Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 877
Ședința publică din data de 04 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 06 iulie 1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza art. 3002al. 1 rap. la art. 160 al. 1 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și în temeiul art. 160 al. 3 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a acestuia în cursul judecății cauzei în fond.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că s-a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Critică încheierea sub aspectul menținerii stării de arest preventiv a inculpatului, întrucât la această dată temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar punerea în libertate a acestuia nu ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică.
Se arată că pe întreaga desfășurare a procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, recurentul inculpat a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise.
În faza de urmărire penală au fost administrate toate probatoriile urmând ca în fața instanței de fond să fie reapreciate aceste probatorii, iar odată pus în libertate inculpatul nu ar putea influența administrarea probatoriilor.
Recurentul inculpat are doi copii minori în întreținere, cu vârste de 10 luni, fiind gemeni, soția sa nu realizează venituri, singurul venit în familia fiind alocația primită pentru cei doi copii.
Pentru toate aceste motive, față de lipsa pericolului concret pentru ordinea publică al inculpatului, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea unei alte măsuri preventive se solicită aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, prev. de art. 136 lit. b cod proc. penală, respectiv disp. art. 145 Cod proc. penală privind obligarea de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 139 al. 1 Cod proc. penală se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântulformulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură, întrucât încheierea este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive prev. de art. 148 lit. f Cod proc. penală, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Se arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni sunt mai mari de patru ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea faptelor comise.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât are doi copii minori în vârstă de 10 luni ce locuiesc cu bunicii săi, părinții fiind decedați.
Arată că avea un loc de muncă, fiind unicul întreținător al familiei, deoarece soția sa nu are niciun venit.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.11.2009, Tribunalul Prahovaa dispus, între altele, în baza art. 3002al. 1 rap. la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală, menținerea stării de arest a inculpatului fiul lui G și, născut la 06.07.1987 în P, deținut în Penitenciarul Mărgineni constatând legalitatea și temeinicia luării acestei măsuri preventive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr. 457/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal și art. 321 alin. 1 cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 10 mai 2009 pătruns pe terasa magazinului, unde la lovit cu pumnii și picioarele, în zona capului și toracelui pe G, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața și a tulburat grav liniștea și ordinea publică din local.
Alături de inculpat, pentru aceleași fapte, a fost trimis în judecată și inculpatul.
Prin încheierea nr. 13 din data de 14 mai 2009 din Camera de Consiliu, Tribunalul Prahovaa admis propunerea parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 14 mai 2009 până la data de 11 iunie 2009, inclusiv, măsură care a fost prelungită și ulterior menținută de instanța de fond, temeiul arestării fiind disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f
C.P.P.Pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părții civile, ale martorilor, și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, tribunalul a reținut că sunt indicii temeinice și probe verosimile în a considera că inculpatul este autorul faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei, respectiv tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor calificat precum și împrejurările în care inculpatul a acționat și pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea arestării preventive.
Se mai argumentează că menținerea acestei măsuri este conform disp. art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO care prevede că atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiunea sau să fugă după săvârșirea acesteia, reținerea sau arestarea este justificată pentru aducerea persoanei în fața autorității judiciare competente.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul prin apărătorul desemnat din oficiu, mai arată că a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise, că are doi copii minori în întreținere iar soția sa nu realizează venituri, el fiind singurul întreținător de familie, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod proc. penală.
Curtea, examinând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod justificat instanța a apreciat că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, fiind îndeplinite disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că sunt indicii temeinice și probe verosimile pentru a considera că inculpatul a comis infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod penal și art. 321 alin. 1 cod penal, pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a argumentat corect că pericolul concret pentru ordinea rezultă din modalitatea de comitere a faptei, respectiv pătrunderea pe terasa magazinului și aplicarea unor lovituri repetate cu pumnii și picioarele în zona capului și toracelui părții vătămate G, cauzându-i acestuia leziuni care i-au pus viața în primejdie și a tulburat liniștea și ordinea publică din localul respectiv.
Totodată, amploarea acestui gen de infracțiuni și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membri ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul nepatrimonial la sănătate, evidențiază cu prisosință că lăsarea în libertate a inculpatului, ar avea o rezonanță negativă în rândul populației, creându-se temerea că organele abilitate nu reacționează eficient împotriva unor astfel de făptuitori care săvârșesc fapte grave.
Așa fiind, susținerea recurentului că în prezent nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este lipsită de temei.
Probele administrate în cauză până în acest moment constituie indicii și probe verosimile că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Referirea inculpatului la problemele familiale în sensul că are doi copii gemeni în vârstă de 10 luni în întreținere, soția sa nu lucrează și singurul venit este alocația de stat, nu constituie elemente de natură să atenueze pericolul social pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor ce formează obiectul cercetării penale.
În cursul judecății, într-adevăr se poate dispune înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură preventivă dar numai în situația în care s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum rezultă din interpretarea disp. art. 139 alin. 1 Cod proc. penală.
Or, în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate, astfel că cererea inculpatului de înlocuire a măsurii preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, este lipsită de fundament și va fi respinsă ca neîntemeiată.
În mod corect instanța de fond a apreciat că menținerea stării de arest a inculpatului nu contravine dispozițiilor prev. de art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, câtă vreme există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune și există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă faptă sau să fugă după săvârșirea acesteia, privarea de libertate fiind necesară în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, asigurând astfel buna desfășurare a procesului penal.
În raport de considerentele arătate, curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
4 ex./07.12.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
