Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 871/
Ședința publică din 10 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 115/CC din 05.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistată de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului, după ce i-au fost aduse la cunoștințe dispozițiile art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatei-recurente, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal,fiind întrunite temeiurile prev.d e art. 148 lit. f C.P.P. raportat la circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, la faptul că inculpatul și-a recunoscut fapta și este recidivist.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 115/CC din 05.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 149/1 C.P.P. a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 19.08.1954 în localitatea P, jud. N, CNP - -, cetățenie română, domiciliat în T, jud. T, carte de identitate provizorie, seria nr. - emisă de Poliția municipiului T pentru perioada 21.10.2008-21.10.2009, lipsă locuință, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 05.09.2009 până la data de 03.10.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr. 5419/30/05.09.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20.pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. constând în aceea că la data de 04.09.2009, ora 16.oo, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima, în incinta barului din T, i-a aplicat acestuia 2 lovituri de cuțit, în zona gâtului, punându-i viața în pericol.
În consecință, s-a reținut că având în vedere întregul material probator administrat în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și fiind întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 alin. 1 lit. f Cod Penal, se impune arestarea preventivă a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt, precum cea descrisă de procuror.
De asemenea, prima instanță a reținut că în cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.Pe de altă parte, art. 5 alin.1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune.
În speță, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația olografă a inculpatului de la filele 20- 21 dosar p, declarațiile martorilor, și, precum și concluziile provizorii întocmite de IML T urmare a examinării părții vătămate, Tribunalul Timișa apreciat că există probe că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat penal, infracțiune recunoscută inclusiv de acesta.
Prin urmare prima instanță a apreciat că este îndeplinită cerința instituită de art. 143.pen.
De asemenea, s-a mai constatat că legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul o pedeapsă mai mare de 4 ani și ținând cont de gravitatea deosebită a faptei, de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat și pentru alte infracțiuni, așa cum s-a reținut din fișa de cazier judiciar de la filele 28-29 dosar P, este evident că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8.C.P.P. art. 143.C.P.P. art. 148 lit. f C.P.P. art. 149-151.C.P.P. a admis cererea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Împotriva încheierii penale nr. 115/CC/05.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 07.09.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatului, ale martorilor oculari, procesul verbal de cercetare la fața locului. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat risc aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv vieții persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 115/CC din 05.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. pr. pen respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 115/CC/05.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 160 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorar avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-11.09.209
Tehnored. -17.09.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
