Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 934/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 934
Ședința publică din data de 21 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și a, născut la data de 23 septembrie 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în ce privește pe acest inculpat și în baza art. 160 alin. 3 Cod proc. penală a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 7260/21.12.2009 aflată la fila 10 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că acesta nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri de formulat solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpatarată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Se arată că recurentul inculpat a împlinit de curând vârsta de 18 ani, vârstă la care dând dovadă de teribilism a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală dar să se aibă în vedere că acesta nu este încă o persoană matură.
Precizează apărătorul desemnat din oficiu că recurentul inculpat este arestat de o perioadă destul de mare de timp, că la acest moment temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar instanța de fond s-a antepronunțat când a dispus menținerea în continuare a stării de arest.
Recurentul inculpat a recunoscut fapta pentru care este trimis în judecată.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de disp. art. 145 Cod proc. penală. Se arată că acesta va respecta obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântularată că recurentul inculpat era o persoană matură la momentul comiterii infracțiunii, având reprezentarea consecințelor săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală.
În cauză nu s-a depășit durata rezonabilă a detenției preventive și subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de persoana inculpatului și modalitatea de comitere a faptei.
Concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat și menținere a acesteia ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Arată că la momentul arestării sale avea vârsta de 18 ani, era elev în clasa a XII-a de liceu și dorește să își continue studiile.
Precizează că a recunoscut fapta comisă și solicită instanței să dea dovadă de clemență în ceea ce îl privește.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2009, Tribunalul Prahova, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților fiul lui și, născut la 11.09.1983 în S, fiul lui și, născut la 16.12.1986 în S și fiul lui și a, născut la 23.09.1990 în S, a menținut această măsură,potrivit art. art. 3002rap. la art. 160 al. 1 și 3.
C.P.P.În motivarea acestei soluții instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, deținere de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis (hașiș), prezintă un pericol social ridicat în raport de modalitatea în care a fost comisă și de consecințele acestor fapte.
Totodată, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se mai arată că pericolul concret pentru ordinea publică derivă și din dificultatea cu care sunt depistați autorii unor astfel de fapte, rezonanța socială și probatoriile care urmează să se administreze.
De asemenea, instanța reține că chiar dacă inculpații arestați au fost audiați, cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, urmând să se ia declarație inculpatului și să fie audiați martorii din acte, astfel că menținerea arestării preventive a celor trei inculpați la acest moment se impune în continuare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând în esență că nu mai subzistă temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că a săvârșit fapta din teribilism, la puțin timp după împlinirea majoratului, că s-a depășit termenul rezonabil al detenției preventive, solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 Cod proc. penală.
Curtea, examinând încheierea recurată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856al. 3.C.P.P. constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpatul recurent alături de alți doi inculpați a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 8/D/P/2009 din 09.04.2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Prahova pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și a comercializării prev. de art. 2 al. 1 și art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2009 consumat și deținut în vederea comercializării droguri de risc, respectiv rezină de cannabis (hașiș).
Prin încheierea nr. 7/19.03.2009 a Tribunalului Prahovas -a admis propunerea parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent precum și a coinculpaților și, măsura fiind prelungită și menținută în mod succesiv de instanță, cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin încheierea recurată în mod justificat instanța de fond a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, infracțiunile pretins a fi comise de inculpat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, concretizat prin natura infracțiunii comise -deținerea și comercializarea drogurilor de risc - faptă care constituie un adevărat fenomen infracțional în rândul tinerilor și pentru stoparea acestui fenomen este necesar luarea unor măsuri ferme de izolare a infractorilor care săvârșesc astfel de fapte pentru a se descuraja comiterea unor infracțiuni de acest gen de către alte persoane.
Privarea de libertate a inculpatului nu constituie o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție ci o expresie a aplicării art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale potrivit căruia detenția preventivă este admisibilă "dacă cel în cauză a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Probele administrate până în prezent constituie indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Într-adevăr, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social concret al infracțiunii dar nici nu se poate face abstracție de acesta cu atât mai mult cu cât potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, condiția necesității privării de libertate presupune existența unui interes public, interes care este legat atât de buna administrare a justiției cât și de evitarea riscului sustragerii de la proces, dar și de imperativul protejării publicului larg de riscul repetării faptelor.
Ca atare, instanța de fond în mod corect a apreciat că s-au respectat dispozițiile legale prev. de art. 143 rap. la art. 148 al. 1 lit. f la C.P.P. luarea măsurii arestării preventive, astfel că nu se justifică revocarea acestei măsuri, așa cum s-a solicitat, motiv pentru care critica formulată este neîntemeiată.
Și susținerea inculpatului că este arestat preventiv de circa nouă luni de zile și pericolul social pentru ordinea publică s-a estompat, este lipsită de temei.
Durata menținerii arestării preventive nu este prin ea însăși un element care să conducă la concluzia dispariției pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
Curtea apreciază că în cauză nu poate fi vorba de încălcarea art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind depășirea duratei rezonabile a detenției preventive întrucât la comiterea infracțiunii de trafic de droguri, au fost implicate mai multe persoane și pentru aflarea adevărului se impune administrarea unui amplu probatoriu în vederea clarificării și stabilirii cu certitudine a gradului de participare a inculpaților la comiterea infracțiunii și răspunderea penală a acestora.
La acest moment chiar dacă inculpatul recurent a fost audiat și a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, nu se justifică înlocuirea arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, aceea prev. de art. 145 Cod proc. penală, deoarece recunoașterea nu constituie un element care să determine schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri, atitudinea sinceră a inculpatului putând fi, eventual, apreciată în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor, dacă se va reține sau nu vinovăția inculpatului fără a reprezenta așadar, un temei pentru aplicarea dispozițiilor art. 139 al. 1 Cod proc. penală,așa cum a solicitat recurentul, motiv pentru care și această critică se privește ca neîntemeiată.
Concluzionând, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică și pe cale de consecință criticile recurentului inculpat fiind neîntemeiate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Aflându-se în concediu fără plată
prezenta se semnează de președintele
completului
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
5 ex./22.12.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
