecta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat ca nefondat, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care nu s-au modificat sau încetat, iar raportat la gravitatea faptei comise nu se impune cercetarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus, în temeiul art. 300/1 și 160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, arătându-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și nu au intervenit modificări.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea încheierii atacate, respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar gradul de pericol concret s-a diminuat, fapta fiind comisă în urmă cu 6 ani, a fost plecat în Spania unde a lucrat legal, nu există suficiente dovezi că s-ar face vinovat de această faptă și nici că ar împiedica sau s-ar sustrage de la buna desfășurare a procesului.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin încheierea de ședință nr. 14/25 martie 2005 Tribunalului Brașov, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 189 alin. 2 și respectiv art. 174, 176 lit. a Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 25/26 septembrie 2002, împreună cu alte persoane a lovit repetat pe victima, provocându-i grave leziuni, lipsindu-l de libertatea de a se deplasa, urmate de introducerea victimei în portbagajul unui autoturism, uciderea sa fiind disimulată într-un accident rutier, cu incendierea autoturismului.
Temeiurile arestării preventive au fost reprezentate de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, măsura fiind dispusă în lipsa inculpatului care s-a ascuns și a părăsit țara imediat după demararea cercetărilor, mandatul fiind pus în executare la data de 4.10.2008.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condițiile concrete în care se impută inculpatului că ar fi comis faptele, violența excesivă de care au dat dovadă, pe o perioadă mare de timp, modalitatea în care s-a încercat disimularea faptelor prin incendierea mașinii în care se afla victima pentru a părea un accident, numărul persoanelor implicate, natura și gravitatea infracțiunilor.
Faptul că de la comiterea faptelor s-a scurs o perioadă mare de timp s-a datorat faptului că inculpatul s-a ascuns și a părăsit țara imediat după ce au început cercetările și nu este de natură a diminua pericolul concret pentru ordinea publică, astfel încât se constată că se impune continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Se constată,de asemenea, că durata arestării preventive nu a depășit, în prezenta cauză, termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici și față de considerentele expuse, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 27 noiembrie 2008 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2008.
Președinte judecător judecător
- - - - - C
GREFIER
Red.SF/05.12.2008
Tehnoredact.DS/05.12.2008/2 ex.Jud.fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Alexandru Vasiliu, Alina Constanța
