Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALAL SI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALA NR. 88/R/2008

Ședința publică din 4 februarie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Livia Mango judecător

JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

GREFIER: -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva incheierii penale fără număr din 28.01.2008 pronuntata de Tribunalul Cluj, in dosarul nr-, prin care a fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și s-a menținut starea de arest a acestuia, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infractiunilor de trafic de persoane prev.de art. 12 al.1 și al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, trafic de minori prev.de art. 13 al.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și constituire intr-un grup infracțional organizat, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărătorul ales, av. din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a facut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că își menține recursul declarat.

Nefiind cereri prealabile sau excepții, instanta acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, admiterea cererii de revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită în temeiul art.139 Cod pr.pen, art.145 sau 145¹Cod pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că temeiurile care au stat la baza arestării nu mai subzistă raportat la faptul că 80% din probațiune a fost administrată, iar martorele, audiate în faza de cercetare judecătorească, au revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că au fost obligate de către anchetatori să declare împotriva inculpaților. La dosar nu există probe de vinovăție împotriva inculpatului, iar conform practicii CEDO odată cu trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică, care a existat la data arestării s-a estompat. În acest sens depune la dosarul cauzei liste cu numele și datele de identitate a unor persoane care sunt de acord ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, nereprezentând nici un pericol lăsarea acestuia în libertate.

Mai arată că, instanța de fond a apreciat că la acest moment temeiul prev. de art.148 lit.a Cod pr.pen.nu mai subzistă, însă solicită să se rețină că acest temei nu a existat nici la momentul luării măsurii preventive având în vedere că inculpatul nu a fost niciodată citat legal pentru a se sustrage de la urmărirea penală și s-a prezentat singur la autorități.

Cu privire la infracțiunea de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, arată că nu există probe și nici indicii că inculpatul a comis această infracțiune.

Nici temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu se mai justifică raportat la declarațiile martorilor și referatul de evaluare din care reiese că inculpatul este un om de cuvânt, de onoare și că își proteja angajații, precum și raportat la declarațiile părților civile care au declarat că nu se simt amenințate de inculpat. De asemenea, arată că sechestrul asigurator a fost ridicat, iar opinia publică publică percepe în alt mod infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Procurorul solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheierii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond în mod corect a reținut că o parte din temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Din probele administrate în cauză rezultă că temeiul prev. de art. 143 Cod pr.pen. există în sensul că există probe și indicii că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul, având cuvântul, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată așa cum rezultă și din probele administrate în faza de cercetare judecătorească.

CURTEA

Prin încheierea penală fără număr din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpatul, prin apărător.

În baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul:, fiul lui și, născut la 12.07.1970 În C N, jud.C, domiciliat în C N,-,.3, CNP.-, cetățenie română, căsătorit, posesor al seria - nr.-.

A fost mentinută starea de arest a inculpatului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Inculpații, și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/200l, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. trafic de minori, prev. de art.13 alin. 1 și alin.2 lit.a din Legea nr.678/200l cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și constituire într-un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,cu aplic. art.33 pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada 2002-2007, inculpații au constituit un grup infracțional organizat, context în care prin înșelăciune, amenințare și violență, au racolat, găzduit și transportat mai multe tinere, din care o parte minore, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției sau alte forme de exploatare sexuală, precum și prin îndeplinirea de munci și servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate sau securitate, ținând în stare de aservire un număr de 40 de tinere dintre care 6-7 erau minore, pe care le-au exploatat atât sub aspectul condițiilor de muncă, salarizare, sănătate sau securitate cât și sexual prin obligarea la practicarea prostituției, devenind în timp tot mai violenți și mai îndrăzneți, ajungându-se până la a urmări victimele pe stradă, a le lua cu forța din alte cluburi unde acestea s-au angajat între timp și a le obliga să se întoarcă.

Prin încheierea penală nr. 47/C/2007 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților iar ulterior măsura arestării a fost prelungită prin încheierea penală 58/C/2007 a Tribunalului Cluj până la data de 27.05.2007.

După înregistrarea dosarului la instanță la data de 25.05.2007 s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive potrivit dispozițiilor art. 300/1 pr.pen. măsura arestării preventive fiind menținută față de toți cei patru inculpați. Recursurile inculpaților declarate împotriva acestei încheieri au fost respinse ca nefondate prin decizia penală 335/31.05.2007 a Curții de APEL CLUJ.

La termenele de judecată din datele de 21.06.2007, 9.08.2007 și 13.09.2007 măsura arestării preventive a fost menținută față de inculpați în temeiul dispozițiilor art. 300/2 pr.pen. respingându-se totodată și cererile de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea față de toți cei patru inculpați.

La termenul de judecată din data de 27 august 2007 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea față de inculpații și, încheierea rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. Prin aceeași încheiere s-a reținut că temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și e pr.pen nu mai subzistă față de nici unul dintre inculpați.

Prin încheierea penală din data de 3.12.2007 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi țara și s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi țara, menținându-se starea de arest preventiv față de inculpatul. Încheierea a rămas definitivă prin decizia penală 770/R/2007 a Curții de APEL CLUJ.

Tribunalul apreciază însă că celelalte temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul subzistă și în prezent, neimpunându-se la acest moment procesual înlocuirea acestei măsuri sau judecarea acestui inculpat în stare de libertate.

Sunt îndeplinite cerințele art.143 pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este sunt cercetat, avându-se în vedere declarațiile părților vătămate, Timea, și, precum și ale martorilor audiați În cursul urmăririi penale și în fața instanței.

Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare, în examinarea acestui aspect se au în vedere până în prezent declarațiile inculpaților și din faza de urmărire penală și din fața instanței, precum și interceptările de convorbiri telefonice care se află depuse la grefa instanței potrivit art. 91 ind. 3.pr.pen. (vo1.2-7 ).

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. a pr.pen. tribunalul a apreciat la acest moment că acesta nu mai subzistă în cauză față de inculpat, raportat la timpul deja petrecut în detenție preventivă de către acesta, la concluziile referatului de evaluare precum și la faptul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată. În acest sens, instanța își va însuși la acest moment procesual susținerile apărării potrivit cărora acest temei de arestare este susceptibil de a se modifica pe măsură ce cercetarea judecătorească avansează și nu are caracter perpetuu, apreciind că în prezent nu se mai poate susține că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să se sustragă judecății.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că este în continuare incident în cauză temeiul prevăzut de art. 148 lit f pr.pen. iar acesta justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acest inculpat, atât prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cât și prin prisma existenței la dosar a unor probe din care rezultă că lăsarea în libertate a acestui a prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, în ciuda faptului că acesta se află la prima confruntare cu legea penală.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit f pr.pen. tribunalul a reținut că pentru infracțiunea de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, este prevăzută pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și alin.2 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi iar pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1 și alin.2 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, fiind îndeplinită cea dintâi teză a art.148 litf pen.

Cod Penal

. Potrivit art. 5 pct 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.

23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane are un caracter excepțional și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a de crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, considerat de către anchetatori a fi de fapt liderul grupului, așa cum s-a arătat și

în încheierile anterioare, "probele" despre care fac vorbire dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea Împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.

Din aspectele care reies până în prezent din actul de sesizare și din materialul probator administrat în faza de urmărire penală și parțial în fața instanței de judecată rezultă că faptele inculpatului (patronul clubului " s) s-au desfășurat pe o durată de timp de câțiva ani, reținându-se în rechizitoriu că acesta a instituit o atmosferă de teroare față de fetele cu privire la care se retine că ar fi victimele traficului de persoane, sens în care ar fi fost sprijinit și ajutat și de bodyguarzi. În acest sens, la acest moment procesual instanța va avea în vedere declarațiile părților vătămate și ale unor martore din fața instanței, în sensul că între ele dansatoarele evitau să vorbească deschis dacă doreau să își găsească un nou loc de muncă, de frica patronului. Mai multe martore audiate până în prezent în cauză au furnizat elemente care pot conduce la concluzia că inculpatul a avut un comportament violent (verbal și uneori chiar fizic) față de angajatele clubului.

Situația acestui inculpat este deci diferită, cel puțin din perspectiva acuzării, de a celorlalți inculpați din prezenta cauză și de a celor față de care acuzarea a apreciat că se impune disjungerea cauzei.

În aceste condiții, instanța a apreciat că există indicii care conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar fi de natură să genereze în rândul comunității și chiar la nivelul subiectiv de percepție al unor părți vătămate reacții negative.

Aspectele cuprinse în referatul de evaluare întocmit în cauză vor fi avute eventual în vedere la individualizarea pedepsei, în cazul în care inculpatul va fi găsit vinovat, însă doar împrejurarea că în prezent inculpatul s-a adaptat mediului de detenție și are susținere din partea familiei nu sunt suficiente în acest moment pentru a se dispune judecarea sa în stare de libertate.

Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat de o asemenea manieră care să justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celui solicitat personal de către inculpatul.

Ca atare, în temeiul prevederilor art. 139 rap. la art. 145/1 pr.pen. această cerere a fost respinsă și a fost menținută măsura arestării preventive față de acesta.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, în cauză, toate martorele au revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că au fost obligate de către anchetatori să declare împotriva inculpaților.

Astfel, în opinia inculpatului nu există probe de vinovăție împotriva sa, ba mai mult, odată cu trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică, care a existat la data arestării s-a estompat. În acest sens s-au depus la dosarul cauzei liste cu numele și datele de identitate a unor persoane care sunt de acord ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate, nereprezentând nici un pericol lăsarea acestuia în libertate.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

După trimiterea în judecată a inculpaților, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv a coinculpaților, menținând această măsură preventivă privativă de libertate doar față de inculpatul, tocmai în considerarea faptului că, această măsură este individuală și că trebuie să se țină seama de participarea fiecărui inculpat la comiterea faptei pentru care sunt aceștia cercetați.

Prima instanță a analizat în mod detaliat actele și lucrările dosarului și a concluzionat că, în cauză există în continuare indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat, fiind îndeplinite astfel cerințele art.143

C.P.P.

De alfel, jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate așa încât pot să evalueze în mod obiectiv situația de fapt. Astfel, în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul.

În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.P.P. caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.

Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.

Din considerentele hotărârii penale atacate rezultă că, în cauză subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f C.P.P. nefiind relevante în cauză listele cu semnături depuse la dosar,aprecierea acestui pericol fiind un atribut exclusiv al instanței de judecată, care la luarea acestei hotărâri a ținut seama de toate criteriile de stabilire a pericolului concret pentru ordinea publică, descrise în literatura de specialitate și în jurisprudență, precum și de dispozițiile art.5 din CEDO și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Față de cele e mai sus, constatând că, în cauză a fost pronunțată o hotărâre temeinică și legală, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat.

Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 12 iulie 1970, în prezent arestat și deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 28 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - -

Red./

3 ex./5.02.2008

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

#Judecator Livia Mango

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Cluj