Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 87/R/2009
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 22 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art.197 alin. 1 și 3.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., care solicită acordarea onorariului parțial, pentru prezență la un termen de judecată și studiu dosar.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, constatarea că încheierea penală atacată este nelegală și netemeinică, raportat la faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, cererea Parchetului de menținere a stării de arest preventiv este neîntemeiată.
Constată că instanța de fond a reținut că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv raportat la persoana inculpatului și la faptul că mediul în care acesta trăiește ar conduce la aceste concluzii. În acest sens solicită a se reține că inculpatul are 63 de ani, prezintă afecțiuni neurologice vizibile și că anterior arestării acesta trăia într-o familie organizată și-și desfășura activitatea la o societate comercială. Învederează faptul că a depus o adeverință de la societatea comercială, din care rezultă că inculpatul este extrem de apreciat și că locul acestuia de muncă este păstrat, fiind angajată o persoană pe o durată determinată. Un alt argument al instanței de fond a fost faptul că buletinele de știri relatează astfel de fapte și că este cert că o astfel de persoană este periculoasă. Consideră că poate face trimitere și personal la aceste buletine de știri cotidiene, în speță la cazul, care deși este un individ deosebit de periculos este cercetat în stare de libertate.
De asemenea, constată că instanța de fond a mai reținut că deși au trecut 4 luni de la data luării măsurii arestului preventiv din data de 13 octombrie 2008, față de complexitatea cauzei și de probele administrate în dosar este rezonabilă menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și cercetarea acestuia în această stare, însă personal apreciază că perioada petrecută de inculpat în stare de arest preventiv a atins un termen rezonabil. Totodată, solicită a se avea în vedere că de la comiterea presupusei fapte au trecut 5 luni până la data arestării preventive a inculpatului, care s-a dispus în urma expertizei efectuate în cauză, iar în acea perioadă de 5 luni inculpatul nu a prezentat pericol social.
Analizând motivarea instanței de fond a constatat că aceasta a reținut că la o privire sumară a inculpatului se poate observa că acesta suferă de afecțiunea Parkinson, însă la dosar nu există acte doveditoare. Este adevărat că nu există acte medicale în acest sens, dar nu este culpa inculpatului, deoarece la dosar există toate adresele pe care instanța le-a făcut și la care nu s-a răspuns. Menținerea arestului preventiv pentru că nu s-au depus actele medicale la dosar este în opinia sa neconvingător și nu poate fi imputat inculpatului, astfel că solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a declarat recurs în scris și din acesta rezultă că se va prezenta la fiecare termen de judecată. Dacă se va concluziona, chiar dacă nu există probe certe în acest sens că este vinovat, va fi condamnat, însă până la acel moment se poate dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece nu ar împiedica derularea cercetărilor în cauză.
Reprezentantul Parchetului apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, având în vedere și particularitatea cauzei și procedurile ce nu au fost efectuate în cauză, iar încheierea penală atacată este temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare chemare a organelor de cercetare și va executa pedeapsa dacă va fi condamnat. De asemenea, solicită a se reține că în stare de arest preventiv boala de care suferă i se va agrava.
CURTEA
Prin încheierea penală din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 160 al.1 și 3 rap. la art. 3002 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.03.1946, în C N, CNP -, aflat în Penitenciarul Spital D, și în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 06.11.2008 sub nr-, a fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiuni de viol, prev. de art.197 al. 1,3 Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul în data de 18.05.2008, în jurul orelor 18,00, a săvârșit asupra zonei organelor genitale ale victimei, în vârstă de 8 ani, acțiuni care se circumscriu noțiunii de sex oral (prin lingerea organelor genitale ale victimei de către inculpat), prin constrângere fizică și psihică și profitând de starea victimei, de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 6 noiembrie 2008, fiind înregistrat sub nr. 4702/-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată completului VIII F pentru termenul din 04 decembrie 2008, și s-a fixat termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv la 7 noiembrie 2008.
La termenul de judecată din data de 04.12.2008 a fost din nou verificată măsura arestului preventiva inculpatului.
Procedându-se la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul, respectiv cele prev. de art. 143 pr.pen. în sensul că există probe certe că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că a fost comisă de către inculpat.
Probele amintite constau în procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, procesul verbal de recoltare și ridicare a probelor biologice, raportul de constatare medico-legală și completarea la acest raport, raportul de constatare tehnico-științifică, raportul de evaluare psihologică a victimei, declarația de parte vătămată, declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate, declarații de martori și declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală.
La acest termen de judecată a fost declanșată cercetarea judecătorească, fiind verificat actul de sesizare, dar inculpatul a uzat de dreptul conferit de art.70 al.2 Cod Procedură Penală, arătând că nu mai dorește să facă alte declarații, deoarece cele făcute în faza de urmărire penală reprezintă adevărul. Au fost încuviințate cereri în probațiune atât din partea reprezentantei Parchetului cât și în apărarea inculpatului.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat până în acest moment, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța a reținut numai că, dincolo de încadrarea juridică a faptei ce face obiectul sesizării instanței, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală și sunt indicii suficiente care să contribuie la formarea unei bănuieli legitime ce planează asupra inculpatului.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptei deduse judecății ținând seama de vârsta victimei, de particularitățile sale de dezvoltare fizică și mentală, de mediul în care își desfășoară traiul cotidian. Nu în ultimul rând este, relevant că de situația dispariției părți vătămate din parcul unde se anterior comiterii faptei, s-au sesizat mai multe persoane adulte, opinia publică acționând prompt pentru prinderea celor vinovați, astfel încât a existat un interes, de la început manifestat de publicul larg pentru cazul de față.
La conturarea pericolului pentru ordinea publică ce l-ar determina cercetarea inculpatului în stare de libertate contribuie și cazurile aproape cotidiene de acest gen pe care mass-media le prezintă în buletinele de știri de gen.
Este real că inculpatul este bolnav, instanța constatând personal că inculpatul se află într-o stare fizică vizibil deteriorată, însă la dosarul cauzei nu există nici un act medical care să confirme diagnosticul prezentat de apărare și ușor de prognozat în cauză, în raport de manifestările inculpatului și anume Parkinson. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, conform art.139/1 Cod Procedură Penală, chiar în situația în care inculpatul nu suportă regimul de detenție, el continuă să fie cercetat în stare de arest preventiv numai că urmează tratamentul indicat în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, sub pază. Această situație medicală a inculpatului trebuie constatată însă pe baza unei expertize medico-Iegale, care, deși dispusă de către instanță nu a fost efectuată nici pentru acest termen de judecată.
Este real că de la arestarea preventivă a inculpatului și până în prezent s-a scurs un interval de timp de peste 3 luni de zile, însă, raportat la particularitățile cauzei, la procedurile impuse a se desfășura în cauză și la probatoriul ce va trebui administrat în vederea aflării adevărului, durata arestului preventiva inculpatului este, în mod evident, rezonabilă.
Împotriva încheierii menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului s-au invocat în special motive legate de starea de sănătate a inculpatului și de vârsta acestuia, arătându-se că este bolnav, suferind de ul Parkinson iar menținerea stării de arest preventiv este de natură să-i deterioreze starea de sănătate.
Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de viol prev.de art.197 al.1, 3 pen. constând în aceea că în 18 mai 2008, în jurul orei 18,00 a acționat asupra victimei în vârstă de 8 ani, acțiuni de sex oral prin constrângerea fizică și psihică a acesteia, profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința.
Justificat s-a apreciat la termenul de judecată din 22 ianuarie 2009, că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent.
Într-adevăr, prima instanță a trecut în revistă procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de recoltare și ridicare a probelor biologice, raportul de constatare medico-legală, declarația de parte vătămată și declarațiile martorilor aflați în zonă când a fost surprins inculpatul însoțit de către victimă.
În mod corect s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică constând în sentimentul de nesiguranță ce l-ar declanșa în rândul comunității judecarea inculpatului acuzat de comiterea unei infracțiuni de viol asupra unei minore; este evident că acest pericol nu poate fi evitat nici măcar prin luarea unei măsuri neprivative de libertate față de recurent.
Susținerea sa că se impune revocarea arestării preventive datorită stării sale de sănătate nu are suport legal, deoarece art.139/1 pr.pen. prevede că în cazul în care, pe baza actelor medicale - acte ce nu au fost finalizate încă în cauză - se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
Prima instanță a ordonat la un termen anterior efectuarea de către IML Cau nui raport de expertiză medico-legală prin care să se constate bolile de care suferă inculpatul și unde pot fi tratate acestea, însă deocamdată raportul nu a fost finalizat.
Așa fiind, motivele de recurs invocate sunt netemeinice.
În consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.03.1946, în prezent detinut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
16.02.09/4 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
