Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 868/2008. Curtea de Apel Brasov

RO MANIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 868/ DOSAR NR-

Ședința publică din 2 decembrie 2008

Completul de judecată format din:

PREȘEDINTE: Simona Franguloiu judecător

- - - JUDECĂTOR 2: Alexandru Vasiliu

- C - JUDECĂTOR 3: Alina Constanța

- grefier

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-.

Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpaților declară că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.

Avocat ales pentru ambii recurenți inculpați solicită admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și rejudecând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Apărătorul inculpaților susține caracterul vremelnic al măsurilor preventive, care nu trebuie să se transforme într-o pedeapsă efectivă, ceea ce contravine scopului și caracterului pentru care legea penală a instituit măsurile preventive.

Inculpații sunt arestați de aproximativ 11 luni de zile pentru așa zise fapte săvârșite în anul 2004. În opinia sa, acum în anul 2008, nu se mai poate reține că inculpații ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publică, care odată cu trecerea timpului s-a diminuat. Față de inculpați s-a reținut că există suspiciunea ca aceștia lăsați în stare de libertate ar părăsi țara, fiind astfel incidente dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală. În opinia sa, la dosar nu există asemenea informații nici probe care să justifice menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.

Măsurile preventive luate față de inculpați nu trebuie să se transforme în pedepse, deoarece atunci dispozițiile legii procesual penale nu ar mai avea nici o valoare, iar prezumția de nevinovăție nu ar mai avea nici o semnificație.

De asemenea, prin menținerea stării de arest preventiv fără a se avea în vedere scopul măsurilor preventive astfel cum este reglementat în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, s-ar aduce atingere garanțiilor și libertăților persoanei, anticipându-se o măsură de condamnare.

Solicită a supune în atenție că cercetarea judecătorească a inculpaților nu este îngreunată de poziția acestor inculpați, ci de aspecte legate de citarea părților vătămate și de neprezentarea acestora.

solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, instanța având la îndemână, o serie de obligații pe care să le impună inculpaților să le respecte pe durata luării măsurii.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, nu s-au modificat și termenul rezonabil nu a fost depășit în cauză.

Recurenta inculpată, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecată în stare de libertate întrucât nu va părăsi țara deoarece are copii mulți și i s-a furat totul din casă.

Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara.

1. Constată că, prin încheierea din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, s-a dispus respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații și.

Pentru dispune astfel, prima instanță a apreciat că sunt în continuare îndeplinite cerințele legale pe care s-a bazat luarea măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol pentru ordinea publică, menținerea măsuri arestării preventive fiind necesară pentru buna soluționare a cauzei, iar durata acestei măsuri înscriindu-se într-un termen rezonabil.

2. Inculpații au declarat recurs împotriva acestei încheieri și au solicitat să nu mai fie privați de libertate, susținând că măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prezintă suficiente garanții că aceștia se vor prezenta la proces. De asemenea, s-a susținut că față de data săvârșirii faptelor și durata măsurii arestării preventive în prezent nu mai subzistă un pericol pentru ordinea publică prin lăsarea lor în libertate.

3. Recursurile sunt nefondate.

Curtea urmează să examineze în primul rând admisibilitatea recursurilor întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 141 Cod procedură penală ar rezulta că inculpații nu au dreptul să declarare recurs în situația în care instanța respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive. Prevederile art. 141 Cod procedură penală contravin dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din CEDO și în aceste condiții, față de reglementarea cuprinsă în art. 20 din Constituție, curtea este obligată să facă aplicarea reglementării internaționale ca normă de drept intern.

Potrivit art. 6 paragraf 1 din CEDO pentru ca procesul să fie corect, între alte condiții, este necesar ca să se asigure o egalitate de arme și de șanse pentru toți participanții. Or, potrivit art. 141 Cod procedură penală, atunci când instanța dispune respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat acesta nu are cale de atac împotriva încheierii, în timp ce atunci când instanța admite cererea de înlocuire procurorul poate exercita calea de atac a recursului. În aceste condiții, apare în mod evident o inegalitate de arme procesuale în sensul că procurorul poate exercita o cale de atac ce nu este pusă și la dispoziția inculpatului. În acest mod este încălcată regula egalității de arme și de șanse și pe cale de consecință, curtea va considera că recursurile inculpaților sunt în principiu admisibile.

În ceea ce privește examinarea recursurilor, se constată că acestea sunt nefondate întrucât, așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, din probele administrate rezultă și în prezent presupunerea că inculpații sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, pericolul social concret al acestora și consecințele produse. Prima instanță a mai reținut în mod justificat și faptul că există la dosar date care arată că inculpații vor încerca să se sustragă de la judecată, intrând în legătură cu ceilalți membri majori ai familiei care se află în afara granițelor țării.

Durata măsurii arestării preventive, deși este de aproape 11 luni, nu a depășit întinderea unui termen rezonabil, ținându-se cont în acest sens atât de pericolul social concret al faptelor cât și de caracterul complex al cauzei și necesitatea menținerii acestei măsuri pentru buna soluționare a cauzei.

4. Așa fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile inculpaților urmează să fie respinse deoarece încheierea primei instanțe este temeinică și legală, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 143, 148 lit. a și și art. 3002Cod procedură penală.

5. Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpații vor fi obligați la cheltuielile judiciare către stat.

Pentru aceste motive

În numele legii

E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.

Obligă pe recurenți la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02.12.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - C

GREFIER

Red.AV/11.12.2008

Tehnoredact.DS/11.12.2008

Jud.fond.

08

Președinte:Simona Franguloiu
Judecători:Simona Franguloiu, Alexandru Vasiliu, Alina Constanța

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 868/2008. Curtea de Apel Brasov