Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 901
Ședința public din data de 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Judector: - - -
Judector: - - -
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 29 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul M rgineni, împotriva încheierii din data de 03.12.2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 139 s C.P.P.-a respins ca neîntemeiat cererea formulat de inculpat, de înlocuire a msurii arestrii preventive cu msura preventiv prev. de art. 145 sau 145/1 C.P.P. iar în temeiul art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia msurii arestrii preventive a inculpatului și s-a menținut aceast msur.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț dup care:
S-a dat posibilitatea aprtorului s ia legtura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arat c nu mai au cereri de formulat în cauz, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, faț de susținerile prților în sensul c nu mai au cereri de formulat în cauz, precum și faț de actele și lucrrile dosarului, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat critic încheierea dat de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În opinia sa, la acest moment nu mai subzist motivele pentru care s-a luat inițial împotriva inculpatului msura arestrii preventive.
Susține astfel, având în vedere c nu mai sunt întrunite condițiile prevzute de lit. a) a articolului 148 C.P.P. deoarece inculpatul nu s-a sustras de la urmrirea penal, având de asemenea o atitudine sincer, recunoscând și regretând fapta comis. Mai mult, nu exist indicii în sensul c inculpatul ar fi încercat s zdrniceasc aflarea adevrului și nici nu exist date din care s rezulte c inculpatul, în situația în care va fi cercetat în stare de libertate s-ar pregti s svârșeasc alte fapte, atâta timp cât nu are antecedente penale și provine dintr-o familie organizat.
Cu privire la condițiile prevzute de art. 148 lit. f C.P.P. apreciaz c nici acestea nu sunt îndeplinite, de vreme ce la acest moment inculpatul nu mai prezint pericol social pentru societate, iar lsarea sa în libertate nu ar produce disfuncții societții, dat fiind comportamentul inculpatului înainte de svârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește fapta reținut în sarcina inculpatului, dorește s fac unele precizri: La momentul svârșirii faptei reținut în sarcina inculpatului, acesta s-a aflat într-o grav tulburare, fiind svârșit pentru înlturarea unui atac material și imediat.
Precizeaz de asemenea faptul c, din actele dosarului rezult c inculpatul nu a cunoscut c victima a decedat și în plus de aceasta, inculpatul nu a dorit decesul victimei, aceasta fiind o întâmplare nefericit.
Solicit a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizat așa cum a mai artat, iar prinții si în vârst de 70 de ani au mare nevoie de el la domiciliu. Mai mult, inculpatul a fost de acord s plteasc și o parte din daune prților vtmate.
Se solicit admiterea recursului, casarea încheierii pronunțat de Tribunalul Prahova la data de 03.12.2009, iar pe fond înlocuirea msurii arestrii preventive cu obligarea de a nu prsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțat de Tribunalul Prahova ca legal și temeinic, întrucât instanța de fond în mod corect apreciat c și în prezent subzist temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului msura arestrii preventiv, respectiv cele prevzute de art. 148 lit. f în C.P.P. sensul c pedeapsa este mai mare de 4 ani și exist probe certe din care rezult c inculpatul prezint pericol social pentru ordinea public, pericol ce reiese din gravitatea faptei și modalitatea de svârșire a acesteia, precum și din modul de operare al inculpatului care a lovit victima cu cuțitul producându-i decesul, astfel c intenția indirect existat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regret fapta, îns solicit s fie judecat în stare de libertate pentru a-și întreține prinții.
CURTEA:
Asupra recursului penal de faț reține urmtoarele:
Prin încheierea din data de 03.12.2009 pronunțat de Tribunalul Prahova, în baza art. 139 s C.P.P.-a respins ca neîntemeiat cererea formulat de inculpatul, de înlocuire a msurii arestrii preventive cu msura preventiv prev. de art. 145 sau 145/1 C.P.P. iar în temeiul art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia msurii arestrii preventive a inculpatului și s-a menținut aceast msur.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut c inculpatul a fost trimis în judecat prin rechizitoriul nr. 807/P/2009 al Parchetului de pe lâng Tribunalul Prahova pentru svârșirea infracțiunilor de omor,prev. de art. 174-175 lit. i cod penal și de violare de domiciliu, prev.de art. 192 cod penal, constând în aceea c, la data de 08.09.2009, în cadrul unui conflict cu, pe un drum public din localitatea, a aplicat acestuia lovituri cu un cuțit, în zona gâtului, provocându-i acestuia decesul.
S-a apreciat, în esenț, de ctre tribunal c în cauz temeiurile ce au stat la baza arestrii preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, iar cererea formulat de acesta privind înlocuirea msurii arestrii preventive nu este fondat, deoarece se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând c nu mai subzist temeiurile pentru care s-a dispus arestarea sa preventiv și c lsarea sa în libertate nu prezint pericol pentru ordinea public, deoarece cauza se afl în faza de cercetare judectoreasc, inculpatul nu mai poate influența aflarea adevrului și nici probele ce se vor administra, cu atât mai mult cu cât a recunoscut svârșirea faptei, nu are antecedente penale, iar situația sa familial impune prezența sa alturi de membrii familiei, care sunt lipsiți de venituri și de sprijinul moral și material necesar.
Curtea examinând încheierea recurat, în raport de criticile formulate, de actele și lucrrile dosarului dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevzute de art.385/9 alin.3 pr.penal, constat c recursul este nefondat, dup cum se va arta în continuare:
Prima instanț a realizat o corect aplicare în cauz a disp. art.300/2 rap. la art.160/b pr.penal, potrivit crora în cursul judecții, atunci când instanța constat c temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau c exist temeiuri noi care justific privarea de libertate, dispune prin încheiere motivat menținerea arestrii preventive.
În acest context, este adevrat c pe parcursul judecții, aceast msur preventiv poate fi revocat și dup caz, înlocuit cu alta restrictiv de libertate mai ușoar, numai atunci când se constat c temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau c nu exist temeiuri noi care s justifice continuarea privrii de libertate, pentru asigurarea normalei desfșurri a procesului penal.
În cauz se observ c, recurentul a fost trimis în judecat prin rechizitoriul nr. 807/P/2009 al Parchetului de pe lâng Tribunalul Prahova pentru svârșirea, în concurs, a infracțiunilor de omor, prev. de art. 174-175 lit. i cod penal și de violare de domiciliu, prev.de art. 192 cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului c, la data de 08.09.2009, în cadrul unui conflict cu,declanșat inițial prin ptrunderea fr drept a inculpatului în locuința victimei, iar apoi continuat pe un drum public din localitatea, a aplicat acestuia lovituri cu un cuțit, în zona gâtului, provocându- decesul.
Arestarea preventiv a recurentului s-a dispus de ctre instanța de judecat, respectiv Tribunalul Prahova, la data de 09.09.2009 constatându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art. 136, art. 143, art.149/1 și art. 148 lit. f cod procedur penal, în sensul c exist probe și indicii temeinice, verosimile, care atest participația recurentului la svârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecții, pedeapsa prevzut de lege pentru infracțiunile deduse judecții este mai mare de 4 ani închisoare, iar lsarea inculpatului în libertate prezint un pericol concret pentru ordinea public.
Din examinarea actelor și lucrrilor dosarului rezult c aceste temeiuri subzist și în prezent și impun privarea recurentului de libertate.
Sub un prim aspect, în cauz exist în continuare probe și indicii temeinice, verosimile, care atest participația recurentului la svârșirea infracțiunii pentru care este dedus judecții, acestea fiind reprezentate de mijloacele de prob avute în vedere la momentul emiterii actului de sesizare a instanței, iar recurentul recunoscând, de altfel, participația sa penal, deși a opinat c aceasta nu ar îmbrca o form infracțional.
Astfel, cerința prevzut de art.143 pr.penal,este în continuare satisfcut, cât vreme pe parcursul urmririi penale au fost administrate suficiente mijloace de prob din coroborarea crora rezult, cel puțin pân la acest moment, comiterea de ctre recurent a faptei ce formeaz obiectul judecții.
Este adevrat c, pe întreg parcursul procesului penal, pân la pronunțarea unei hotrâri definitive își produc efectele pe deplin dispozițiile ce reglementeaz incidența prezumției de nevinovție, îns, atâta vreme cât pe parcursul urmririi penale au fost administrate probe și sunt suficiente indicii temeinice din care rezult bnuiala legitim și verosimil de participare a recurentului la svârșirea faptei, privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovție, ci o expresie a aplicrii art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția European a Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, potrivit cruia privarea de libertate este admisibil "dac cel în cauz a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autoritții judiciare competente, atunci când exist motive verosimile de a bnui c a svârșit o infracțiune sau când exist motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica s svârșeasc o infracțiune sau s fug dup svârșirea acesteia".
Pe de alt parte, în ceea ce privește concluzia vizând pericolul pentru ordinea public, este important de subliniat c, deși pericolul social al infracțiunii nu se confund cu pericolul pe care l-ar prezenta lsarea inculpatului în libertate, totuși, în aprecierea celei din urm condiții, nu se poarte face abstracție de gravitatea infracțiunii dedus judecții, care în cauza de faț este o infracțiune contra vieții, deci de o gravitate ce nu poate fi pus la îndoial.
Este adevrat c inculpatul este o persoan lipsit de antecedente penale, îns în cauza de faț, aceasta nu poate constitui un argument hotrâtor în aprecierea întrunirii condițiilor prevzute de lege, necesare pentru menținerea recurentului în detenție.
Așa cum de altfel a observat și prima instanț, în aprecierea necesitții menținerii arestrii preventive, nu se poate face abstracție de pericolul social concret al faptei pentru care recurentul este dedus judecții, cu atât mai mult cu cât, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, condiția necesitții presupune, ca și ipotez, existența unui interes public, în sensul privrii de libertate, interes care ar putea fi atât buna administrare a justiției și evitarea riscului sustragerii de la proces, dar și protejarea publicului larg de riscul repetrii faptelor, inclusiv prin eliminarea unei percepții generale potrivit creia faptele de o asemenea gravitate și periculozitate nu ar fi în mod corespunztor reprimate, sancționate și eventual prevenite.
Cum în cauz condiția existenței unor motive verosimile privind bnuiala svârșirii unei infracțiuni este pe deplin îndeplinit, în raport de ansamblul mijloacelor de prob administrate în cauz, Curtea constat c în plus, privarea de libertate a inculpatului recurent a fost în mod judicios apreciat ca necesar, atât pentru buna administrare a justiției, respectiv riscul preîntâmpinrii sustragerii de la proces, cât și pentru protejarea interesului public legat de riscul repetrii faptelor, mai ales dat fiind caracterul violent al acesteia, soldat cu decesul unei persoane.
Ca atare, în mod judicios tribunalul a constatat c temeiurile ce au stat la baza arestrii preventive a recurentului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel încât criticile fiind apreciate ca nefondate, urmeaz ca recursul s fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penal, neexistând temeiuri pertinente pentru a se aprecia c în cauz înlocuirea msurii arestrii preventive, așa cum a solicitat recurentul, cu o alt msur preventiv mai ușoar, ar satisface în mod eficient exigențele impuse de desfșurarea în bune condiții a procesului penal, în continuare.
Faț de considerentele expuse și constatând c în cauz prima instanț a pronunțat o hotrâre legal și temeinic, iar motivele invocate de recurent nu reprezint suficiente temeiuri pentru a se putea aprecia c privarea sa de libertate nu mai este necesar, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penal.
Vzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, nscut la data de 29 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul M rgineni, împotriva încheierii din data de 03.12.2009 pronunțat de Tribunalul Prahova.
Oblig recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public astzi, 11.12.2009.
Președinte, Judectori,
- - - - - -
Grefier,
GC
GC
4 ex./15.12.2009
f-
Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
numr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
