Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 870/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 870/
Ședința publică din 10 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 26.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât există indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea și sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f
C.P.P.Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților-apelanți.
În baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:
- (fiul lui și, născut la data de 09.11.1988, CNP - -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/07.03.2009 emis de Judecătoria Lugoj,
- (fiul lui și, născut la data de 16.08.1987, CNP - 1 -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/07.03.2009 emis de Judecătoria Lugoj, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timiș, deliberând asupra stării de arest preventiv a apelanților-inculpați și, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă și în prezent. S-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii și la modul concret de săvârșire a acesteia, astfel că, în temeiul art. 3002Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană Drepturilor Omului, tribunalul a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Timiș în data de 26.08.2009 în dosarul nr-, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 07.09.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar cu ocazia susținerii orale a acestuia inculpatul a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Mai mult, în cauză s-a pronunțat de către prima instanță o hotărâre penală de condamnare a acestuia, respectiv sentința penală nr. 1138/2007 a Judecătoriei Lugoj, ce face obiectul apelului înregistrat la ribunalul Timiș sub nr-. Pe de altă parte, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave (în cauză fiind vorba de infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a Cod Penal), și dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acestora. Infracțiunea de tâlhărie aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța fizică și patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1 pct. 1, lit. C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 26.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului Tas umei de 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -11.09.209
Tehnored. -15.09.2009
Prima instanță: jud. - Judecătoria Lugoj
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
