Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 93/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Ghertner Ioan
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 9 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de către avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală, iar în caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lui.
În acest context, întrebat fiind, inculpatul arată că își mențin declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, punerea în libertate a acestuia și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În sprijinul recursului și a motivelor care stau la baza acestei cereri învederează instanței că inculpatul se consideră nevinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Susține faptul că victima era jos când inculpatul a ieșit din bar și că martorul se afla la picioarele victimei. Practic, inculpatul nu a avut de a face nici cu victima, nici cu conflictul care l-a pus în situația în care se află în prezent. De asemenea, învederează aspecte care țin de persoana acestuia, respectiv este tatăl a patru copii minori, trăiește în concubinaj și nu a săvârșit fapte penale care să fie inserate într-un cazier judiciar.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință recurată ca fiind legală și temeinică. Apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate. Din probele administrate în cauză rezultă că în cauză sunt date cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, precum și cele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și nu se impune lăsarea acestuia în libertate, întrucât prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei și împrejurările în care aceasta a fost comisă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este acuzat pe nedrept, întrucât nu a omorât pe nimeni. Precizează că în acea zi a consumat băuturi alcoolice și, atunci când s-a trezit, l-a văzut pe lângă victimă, și acesta ulterior l-a lovit și pe el și i-a spus că el este autorul omorului.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 09.02.2010 a Tribunalului Botoșani, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, reținându-se că temeiurile care au determinat această măsură impun în continuare privarea de libertate, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, faptă pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul, arătând că este nevinovat de săvârșirea faptei imputate, încât măsura preventivă dispusă împotriva sa este neîntemeiată și nelegală.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit disp. art. 3002Cod procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 ".
În conformitate cu disp. art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
În speță, în mod temeinic și legal prima instanță a reținut incidența acestor dispoziții legale, menținând măsura arestării preventive a inculpatului o perioadă de 60 de zile.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din 03 XI 2009, reținându-se, în esență, că acesta, în seara zilei de 15.09.2009, în jurul orei 21:00, i-a aplicat victimei din satul, comuna, județul B două lovituri concomitente cu palmele în stânga și dreapta corpului, vizând zona toraco-abdominală, apoi un pumn în gât, victima dezechilibrându-se și căzând pe pământ cu fața în sus, decesul survenind imediat.
Ori, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală nu s-au schimbat, întrucât, din probele administrate în cauză până în prezent, rezultă în continuare existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, infracțiune gravă, soldată cu decesul unei persoane și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele expuse mai sus, și cum nici motive de casare din oficiu nu au fost reținute, instanța, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23 august 1978 în comuna, județul B, domiciliat în sat, comuna, județul B, CNP: -, ca nefondat.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din recurs, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex/18.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Biciușcă Ovidiu, Ghertner Ioan
