Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 88/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 88/R/2009
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 12 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; art. 4 alin. 2 din 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului arată că susține recursul așa cum acesta a fost formulat, solicitând admiterea acestuia. Învederează instanței că toate cererile formulate de inculpat s-au respins și s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, reținându-se că inculpatul este un toxicoman care a comis și infracțiunea de trafic de droguri și că punerea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică sau există necesitatea menținerii arestului preventiv pentru a se împiedica săvârșirea unor noi infracțiuni. Apreciază că până la un moment dat aceste idei pot sta în picioare, însă inculpatul este arestat de peste un an de zile, la dosar nu există probe, și există practică în favoarea apărării că termenul rezonabil prevăzut de CEDO s-a împlinit. De asemenea, consideră că s-a ajuns la un punct mort deoarece inculpatul a fost toxicoman, a comis infracțiunea de trafic de droguri și deși i se reține prin rechizitoriu art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu poate demonstra că în stare de libertate nu va mai comite alte infracțiuni. Arată că l-a sfătuit pe inculpat să se înscrie într-un program al Agenției Naționale Antidrog, dar în opinia sa este vorba de o formalitate.
Solicită, totodată, a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, are un copil minor în întreținere și face parte dintr-o familie, iar cercetarea judecătorească este aproape finalizată. Mai mult, inculpatului i s-au reținut circumstanțe atenuante prin rechizitoriu, putându-se reține că deși este un traficant de droguri care în primul rând a consumat,este greșită soluția instanței de fond pentru că nu reiese necesitatea săvârșirii unei noi infracțiuni după un an și 2 luni.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, prin care s-a respins ca nefondată cererea, instanța de fond apreciind în mod temeinic și legal, raportat la gravitatea concretă a faptei, că nu i se poate acorda beneficiul liberării provizorie pe cauțiune.
Consideră că nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art. 160/4 pr.pen. raportat la art. 160/2 alin. 1.pr.pen. referitor la limitele de pedeapsă, care pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este de la 10 la 20 de ani. Este adevărat că în favoarea inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la Jal imitelor de pedeapsă, dar la o examinare temeinică consideră că trebuie avute în vedere limitele de pedeapsă, deoarece aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 ține de individualizarea pedepsei. Pentru aceste motive solicită a se constata că cererea formulată de inculpat este neîntemeiată, astfel că solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că există un recurs în interesul legii ce stabilește clar ce însemnă pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri când se rețin dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța a făcut o aplicare clară a acestui recurs în interesul legii. Totodată, apreciază că s-ar putea discuta despre existența unei nulități referitoare la faptul că nu a fost audiat inculpatul când s-a formulat această cerere.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de apărătorul său, cu mențiunea că are un copil minor pe care nu l-a mai văzut de 1 an.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 12 ianuarie 2009 Tribunalului Bistrița -N, s-a respins cererea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 05.01.1982 în B, jud. B-N, cetățean român, 8 clase, fără loc de muncă, necăsătorit, un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B, cartier, nr. 161, jud. B-N, CNP--, deținut în Arestul J B-N, trimis în judecată în stare de arest preventiv în dosarul penal nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind liberarea sa provizorie pe cauțiune, ca fiind neîntemeiată.
S-a dispus restituirea cauțiunii de 1.000 lei, depusă cu recipisa de consemnare nr- la CEC, la dispoziția Tribunalului Bistrița -
Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la acest tribunal sub numărul de mai sus, inculpatul a solicitat punerea în libertate provizorie pe cauțiune de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii penale 63/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N și stabilirea obligațiilor ce urmează a fi respectate pe durata liberării provizorii.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul cunoaște dispozițiile legale referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, precum și cele în care cauțiunea nu se restituie, obligându-se să depună cauțiunea care va fi stabilită de instanță.
Cererea formulată de apărătorul inculpatului îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 1606alin. 2 și 3 Cod procedură penală, a fost însușită de inculpat, iar cauțiunea de 1.000 lei RON a fost depusă cu recipisa de consemnare nr. -/1 la CEC, la dispoziția Tribunalului Bistrița -N, în termenul stabilit de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut faptul că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 63/CC din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal - pentru comiterea în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată ulterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în faptul că în data de 24.10.2007, în jurul orelor 20,00, în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți coinculpați, a preluat de la un autocar aparținând SC Trans Internațional SRL B, care atunci sosise din Spania, un colet conținând o cantitate de până la 100 grame din drogul de mare risc cocaină, trimis de o persoană încă neidentificată, după care s-au deplasat cu toții la domiciliul petentului, din B, cart., nr. 161. Aici, în perioada următoare inculpații și au consumat o parte din cantitatea de cocaină, cel dintâi oferind din drogul de risc o mică cantitate și concubinei sale.
S-a mai reținut că la sfârșitul aceleiași săptămâni s-au deplasat în jud. B, unde au vândut o parte din cantitatea de cocaină rămasă unei persoane din localitatea, cunoscută de aceștia sub numele "", și că în perioada 24.10.2007-18.12.2007 inculpații și au consumat în mai multe rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, drogul de mare risc cocaină.
Măsura preventivă, luată inițial pentru 29 de zile a fost ulterior prelungită prin încheierile penale nr. 5/CC/16.01.2008 și nr. 10/CC/30.01.2008, ale Tribunalului Bistrița -N cu încă 30 de zile, după care a fost sesizată instanța cu rechizitoriul parchetului, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 24.03.2008.
Potrivit art. 1604raportat la art. 1602alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune poate fi acordată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt infracțiuni intenționate a căror pedeapsă nu depășește 18 ani, însă, potrivit art. 1604alin. 1 raportat la alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală se exceptează de la beneficiul liberării provizorii pe cauțiune acei inculpați cu privire la care, deși sunt îndeplinite celelalte condiții, există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Raportat la natura, gravitatea faptelor și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni comise în formă continuată și aflate în concurs real, prevăzute de Legea nr.143/2000, instanța apreciază că se impune necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, de aceeași natură cu cele pentru care este trimis în judecată sau de natură diferită, dată fiind dependența de droguri, cât și necesitatea de a obține venituri pentru asigurarea existenței zilnice, personale și a familiei.
Susținerile petentului în sensul că este infractor primar, este tânăr, are în întreținere un copil minor, a recunoscut că a procurat droguri pentru consum propriu, iar cu ocazia percheziției a fost descoperită o cantitate foarte mică de droguri respectiv 3,7 gr. că în cauză mai sunt de audiat doar doi martori pe care nu îi cunoaște și care au fost martori asistenți cu ocazia efectuării percheziției domiciliare a inculpatului de la O sunt nerelevante în cauză, raportat la condițiile prevăzute de art.160/4 rap. la art.160/2 al.1 și 2 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul. S-a arătat că a recunoscut comiterea faptei, are un copil minor în întreținere și face parte dintr-o familie, iar cercetarea judecătorească este aproape finalizată. Mai mult, inculpatului i s-au reținut circumstanțe atenuante prin rechizitoriu, putându-se reține că deși este un traficant de droguri care în primul rând a consumat,este greșită soluția instanței de fond pentru că nu reiese necesitatea săvârșirii unei noi infracțiuni după un an și 2 luni de detenție.
Instanța de recurs reține următoarele:
este reținerea instanței de fond în sensul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate legal cu pedepse ce nu depășesc 18 ani, pentru ca aceeași instanță în continuare să abordeze pe substanță cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată și să rețină în final că aceasta ar fi neîntemeiată. Redăm împrejurarea că infracțiunile de trafic de droguri de mare risc ce este reținută în sarcina inculpatului, respectiv cea de la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 al.2C.pen. prevede limite între 10 și 20 ani închisoare. Este real că în favoarea inculpatului s-au reținut și disp.art.16 din Legea nr.143/2000 vizând reducerea la Jaa cestor limite însă se pare că abordarea recentă a problemei juridice din partea, face trimitere la incidența concretă a acestor reduceri în procesul de individualizare concretă judiciară a sancțiunilor și nu în ceea ce privește incidența unor anumite instituții juridice între care ar putea figura și cea a liberării provizorie pe cauțiune.
Dar, chiar trecând peste astfel de incidente de ordin formal, nu putem să consemnăm decât corectitudine în abordarea pe fond a cauzei de către prima instanță. Astfel, raportat la natura, gravitatea faptelor și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni comise în formă continuată și aflate în concurs real, prevăzute de Legea nr.143/2000, corect s-a apreciat că se impune necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni, de aceeași natură cu cele pentru care este trimis în judecată sau de natură diferită, dată fiind dependența de droguri, cât și necesitatea de a obține venituri pentru asigurarea existenței zilnice, personale și a familiei.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc. se va respinge recursul.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat, fiul lui și, aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR/23.02.09/3 EX
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
