Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 902/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 902
Ședința publică din data de 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -, din cadrul T- Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21 septembrie 1971, domiciliat în B, str. - B- Târgoviște nr. 37, -.9, jud. I, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, încheierea din 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-, prin care în baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/2009. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest preventiv.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea dată de Tribunalul Prahova pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive.
Susține astfel, având în vedere împrejurarea că la acest moment inculpatul nu mai prezintă pericol social, întrucât temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive s-au schimbat și nici nu au apărut altele noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât acesta este arestat de 16 luni.
Inițial, s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului, însă, în prezent, urmărirea penală a fost finalizată, iar cercetarea judecătorească este aproape de final, probele fiind administrate aproape în totalitate, iar cele ce au mai rămas de administrat nu pot fi de natură să fie influențate de inculpat.
În ceea ce privește pericolul concret pentru societate pe care l-ar reprezenta inculpatul în situația în care va fi pus în libertate, același apărător susține că, deși la dosar există probe sub forma declarației de parte vătămată, urmărirea penală a fost finalizată fără efectuarea altor probe care să se coroboreze cu aceste declarații de parte vătămată.
Mai mult, nu înțelege motivul pentru care părțile vătămate nu s-au plâns de infracțiunile săvârșite de inculpat la poliția cehă, acestea plângându-se de infracțiunile săvârșite de inculpat la organele judiciare din țara noastră, însă după o perioadă mare de timp.
Din punctul său de vedere, declarațiile părților vătămate sunt aproape identice, motiv pentru care apreciază că acestea au fost dictate de o anume persoană.
Cu privire la condițiile prevăzute de art. 143 C.P.P. susține că, în opinia sa, nici acesta nu mai subzistă.
Solicită instanței de recurs, ca la pronunțarea deciziei să aibă în vedere și situația materială deosebit de precară a familiei inculpatului care la acest moment este sprijinită de rude, neavând nicio sursă de venit.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât inculpatul nu prezintă pericol concret pentru societate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect apreciat că și în prezent subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că pedeapsa este mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică, pericol ce reiese din gravitatea faptei și modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și din modul de operare al inculpatului.
Arată de asemenea că, la termenul de judecată din data de 03.12.2009 au fost audiate 2 părți vătămate, care și-au menținut poziția și mai sunt de audiat o serie de părți vătămate.
Învederează faptul că și autoritățile judiciare cehe au arestat persoane de naționalitate cehă, care au avut implicații în săvârșirea infracțiunilor săvârșite de inculpatul.
Avocat pentru recurentul inculpat, având cuvântul în replică, susține că inculpatul nu a discutat decât telefonic cu părțile vătămate, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține în favoarea acestuia violențele fizice exercitate de acesta asupra părților vătămate și mai mult decât atât, în situația în care o parte vătămată este bătută constant, așa cum se reține în rechizitoriu, îi rămân urme, însă la dosar nu există nici un certificat medico-legal care să ateste aceste susțineri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă situația în care se află, precizând că familia sa se află într-o situație precară. Solicită judecarea sa în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 03.12.2009 Tribunalul Prahova în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui si, ns. la data de 21.09.1971 în B, CNP--, domiciliat B, str. - B - Târgoviste, nr. 37, -.9, jud. I în prezent aflat în Penitenciarul și a menținut această măsură.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință nr. 54 din 26.09.2008 a Tribunalului Prahovas -a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție -DIICOT Serviciul Teritorial Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, I și B, pe o perioadă de 29 zile, de la data de 26.09.2008 și până la data de 24.10.2008 inclusiv.
S-a apreciat cu această ocazie că natura faptelor comise si pericolul social ridicat al acestora justifica luarea măsurii arestări preventive împotriva inculpaților.
Totodată activitatea infracționala complexa pe care aceștia au desfășurat-o ce implica recrutarea multor victime ce au fost exploatate in Cehia, în mod continuu și asupra cărora au fost comise fapte de amenințare si agresiune denota faptul ca lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publica. S-a mai arătat că faptele sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind întrunite intru-totul condițiile prevăzute de art 143 si 148 lit f
C.P.P.De asemenea, s-a mai constatat, că măsura preventivă este justificată și de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale pentru a se împiedica inculpații sa se sustragă de la urmărire existând un interes real al acestora de a nu participa la proces dar si de a încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților vătămate care au fost audiate și vor fi audiate, a martorilor care au fost audiați si urmează a fi audiați.
Această măsură a arestării preventive a inculpaților a fost prelungită prin încheierile din data de 20.10.2008 și 19.11.2008 ale Tribunalului Prahova.
In aceste încheieri, s-a reținut că prelungirea măsurii arestării preventive se impune in vederea continuării urmăririi penale și administrării de noi probatorii, respectiv: identificarea și audierea victimelor neaudiate, de existența unor indicii că inculpații ar încerca să exercite presiuni personal sau prin intermediari asupra martorilor și a victimelor, pentru a schimba declarațiile, cât și faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și in prezent și impun privarea de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea de ședință din data de 19.12.2008 tribunalul, având in vedere dispozițiile art.3001alin.1 a C.P.P. constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor trei inculpați, iar în temeiul art. 3001alin.3 a C.P.P. menținut această măsura, ulterior fiind menținută la mai multe termene.
Tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 3002.C.P.P. în cazul în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160. Art. 160 prevede C.P.P. că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinica arestării preventive. Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat-o au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de liberate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale în cauză, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, s-a considerat că există indicii temeinice din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, iar temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod proc.penală, avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, subzistă în continuare, lăsarea în libertate a acestuia constituind un pericol concret pentru ordinea publică, periclitându-se normala desfășurare a procesului penal în condițiile de protejare a victimelor, care urmează a fi audiate în cauză, prin influențarea sau captarea bunăvoinței acestora.
Totodată, tribunalul a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, precum și numărul mare al victimelor exploatate de inculpatul, împreuna cu ceilalți doi inculpați, aspecte care evidențiază periculozitatea socială a acestuia și influența negativă a acestuia față de comunitatea din care provine și care impun reacții ferme și exigente din partea organelor judiciare în scopul descurajării comiterii unor asemenea fapte.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență ca în mod greșit instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a recurentului.
S-a arătat că la acest moment inculpatul nu mai prezintă pericol social, întrucât temeiurile inițiale pentru care s-a luat măsura arestării preventive s-au schimbat și nici nu au apărut altele noi care să justifice menținerea sa în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât acesta este arestat de 16 luni.
Dacă inițial, măsura arestării preventive s-a luat pentru a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului, în prezent, urmărirea penală a fost terminată, iar cercetarea judecătorească este aproape de final, probele fiind administrate aproape în totalitate, iar cele ce au mai rămas de administrat nu pot fi de natură să fie influențate de inculpat.
Recurentul a mai arătat că acuzarea se bazează doar pe declarațiile părților vătămate, care nu au făcut plângere din proprie inițiativă și nu au solicitat sprijinul organelor judiciare nici în Cehia, ceea ce, face să nu mai fie întrunite nici cerințele prevăzute de art. 143
C.P.P.În plus, recurentul a cerut să fie avută în vedere și situația materială deosebit de precară a familiei sale care la acest moment este sprijinită de rude neavând nicio sursă de venit.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât inculpatul nu prezintă pericol concret pentru societate.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie, art. 300/2, 160/b, 139 C.P.P. ținând seama și de dispozițiile art. 385/6 al. ultim C.P.P. curtea constată că recursul inculpatului este fondat.
După cum s-a arătat și în cuprinsul încheierii recurate, arestarea inculpatului s-a dispus la data de 26 septembrie 2008, măsura fiind justificată la acel moment, în principal, de gravitatea acuzațiilor, reflectată de pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa - trafic de persoane majore și minore, prev. de art. 12 al.1 și 2 lit. și art. 13 al.1,2 și 3 din Lg.678/2001 și constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 al.1 din Lg.39/2003.
Ca situație de fapt, în sarcina inculpatului, prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că, împreună cu inculpații I și B s-au constituit într-un grup infracțional organizat, din care făceau parte și mai mulți cetățeni ucraineni domiciliați în Cehia, în scopul comiterii infracțiunii de trafic de persoane. Astfel, în perioada aprilie - noiembrie 2008 aceștia au recrutat mai multe persoane din județul P, printre care și doi minori, promițându-le locuri de muncă în Cehia, cu asigurarea cazării, a meselor și a unor venituri substanțiale. După recrutare, persoanele ce au acceptat oferta au fost transportate în Cehia de către recurentul inculpat și învinuitul, iar aici au fost preluate de cetățeni ucraineni și cehi, care le-au supus la un regim de muncă forțată, fără să se respecte condițiile promise, iar dacă acestea s-au opus sau au protestat, s-a recurs la bătaie, la amenințări sau la neplata drepturilor bănești cuvenite.
De la data de 26 septembrie 2008, măsura arestării preventive celor trei inculpați a fost prelungită și apoi menținută de instanța de judecată pentru toți cei 3 inculpați.
La data de 09 iulie 2009 s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar inculpatului B, iar la data de 14 august 2009 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata I cu măsura obligării acesteia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, astfel încât în cauză, instanța a mai dispus doar menținerea arestării preventive a inculpatului, inclusiv prin încheierea recurată.
Se constată astfel că, inculpatul este arestat preventiv de aproape 1 an și 3 luni.
Dacă inițial, gravitatea acuzațiilor îndreptate împotriva inculpatului și necesitatea administrării de către instanța de judecată a probelor cu declarațiile părților vătămate și martorilor din cauză, au justificat detenția provizorie a acestuia, în prezent, curtea consideră că aceste temeiuri s-au modificat substanțial.
Astfel, instanța de fond a reușit să audieze marea majoritate a părților vătămate, așa încât riscul influențării negative cursului procesului, dacă inculpatul ar fi pus în libertate, este mult diminuat.
Totodată, curtea consideră că în raport de datele concrete ale cauzei, existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și la gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică în sine o detenție îndelungată. În lipsa unor elemente suplimentare care să demonstreze existența unei necesități reale și de interes public a continuării privării de libertate a inculpatului, curtea apreciază că detenția provizorie a acestuia a depășit termenul rezonabil menționat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( ex: cauza Klyakhin Federația ).
Potrivit articolului 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană arestată în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c al articolului 5 din convenție, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurilor. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".
Cum în cauza de față cercetarea judecătorească se apropie de final, iar pe parcursul procesului, riscul ca inculpatul să influențeze părțile vătămate și martorii s-a diminuat, curtea apreciază că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu prevăzută de art.145 pr. penală, cu instituirea, în sarcina inculpatului, obligațiilor prevăzute de art. 145 al.1/1 PrinC.P.P. impunerea respectării acestor obligații, este garantată buna desfășurare a procesului penal în continuare, inculpatul trebuind să conștientizeze că orice încălcare, cu rea credință a acestora poate duce la luarea din nou a măsurii arestării preventive împotriva sa.
Așa fiind, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, în baza 385/15 pct.2 lit. d C.P.P. curtea va admite recursul inculpatului, va casa în parte încheierea din 03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și constatând îndeplinite cerințele art. 139 al.1 va C.P.P. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În temeiul art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- a - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- b - să se prezinte la Poliția orașului B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- c - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- d - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin.12Cod procedură penală inculpatul este obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, de ceilalți inculpați, să nu comunice direct sau indirect cu aceștia și să nu se afle în locuința părților vătămate.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, poliției orașului B, jud. I, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Potrivit art. 145 alin.3 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 118/U/26 septembrie 2008 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Restul dispozițiilor încheierii atacate vor fi menținute.
Văzând si disp. art. 192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului, fiul lui și, născut la data de 21 septembrie 1971, domiciliat in B, str. - B- Târgoviște nr. 37, -.9, jud. I, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni și casează în parte, încheierea din 03 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-, în ceea ce-l privește, și în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod procedură penală.
În temeiul art. 145 alin. 11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- a - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- b - să se prezinte la Poliția orașului B, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- c - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- d - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin.12Cod procedură penală inculpatul este obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, de ceilalți inculpați, să nu comunice direct sau indirect cu aceștia și să nu se afle în locuința părților vătămate.
Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, poliției orașului B, jud. I, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Potrivit art. 145 alin.3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, în prezent aflat Penitenciarul Mărgineni de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 118/U/26 septembrie 2008 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Grefier,
Red. DF/
4ex/15.12.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
